Isaia 51 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

O mântuire veșnică pentru Sion

1 Ascultați‑Mă, voi, care urmăriți dreptatea, voi, care‑L căutați pe DOMNUL! Priviți spre stânca din care ați fost ciopliți și spre groapa din care ați fost scoși! 2 Uitați‑vă la Avraam, părintele vostru, și la Sara care v‑a născut! Când l‑am chemat, era doar el singur, dar Eu l‑am binecuvântat și l‑am înmulțit! 3 DOMNUL va mângâia într-adevăr Sionul, va mângâia toate ruinele lui; îi va face pustia ca Edenul, și deșertul asemenea grădinii DOMNULUI: bucurie și veselie se vor afla în el, mulțumire și cântare. 4 Ia aminte la Mine, poporul Meu! Pleacă‑ți urechea la Mine, neamul Meu! Căci Legea va ieși de la Mine, iar dreptatea Mea o voi face dintr-odată o lumină pentru popoare! 5 Dreptatea Mea este aproape, mântuirea Mea a ieșit, iar brațele Mele vor judeca popoarele. Insulele așteaptă și nădăjduiesc în brațul Meu. 6 Ridicați‑vă ochii spre ceruri și priviți în jos spre pământ! Căci cerurile se vor risipi^[1] ca fumul, pământul se va învechi ca o haină, iar cei ce trăiesc pe el vor muri ca țânțarii. Mântuirea Mea însă va fi pe vecie, și dreptatea Mea nu va fi zdrobită. 7 Ascultați‑Mă, voi, care cunoașteți dreptatea, tu, popor, care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de disprețul oamenilor, nu te înspăimânta de insultele lor, 8 căci îi va mânca molia ca pe o haină, viermele îi va mânca așa cum mănâncă lâna. Dreptatea Mea însă va dăinui pe vecie, iar mântuirea Mea va fi pentru toate generațiile.“ 9 Trezește‑Te! Trezește‑Te! Îmbracă‑Te în putere, braț al DOMNULUI! Trezește‑Te ca în zilele din vechime, ca în generațiile de demult! Nu ești Tu Acela Care l‑ai tăiat pe Rahab în bucăți, Care l‑ai străpuns pe monstru? 10 Nu ești Tu Acela Care ai uscat marea, apele marelui adânc, Care ai făcut un drum în adâncurile mării, o cale de trecere pentru cei răscumpărați? 11 Răscumpărații DOMNULUI se vor întoarce și vor intra în Sion cu strigăte de bucurie. O bucurie veșnică va fi pe capul lor; bucuria și veselia îi vor copleși, iar durerea și suspinul vor fugi de la ei. 12 „Eu, Eu sunt Cel Ce vă mângâi! Cine ești tu, ca să te temi de omul care moare, de fiul omului care este făcut ca iarba, 13 și să uiți de DOMNUL, Creatorul tău, Care a întins cerurile și a întemeiat pământul, și să‑ți fie frică neîncetat, toată ziua, înaintea mâniei asupritorului care urmărește să distrugă? Unde este mânia asupritorului? 14 Cel subjugat va fi eliberat curând; el nu va muri în temniță^[2] și nici nu‑i va lipsi pâinea. 15 Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Cel Care stârnește marea și face să‑i urle valurile – DOMNUL Oștirilor este Numele Său. 16 Am pus cuvintele Mele în gura ta și te‑am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să așez^[3] cerurile, să pun temeliile pământului și să zic Sionului: «Tu ești poporul Meu!»“

Cupa mâniei Domnului

17 Trezește‑te! Trezește‑te! Ridică‑te, Ierusalime, tu, care ai băut din mâna DOMNULUI cupa mâniei Lui, care ai sorbit până la drojdii potirul amețelii! 18 Între toți fiii pe care i‑a născut, nu este niciunul care să‑l călăuzească; între toți fiii pe care i‑a crescut, nu este niciunul care să‑l apuce de mână. 19 Aceste două nenorociri au venit peste tine: pustiirea și nimicirea, foametea și sabia. Cine mai poate să plângă pentru tine? Cine te mai poate mângâia? 20 Fiii tăi zac leșinați la fiecare colț de uliță, ca o antilopă prinsă în laț. Sunt plini de mânia DOMNULUI și de mustrarea Dumnezeului tău. 21 De aceea, ascultă aceasta, tu, care ești asuprit, tu, care ești beat, dar nu de vin! 22 Așa vorbește Stăpânul tău, DOMNUL și Dumnezeul tău, Apărătorul poporului Său: „Iată, ți‑am luat din mână cupa amețelii, iar din potirul mâniei Mele nu vei mai bea vreodată! 23 O voi pune în mâna celor ce te chinuie, a celor care ți‑au zis: «Apleacă‑te, ca să putem călca peste tine!» Ți‑ai făcut atunci spatele ca pământul și ca un drum pe care ei să umble!“

nuBibeln

Herrens löfte till Israel

1 ”Hör på mig, ni som strävar efter rättfärdighet, ni som söker HERREN! Tänk på den klippa ni blev uthuggna ur, och gruvan ur vilken ni har grävts fram. 2 Tänk på er far Abraham, och Sara, som födde er. När jag kallade honom var han bara en, men när jag välsignat honom blev han många. 3 HERREN tröstar Sion och känner medlidande med dess ruiner. Han gör dess öken lik Eden, dess ödemark lik HERRENS trädgård. Fröjd och glädje ska finnas där, tacksägelse och lovsång. 4 Lyssna på mig, mitt folk, hör noga på, mitt folk! Från mig ska lagen utgå, min rätt ska vara ett ljus för folken. 5 Min rättfärdighet närmar sig, min frälsning är på väg. Mina armar ska skaffa rätt åt folken. Fjärran länder ska vänta på mig och hoppas på min makt. 6 Se upp mot himlen och ge akt på jorden där nere. Himlen ska försvinna som rök, jorden ska nötas ut som en klädnad och dess invånare dö som mygg. Men min räddning ska vara i evighet. Min rättfärdighet ska aldrig svika. 7 Hör på mig, ni som känner rättfärdigheten och som gömmer min lag i era hjärtan! Var inte rädda för människors hån, frukta inte deras förolämpningar. 8 Mal ska äta dem som kläder och larver äta dem som ylle. Men min rättfärdighet varar för evigt, och min räddning i alla kommande generationer.” 9 Vakna, vakna, klä dig med styrka, du HERRENS arm! Vakna upp som i forna dagar, i gångna tider. Var det inte du som slog Rahav i stycken, du som genomborrade havsodjuret? 10 Var det inte du som torkade ut havet, det stora djupets vatten, och gjorde en väg i havsdjupet där det befriade folket kunde gå över? 11 De som HERREN friköpt ska återvända och komma till Sion med jubel, krönta med evig glädje. De får fröjd och glädje, sorg och suckan flyr. 12 ”Jag, jag är den som tröstar er. Varför är du rädd för dödliga människor, de som bara är som gräs? 13 Varför glömmer du HERREN, din Skapare, han som spände upp himlen och lade jordens grund? Du lever i ständig skräck för förtryckarens vrede. Han står redo att förgöra dig, men vad blir det av förtryckarens vrede? 14 Snart blir fången befriad. Han ska inte dö och läggas i graven, inte heller ska han sakna bröd. 15 Jag är HERREN, din Gud, som rör upp havet, så att vågorna dånar, han som heter härskarornas HERRE. 16 Jag har lagt mina ord i din mun och gömt dig i min skyddande hand, jag spände upp himlen och lade jordens grund, och till Sion sade jag: ’Du är mitt folk.’ ” 17 Vakna, vakna, res dig Jerusalem, du som av HERRENS hand fått dricka hans vredes bägare, tömma berusningens bägare i botten, den som fick dig att ragla. 18 Ingen av de söner hon fött kunde leda henne, ingen av dem hon fostrat kunde ta henne vid handen. 19 Dubbel olycka har blivit ditt öde – vem kan trösta dig? – förödelse och undergång, hungersnöd och svärd. Vem^[1] kan ha medlidande med dig? 20 Dina söner har dukat under och ligger på gatorna, som antiloper fångade i nät, som berusade av HERRENS vrede och din Guds straff. 21 Men hör nu här, du plågade, du som är berusad, fast inte av vin. 22 Så säger din Herre, HERREN, din Gud, som försvarar sitt folk: ”Jag tar ur din hand denna bägare som fick dig att ragla. Du ska inte längre behöva dricka ur den, ur min vredes bägare. 23 Jag ska sätta den bägaren i händerna på dem som plågade dig och sa till dig: ’Lägg dig, så att vi kan gå över dig.’ De gjorde din rygg till mark och till en gata att gå på.”