Isaia 42 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Robul Domnului

1 Iată, Robul Meu, pe Care Îl sprijin, Alesul Meu, în Care sufletul Meu Își găsește plăcerea! Voi pune Duhul Meu peste El, iar El va aduce neamurilor judecata. 2 Nu va striga, nici nu‑Și va ridica vocea și nu‑Și va face glasul să fie auzit pe stradă. 3 Nu va rupe trestia zdrobită și nu va stinge mucul care încă mai fumegă, ci cu credincioșie va aduce judecata. 4 El nu va slăbi și nu va fi zdrobit, până nu va așeza judecata pe pământ. Și insulele vor aștepta Legea Lui.“ 5 Așa vorbește Dumnezeu, DOMNUL Care a creat cerurile și le‑a întins, Care a desfășurat pământul împreună cu resursele lui, Care dă suflare oamenilor de pe el și duh celor ce umblă pe el: 6 „Eu, DOMNUL, Te‑am chemat prin dreptate. Te voi ține de mână; Te voi păzi și Te voi face un legământ pentru popor și o lumină pentru neamuri, 7 ca să deschizi ochii orbilor, să eliberezi pe prizonieri din captivitate și din temniță pe cei ce stau în întuneric. 8 Eu sunt DOMNUL. Acesta este Numele Meu! Nu‑Mi voi da slava altuia și nici lauda cuvenită Mie, chipurilor cioplite! 9 Iată, cele dintâi lucruri s‑au împlinit și acum vestesc altele noi; înainte să se împlinească vi le fac cunoscute.“

O cântare de laudă în cinstea Domnului

10 Cântați DOMNULUI o cântare nouă! Cântați‑I laudele de la marginile pământului, voi, care coborâți pe mare, și tot ceea ce este în ea, insule și locuitorii lor! 11 Să‑și ridice glasul pustia și cetățile ei, așezările locuite de Chedar! Să strige de bucurie locuitorii din Sela, să strige de pe vârfurile munților! 12 Să‑L slăvească pe DOMNUL și să vestească lauda Lui pe insule! 13 DOMNUL va înainta ca un viteaz; asemenea unui războinic Își stârnește râvna: strigă, scoate un strigăt de luptă și triumfă asupra dușmanilor săi. 14 „Am tăcut pentru multă vreme, am păstrat tăcerea și M‑am abținut, dar acum, ca o femeie care naște, voi striga, voi gâfâi și voi geme. 15 Voi pustii munții și dealurile, le voi usca toată verdeața! Voi preface râurile în insule^[1] și voi seca iazurile! 16 Îi voi duce pe orbi pe un drum necunoscut de ei, pe cărări neștiute de ei îi voi conduce. Voi preface întunericul dinaintea lor în lumină, iar povârnișurile în loc neted. Acestea sunt lucrurile pe care le voi face pentru ei; nu‑i voi părăsi! 17 Dar cei ce se încred în chipuri cioplite, cei ce zic chipurilor turnate: «Voi sunteți dumnezeii noștri!» vor da înapoi, vor fi acoperiți de rușine.

Neascultarea lui Israel

18 Ascultați, surzilor! Priviți, orbilor, și vedeți! 19 Cine este orb, dacă nu robul Meu și surd ca mesagerul pe care l‑am trimis? Cine este orb precum cel aflat în legământ de pace cu Mine, orb ca robul DOMNULUI? 20 Vezi multe lucruri, dar nu le iei în seamă; ai deschis urechile, dar nu asculți cu adevărat.“ 21 DOMNUL a dorit, în numele dreptății Sale, să‑Și înalțe Legea și s‑o facă glorioasă. 22 Dar acest popor este prădat și jefuit; prinși în capcană, în gropi sunt cu toții și ascunși în temnițe; au devenit o pradă pe care nu este nimeni s‑o scape, ceva de jefuit despre care nimeni nu zice: „Dă‑l înapoi!“ 23 Cine dintre voi însă va lua aminte la aceasta? Cine va lua seama și va asculta pe viitor? 24 Cine l‑a dat pe Iacov pradă tâlharilor și pe Israel pe mâna jefuitorilor? Oare nu DOMNUL, împotriva Căruia am păcătuit? Ei n‑au vrut să umble pe căile Lui și să asculte de Legea Lui. 25 De aceea a turnat peste ei văpaia mâniei Lui și ferocitatea războiului; i‑a înconjurat cu flăcări, dar tot n‑au înțeles; i‑a mistuit, dar tot n‑au luat în seamă.

nuBibeln

Herrens utvalde

1 Detta är min tjänare som jag uppehåller, min utvalde som jag håller kär! Jag låter min Ande komma över honom, han ska föra ut rätten för folken. 2 Han ropar inte, han skriker inte, han låter inte sin röst höras på gatorna. 3 Han krossar inte ett brutet strå, han släcker inte en veke som tynar. Troget för han fram rättvisan. 4 Han ska inte tyna bort eller krossas förrän han upprättat rättvisan på jorden. Fjärran länder väntar på hans undervisning^[1].” 5 Så säger Gud, HERREN, som har skapat himlarna och spänt upp dem, brett ut jorden och allt som kommer upp ur den, han som ger liv åt människorna och livsande till alla som bor där: 6 ”Jag, HERREN, har kallat dig i rättfärdighet. Jag tar dig vid handen och uppehåller dig. Jag gör dig till ett förbund för mitt folk och till ett ljus för alla andra folk. 7 Du ska öppna de blindas ögon och befria de fångna ur fängelset, ur fångenskap dem som sitter i mörkret. 8 Jag är HERREN. Det är mitt namn, jag ger inte min ära till någon annan, inte mitt lov till avgudar. 9 Det som har varit förut är nu förbi,^[2] nu förkunnar jag något nytt. Innan det sker ska jag låta er höra om det.

En ny sång

10 Sjung en ny sång till HERREN! Sjung hans pris från jordens alla ändar, låt havet brusa och allt som finns där, länderna bortom havet och alla som bor där. 11 Låt öknen och dess städer höja sin röst, byarna där Kedar bor. Låt Selas befolkning sjunga av glädje, ropa från bergens toppar. 12 Ge HERREN äran, förkunna hans lov i länderna bortom havet. 13 HERREN drar ut med stor makt, som en krigare upptänd av stridslust, han ger upp ett krigsrop och övervinner sina fiender. 14 Länge har jag varit tyst, tigit och lagt band på mig, men nu skriker jag som en kvinna i födslovåndor, flämtar och drar efter andan på samma gång. 15 Jag ska ödelägga bergen och höjderna och låta gräset på dem torka bort. Jag ska förvandla floder till land och torka ut dammarna. 16 Jag ska leda de blinda på en väg som de inte känner, föra dem fram längs okända stigar. Jag ska göra mörkret till ljus framför dem och göra den oländiga marken jämn. Detta ska jag göra, och jag ska inte överge dem. 17 Men de som litar på avgudar och kallar dem gudar kommer att få ge sig iväg i skam och förnedring.

Blinda och döva för Herrens ord

18 Hör, ni döva! Se, ni blinda! 19 Vem är så blind som min tjänare, så döv som min budbärare? Vem är så blind som min förtrogne^[3], så blind som HERRENS tjänare? 20 Han ser mycket men bryr sig inte om det. Han hör, men utan att lyssna.” 21 HERREN är rättfärdig, därför vill han visa att hans lag är härlig och stor. 22 Men detta är ett plundrat och skövlat folk. Alla har legat bundna i hålor, undangömda i fängelser. De blev utplundrade men ingen har hjälpt dem, de har skövlats men ingen har sagt: ”Ge tillbaka!”. 23 Vem av er vill höra det här, ta vara på det och lyssna hädanefter? 24 Vem har utlämnat Jakob åt skövling, Israel åt plundrare? Var det inte HERREN, han som vi har syndat mot? De ville inte gå hans vägar och inte heller lyssna till hans lag. 25 Därför lät han sin brinnande vrede komma över dem och drabbas av krig och våld. Men fastän de blev prövade i eld förstod de inte; fastän de brändes av lågor tog de inte varning.