1În acele zile, Ezechia s‑a îmbolnăvit și era aproape de moarte. Profetul Isaia, fiul lui Amoț, a venit la el și i‑a zis: „Așa vorbește DOMNUL: «Pune‑ți casa în rânduială căci vei muri. Nu vei mai trăi.»“ (2 Re 20:1; 2 Cro 32:24)2Atunci Ezechia s‑a întors cu fața spre perete și s‑a rugat DOMNULUI,3zicând: „Oh, DOAMNE, adu‑Ți aminte, Te rog, că am umblat înaintea Ta cu credincioșie și din toată inima și am făcut ce este bine în ochii Tăi.“ Și Ezechia a plâns cu amar.4Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Isaia, zicând:5„Du‑te și spune‑i lui Ezechia: «Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul tatălui tău David: ‘Ți‑am auzit rugăciunea și ți‑am văzut lacrimile. Iată că voi adăuga la zilele tale încă cincisprezece ani.6Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei și voi apăra această cetate!7Acesta este semnul de la DOMNUL pentru tine, prin care vei ști că DOMNUL va împlini ce a promis:8voi face ca umbra aruncată de soare pe cadranul lui Ahaz să se dea înapoi cu zece trepte.’»“ Și soarele s‑a dat înapoi pe cadran cu zece trepte pe care deja le coborâse.9Scrierea lui Ezechia, regele lui Iuda, după ce a fost bolnav și s‑a vindecat de boala sa:10„Ziceam: «În floarea vieții mele trebuie să trec prin porțile Locuinței Morților; sunt văduvit de restul anilor mei.»11Am zis: «Nu‑L voi mai vedea pe DOMNUL, da, pe DOMNUL[1], în țara celor vii. Nu voi mai privi omul împreună cu locuitorii lumii trecătoare.12Locuința mea este smulsă și îndepărtată de la mine precum cortul unui păstor. Mi‑am înfășurat viața ca un țesător; el mă taie de la războiul de țesut. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.13M‑am culcat până dimineață; ca un leu, așa îmi zdrobește El toate oasele. Până la noapte Tu îmi vei pune capăt.14Am ciripit ca un lăstun, am croncănit ca un cocor; am gemut ca o porumbiță; mi‑au obosit ochii uitându‑mă în sus. Sunt în necaz! Ajută‑mă, Stăpâne!15Ce‑aș mai putea spune? El mi‑a vorbit și El a înfăptuit. Voi păși ușor în toți anii mei, din cauză că mi‑a fost amărât sufletul.[2]16O, Stăpâne, prin lucrurile acestea trăiesc oamenii și în toate acestea stă și viața duhului meu. Tu mi‑ai dat sănătate și m‑ai lăsat să trăiesc.17Iată, spre pacea mea am trecut prin această amărăciune. Tu mi‑ai iubit sufletul, păzindu‑l de groapa putrezirii, căci ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele.18Într-adevăr, Locuința Morților nu‑Ți poate mulțumi, Moartea nu Te poate lăuda, iar cei ce se coboară în groapă nu pot nădăjdui în credincioșia Ta,19ci cel viu, cel viu Te laudă, așa cum fac și eu azi. Tatăl face cunoscut fiilor săi credincioșia Ta.20DOMNUL m‑a mântuit. Vom cânta cu instrumentele cu corzi în toate zilele vieții noastre, în Casa DOMNULUI.»“21Isaia zisese: „Să aducă o turtă de smochine și s‑o întindă pe bubă, și el va trăi.“22Ezechia întrebase: „După ce semn voi ști că mă voi sui la Casa DOMNULUI?“
Isaia 38
nuBibeln
Herren förlänger Hiskias liv
1Vid denna tid blev Hiskia dödligt sjuk, och profeten Jesaja, Amos son, kom till honom och sa: ”Så säger HERREN: ’Se om ditt hus, för du kommer att dö; du överlever inte detta.’ ”2Hiskia vände sig då mot väggen och bad till HERREN:3”HERRE, kom ihåg hur jag har levt inför dig troget och helhjärtat och gjort det som är gott i dina ögon.” Och han grät förtvivlat.4Då kom HERRENS ord till Jesaja:5”Gå till Hiskia och säg: ’Så säger HERREN, din förfader Davids Gud: Jag har hört din bön och sett dina tårar. Jag ska förlänga ditt liv med femton år.6Jag ska rädda dig och denna stad från den assyriske kungens makt. Jag ska försvara denna stad.[1]7Detta är för dig tecknet från HERREN på att han ska göra vad han har lovat:8Jag ska låta skuggan gå tillbaka de tio steg som solen redan gått ner på Achas trappa.’ ” Solen gick alltså tillbaka de tio steg som den redan gått neråt på trappan.9En skrift av kung Hiskia av Juda, efter att han varit sjuk och blivit frisk igen:10”Jag sa: Jag är i mina bästa år och måste gå bort, genom dödsrikets port. Jag berövas resten av mina år.11Jag sa: Jag får inte mer se HERREN, HERREN i de levandes land, aldrig mer se människor bland dem som bor i världen.12Min boning flyttas och tas ifrån mig som en herdes tält. Mitt liv rullas ihop som en vävares väv och skärs ner från vävbommen. Innan dagen omvandlas till natt gör du slut på mig.13Jag har väntat på morgonen,[2] men som ett lejon krossar han mina ben. Innan dagen omvandlas till natt gör du slut på mig.14Jag skriker som en svala, som en trana, och kuttrar som en duva. Med matta ögon ser jag längtansfullt upp mot höjden. Herre, jag är i nöd, hjälp mig!”15Vad ska jag säga? För det är ju han själv som har talat och gjort detta. Jag får vandra ödmjukt den tid jag har kvar, på grund av min bedrövelse.[3]16Herre, med allt detta får man leva, och också min ande hålls vid liv. Herre, hela mig, och låt mig få leva!17Det bittra var förvisso till mitt bästa, för i din kärlek räddade du mig från fördärvets grop. Du kastade alla mina synder bakom dig.18Dödsriket prisar dig inte, döden sjunger inte ditt lov, de som lagts i graven hoppas inte på din trofasthet.19De levande, bara de levande, prisar dig, som jag gör i dag. Från far till son berättar man om din trofasthet.20HERREN räddar mig! Vi vill sjunga lovsång till stränginstrument i HERRENS hus så länge vi lever.21Jesaja lät göra en kaka av fikon och lägga på svullnaden. Så blev Hiskia frisk.[4]22Hiskia frågade då: ”Vad är tecknet på att jag får gå upp till HERRENS hus?”