Isaia 63 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ziua răzbunării Domnului și a răscumpărării

1 – Cine este Acesta, Care vine din Edom, Care vine cu hainele roșii din Boțra?! Cine este Acesta, înveșmântat atât de frumos, pășind atât de plin de putere?! – Eu sunt, Cel Ce vorbesc cu dreptate și Care am putere să izbăvesc! 2 – De ce‑Ți sunt hainele roșii și veșmintele ca ale unuia care calcă în teasc? 3 – Eu singur am călcat în teasc, iar dintre popoare n‑a fost nimeni cu Mine. Le‑am călcat în mânia Mea, le‑am călcat în picioare în furia Mea. Sângele lor Mi‑a stropit hainele, astfel că pe toate Mi le‑am pătat. 4 Căci ziua răzbunării era în inima Mea și anul răscumpărării Mele sosise. 5 M‑am uitat și nu era nimeni să Mă ajute; am fost uimit căci nu era nimeni să Mă sprijine; prin urmare, brațul Meu Mi‑a adus victorie și mânia Mea M‑a sprijinit. 6 Am călcat în picioare popoare în mânia Mea, le‑am îmbătat în furia Mea și le‑am vărsat sângele pe pământ.

Laudă și mărturisire

7 Voi vesti îndurările DOMNULUI și isprăvile DOMNULUI, potrivit cu tot ceea ce a făcut DOMNUL pentru noi. Voi vesti marea Lui bunătate față de Casa lui Israel, pe care i‑a arătat‑o potrivit milei Sale și potrivit bogăției îndurării Lui. 8 El a zis: „Cu siguranță ei sunt poporul Meu, fiii care nu vor trăda“; și astfel El a devenit Mântuitorul lor. 9 Orice necaz de‑al lor l‑a considerat necazul Său,^[1] iar Îngerul Prezenței Sale i‑a izbăvit. În dragostea și în mila Sa El i‑a răscumpărat; i‑a ridicat și i‑a purtat în toate zilele din vechime. 10 Dar ei s‑au răzvrătit și L‑au întristat pe Duhul Său cel Sfânt. De aceea El S‑a făcut dușmanul lor și a luptat El Însuși împotriva lor. 11 Atunci ei și‑au adus aminte^[2] de zilele străvechi, când Moise Îi conducea poporul. Unde este Acela Care i‑a scos din mare împreună cu păstorul turmei Sale? Unde este Acela Care a pus printre ei Duhul Său cel Sfânt, 12 Acela Care Și‑a pus să meargă brațul Său măreț la dreapta lui Moise, Acela Care a despărțit apele înaintea lor pentru a‑Și face un renume veșnic, 13 Acela Care i‑a condus prin adâncuri? Asemenea unui cal ce aleargă prin pustie, ei nu s‑au împiedicat 14 și asemenea unor vite care coboară în vale, așa i‑a condus Duhul DOMNULUI la odihnă. În felul acesta Ți‑ai călăuzit Tu poporul, pentru a‑Ți face un Nume măreț. 15 Privește din ceruri și vezi, din Locuința Ta sfântă și măreață! Unde‑Ți sunt râvna și puterea? Fiorul Tău lăuntric și mila Ta s‑au retras de la mine. 16 Totuși, Tu ești Tatăl nostru, chiar dacă Avraam nu ne cunoaște, chiar dacă Israel nu ne recunoaște; Tu, DOAMNE, ești Tatăl nostru, din vechime Tu Te numești „Răscumpărătorul nostru“! 17 De ce, DOAMNE, ne‑ai făcut să rătăcim de la căile Tale? De ce ne‑ai împietrit inimile, ca să nu mai avem teamă de Tine? Întoarce‑Te, de dragul robilor Tăi, de dragul semințiilor ce‑Ți sunt moștenire! 18 Pentru puțină vreme, ei au stăpânit poporul sfințeniei Tale; vrăjmașii noștri au călcat în picioare Sfântul Tău Lăcaș. 19 Am fost multă vreme ca unii peste care Tu nu stăpâneai, ca unii peste care nu era chemat Numele Tău.^[3]

nuBibeln

Herrens dom och Herrens nåd

1 Vem är det som kommer från Edom, från Bosra i mörkröda kläder, som i praktfull dräkt går fram med en sådan kraft? ”Det är jag, som talar i rättfärdighet, den som har makt att rädda.” 2 Varför är dina kläder så röda, som om du hade trampat en vinpress? 3 ”Jag har ensam trampat vinpressen. Ingen från folken hjälpte mig. Jag trampade dem i min vrede, stampade ner dem i min förbittring. Deras blod stänkte på mina kläder och fläckade ner hela min dräkt. 4 Jag hade tänkt ut en hämndens dag, mitt befrielseår hade kommit. 5 Jag såg mig om, men det fanns ingen som ville hjälpa. Det förvånade mig att ingen ville ge stöd. Då blev min egen styrka min räddning och min vrede mitt stöd. 6 Jag trampade folken i min vrede, lät dem bli druckna av min förbittring och lät deras blod rinna ner till marken.” 7 Jag vill berätta om HERRENS nåd, prisa HERREN för allt han har gjort för oss, all hans godhet mot Israels folk, som han visat i sin barmhärtighet och nåd. 8 Han sa: ”De är mitt folk, barn som aldrig sviker.” Så blev han deras räddare. 9 Han delade all deras nöd, och hans ansiktes ängel räddade dem. I sin kärlek och i sitt medlidande befriade han dem, lyfte upp dem och bar dem under alla tider som gått. 10 Men de gjorde ändå uppror och bedrövade hans heliga Ande. Därför blev han deras fiende och stred mot dem. 11 Då kom hans folk ihåg forna tider och tänkte på Mose: Var finns han som ledde dem genom havet, herden för hans hjord? Var finns han som sände sin heliga Ande bland dem, 12 han, lät sin härliga makt gå vid Moses högra sida, han som klöv vattnen framför dem och för evigt gjorde sig ett namn, 13 han som ledde dem fram genom djupen? Som hästen på ett öppet fält gick de framåt utan att snava. 14 Likt boskap som leds ner i dalen, så förde HERRENS Ande dem till vila. Så ledde du ditt folk för att göra dig ett härligt namn. 15 Se ner från himlen, från din heliga och härliga boning. Var finns din lidelse och din makt? Ditt medlidande och din barmhärtighet har du dragit tillbaka. 16 Du är ju vår far. Även om Abraham inte vet om oss och Israel inte känns vid oss, så är du, HERRE, ändå vår far, sedan urminnes tider har du hetat vår befriare. 17 Varför låter du oss gå vilse från dina vägar, HERRE, varför har du förhärdat våra hjärtan, så att vi inte fruktar dig? Vänd tillbaka för dina tjänares skull, de stammar som är din arvedel. 18 För en kort tid fråntog våra fiender ditt heliga folk dess egendom,^[1] våra fiender trampade ner din helgedom. 19 Vi har blivit som de som du aldrig härskat över, som de som inte har uppkallats efter ditt namn.