Isaia 29 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Judecată împotriva Ierusalimului

1 „Vai de Ariel^[1], de Ariel, cetatea în care David și‑a așezat tabăra! Adăugați an după an și lăsați sărbătorile să‑și continue cursul. 2 Îl voi asedia pe Ariel, iar el va plânge și se va jeli; Îmi va fi ca o vatră de altar^[2]. 3 Îmi voi așeza tabăra împotriva ta de jur împrejur, te voi asedia cu turnuri de asalt, voi ridica fortărețe împotriva ta. 4 Doborât, vei vorbi din pământ, iar cuvântarea ta va veni smerită din țărână. Glasul tău va ieși din pământ ca duhul unui mort și din țărână îți vei îngăima cuvântarea. 5 Dar mulțimea străinilor tăi va fi ca țărâna fină și mulțimea celor ce te îngrozesc ca pleava purtată de vânt. Și deodată, într‑o clipită, 6 DOMNUL Oștirilor va veni la tine cu tunet, cutremur și mare vuiet, cu vijelie, furtună și flacără de foc mistuitoare. 7 Ca un vis, ca o viziune de noapte va fi mulțimea neamurilor care luptă împotriva lui Ariel, toți cei ce îl atacă pe el și fortăreața lui, toți cei ce‑l asediază. 8 Ca un om flămând care visează că mănâncă, dar se trezește tot flămând sau ca un om însetat care visează că bea, dar se trezește sleit de puteri și însetat, așa se va întâmpla cu mulțimea neamurilor care luptă împotriva muntelui Sion.“ 9 Rămâneți încremeniți și uimiți! Orbiți și fiți fără vedere! Îmbătați‑vă, dar nu de vin! Clătinați‑vă, dar nu de băutură tare! 10 Ci pentru că DOMNUL a turnat peste voi un duh de somn adânc. Profeților! El v‑a închis ochii! Văzătorilor! El v‑a acoperit capetele! 11 Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu pot, este sigilat!“ 12 Și dacă îi va fi dat unuia care nu știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu știu să citesc!“ 13 Stăpânul a zis: „Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura și Mă cinstește doar cu buzele, dar inima lui este departe de Mine! Teama pe care o are față de Mine este doar o poruncă omenească, învățată pe de rost. 14 De aceea, iată, voi uimi încă o dată acest popor, făcând lucruri minunate. Înțelepciunea celor înțelepți ai lui va pieri și priceperea celor pricepuți va sta ascunsă.“ 15 Vai de cei ce sapă adânc pentru a‑și ascunde planurile înaintea DOMNULUI, ale căror fapte sunt în întuneric și care zic: „Cine ne vede?“ sau „Cine știe ce facem?“! 16 Pervertiți ce sunteți! Oare olarul poate fi considerat lut? Va zice oare lucrarea despre cel ce a făcut‑o: „Nu m‑a făcut el!“? Sau va zice lucrul întocmit celui ce l‑a întocmit: „Nu are pricepere!“? 17 Oare nu mai este foarte puțin și Libanul se va preface într‑o livadă, iar livada va fi considerată drept pădure? 18 În ziua aceea, cel surd va auzi cuvintele sulului și, din negura și întunericul în care se află, ochii celui orb vor vedea. 19 Cei smeriți se vor bucura din nou în DOMNUL, iar cei mai nevoiași se vor veseli în Sfântul lui Israel. 20 Și aceasta pentru că cel groaznic va dispărea, iar batjocoritorul nu va mai fi. Toți cei ce pândesc să facă răul vor fi nimiciți – 21 cei ce, printr‑un cuvânt, îl fac pe om să păcătuiască, care întind o cursă celui ce decide la poarta cetății și care‑l abat, prin deșertăciune, pe cel drept. 22 De aceea așa vorbește DOMNUL, Care l‑a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov: „Iacov nu va mai fi rușinat, nu‑i va mai păli fața. 23 Când își vor vedea copiii în mijlocul lor, lucrarea mâinilor Mele, Îmi vor sfinți Numele, Îl vor sfinți pe Sfântul lui Iacov și se vor teme de Dumnezeul lui Israel. 24 Cei rătăciți în duh vor dobândi pricepere, iar cei ce cârteau vor primi învățătură.

nuBibeln

Profetia över Ariel (Jerusalem)

1 Ve över Ariel, Ariel, staden där David slog sig ner. Lägg år till år, låt högtidscykeln fullbordas. 2 Jag ska anfalla Ariel, och då blir det sorg och klagan. Ariel blir då min altarhärd^[1]. 3 Jag ska slå läger och omringa dig med belägringstorn och bygga upp vallar mot dig. 4 Du ska förnedras och få tala krälande i gruset, mumlande ur stoftet. Som en spöklik röst från jorden ska du stöna fram dina ord. 5 Men dina många fiender ska då bli som damm, de våldsammas hop som agnar för vinden. Oväntat och plötsligt ska det ske. 6 Härskarornas HERRE ska själv gripa in, med åska och dån och larm, med storm och jordbävning och flammor av förtärande eld. 7 Som en dröm, som en nattlig syn, blir då hopen av alla folk som stred mot Ariel, anföll det, dess befästning och belägrade det. 8 Som när en hungrig drömmer om att han äter men fortfarande är hungrig när han vaknar, och som när en törstig drömmer om att han dricker men ändå försmäktar av törst när han slår upp ögonen, så blir det med hela den hop av folk och länder som dragit ut i strid mot berget Sion. 9 Häpna och förundras! Stirra er blinda, så att ni inget ser! Var berusade, men inte av vin, ragla, fast inte av öl! 10 HERREN har låtit en sömnens ande drabba er. Han har tillslutit era ögon – profeternas – och han har täckt över era huvuden – siarnas. 11 För hela denna syn har för er blivit som en förseglad bokrulle. När man räcker den till någon läskunnig och ber honom läsa, svarar han: ”Jag kan inte. Den är förseglad.” 12 Om man räcker den till någon som inte kan läsa och ber honom läsa, så svarar denne: ”Jag kan inte läsa.” 13 Herren säger: ”Det här folket nalkas mig med sina ord och ärar mig med sin mun, men deras hjärtan är långt ifrån mig, och deras gudsfruktan är bara inlärda människobud. 14 Därför ska jag än en gång göra stora under bland detta folk, förunderliga ting. De visas vishet ska förgå och de förståndigas förstånd komma bort.” 15 Ve dem som i djupen försöker dölja sina planer för HERREN och utför sina gärningar i mörkret och säger: ”Vem skulle kunna se oss eller veta något om oss?” 16 Ni vänder ju allting upp och ner!^[2] Kan leran likställas med krukmakaren? Kan det som är gjort säga till den som gjorde det: ”Han har inte gjort mig?” Kan det som är format säga till den som formade det: ”Han kan ingenting!” 17 Snart, efter en liten tid, ska Libanon förvandlas till bördig åkermark och åkermark räknas som skog. 18 På den dagen ska de döva kunna höra orden ur en bok, och ur dunkel och mörker ska de blinda kunna se. 19 De ödmjuka ska än en gång glädjas i HERREN, och de fattiga ska fröjdas i Israels Helige. 20 De grymma ska försvinna, bespottarna förgås, alla ontsinta utplånas, 21 de som anklagade den oskyldige i rätten, låg på lur för domare i porten och med falskt vittnesbörd berövade den rättfärdige sin rätt. 22 Därför säger HERREN till Jakobs släkt, han som befriade Abraham: ”Jakob ska inte längre behöva blygas och inte mer blekna. 23 För när han ser sina barn, mina händers verk i sin mitt, ska de hålla mitt namn heligt. Jakobs Helige ska de hålla helig, bäva för Israels Gud. 24 De som i sin ande farit vilse ska få insikt, och de missnöjda ska låta sig undervisas.”