Iosua 18 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Repartizarea teritoriului celorlalte seminții

1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a strâns la Șilo și au așezat acolo Cortul Întâlnirii, țara fiind sub stăpânirea lor. 2 Mai rămăseseră însă șapte seminții ale fiilor lui Israel cărora nu li se dăduse partea de moștenire. 3 Atunci Iosua le‑a zis fiilor lui Israel: „Până când mai amânați să luați în stăpânire teritoriul pe care vi l‑a dat DOMNUL, Dumnezeul părinților voștri? 4 Alegeți câte trei bărbați din fiecare seminție, iar eu îi voi trimite să străbată țara și să facă^[1] o descriere a ei în vederea împărțirii moștenirii, după care se vor întoarce la mine. 5 Veți împărți teritoriul în șapte, dar Iuda va rămâne în teritoriul lui din sud, iar cei din Casa lui Iosif vor rămâne în teritoriul lor din nord. 6 Faceți o descriere a țării împărțite în șapte părți și aduceți‑mi‑o, iar eu voi arunca sorțul pentru voi aici, înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru. 7 Leviții nu vor avea o parte la fel ca voi, fiindcă moștenirea lor este preoția DOMNULUI, iar Gad, Ruben și jumătate din Manase și‑au primit moștenirea dincolo de Iordan, teritoriu care le‑a fost dat de către Moise, robul DOMNULUI.“ 8 Bărbații s‑a ridicat și au plecat. Iosua le‑a poruncit celor ce s‑au dus să descrie țara, zicând: „Duceți‑vă, străbateți țara și faceți o descriere a ei. Apoi întoarceți‑vă la mine, iar eu voi arunca sorțul pentru voi înaintea DOMNULUI, aici, la Șilo.“ 9 Bărbații aceia au plecat și au străbătut țara, împărțind‑o în șapte părți și scriind pe un sul o descriere a acesteia, potrivit cetăților ei, după care s‑au întors la Iosua, în tabăra de la Șilo. 10 Iosua a aruncat sorțul pentru ei înaintea DOMNULUI, la Șilo, și Iosua a împărțit țara acolo între fiii lui Israel, potrivit cu părțile alocate fiecăruia.

Teritoriul moștenit de Beniamin

11 O parte a revenit seminției fiilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor. Teritoriul lor își avea hotarele între teritoriul fiilor lui Iuda și cel al fiilor lui Iosif. 12 Hotarul lor din nord începea de la Iordan, urca pe la capătul de nord al Ierihonului, continua spre apus prin munți și ajungea în pustia Bet‑Aven. 13 De aici traversa marginea de sud a cetății Luz sau Betel și cobora la Atarot-Adar, dincolo de munte, în partea de sud a Bet‑Horonului de Jos. 14 Hotarul de apus începea de la muntele din partea de sud a Bet‑Horonului și se întorcea către sud înspre Chiriat-Baal (adică Chiriat-Iearim), una din cetățile fiilor lui Iuda. Acesta era hotarul de apus. 15 Hotarul de sud începea de la marginea Chiriat-Iearimului, în apus^[2], continua până la izvorul de apă de la Neftoah, (Ios 15:9) 16 cobora către marginea muntelui care se află în fața văii Ben‑Hinom, în nordul văii Refaim, și cobora apoi prin valea Hinom spre partea de sud a Iebusului până la En‑Roghel. 17 Se întorcea înspre nord, atingând En‑Șemeș, apoi Ghelilot, care se află în fața Înălțimii Adumim, cobora la Piatra lui Bohan, fiul lui Ruben, 18 trecea până în partea de nord a Bet‑Arabei și cobora spre Araba^[3], (Ios 8:14) 19 Hotarul trecea prin partea de nord a cetății Bet‑Hogla și atingea golful din partea de nord a Mării Sărate^[4], în dreptul gurii de vărsare a Iordanului. Acesta era hotarul de sud. 20 Iordanul era hotarul din partea de răsărit. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, cu hotarele ei de jur împrejur.

Cetățile descendenților lui Beniamin

21 Cetățile seminției urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor, erau următoarele: Ierihon, Bet‑Hogla, Emek-Kețiț, 22 Bet‑Araba, Țemarayim, Betel, 23 Avim, Para, Ofra, 24 Chefar-Amoni, Ofni și Gheva – douăsprezece cetăți cu satele dimprejurul lor. 25 Ghivon, Rama, Beerot, 26 Mițpa, Chefira, Moța, 27 Rechem, Irpeel, Tarala, 28 Țela, Elef, Iebus sau Ierusalim, Ghiva și Chiriat – paisprezece cetăți cu satele dimprejurul lor. Aceasta era moștenirea urmașilor lui Beniamin, potrivit clanurilor lor.

nuBibeln

Spioner sänds ut för att utforska de områden som ännu inte erövrats

1 Israels hela menighet samlades i Shilo och satte upp uppenbarelsetältet. De hade nu kontroll över hela landet, 2 men sju av stammarna hade ännu inte fått sin landegendom. 3 Då frågade Josua: ”Hur länge tänker ni vänta innan ni intar det land som HERREN, era förfäders Gud, har gett er? 4 Utse tre män från varje stam, så ska jag skicka iväg dem för att utforska landet och göra en beskrivning av de olika områdena och sedan komma till mig. 5 Männen får dela upp landet i sju delar. Juda ska vara kvar i sitt område i söder och likadant Josef i sitt område i norr. 6 När ni gjort en beskrivning över de sju delarna av landet, ska ni komma till mig och sedan ska jag kasta lott för er inför HERREN, vår Gud. 7 Leviterna ska inte ha något område som ni andra, för deras del är att vara HERRENS präster.^[1] Gads och Rubens stammar och ena halvan av Manasses stam har redan fått sina områden på östra sidan av Jordan, den arvedel som HERRENS tjänare Mose gav dem.” 8 Männen gav sig alltså iväg och Josua befallde dem att kartlägga landet. Han sa: ”Vandra igenom landet, gör en beskrivning av det och kom tillbaka till mig, så ska jag kasta lott för er inför HERREN i Shilo.” 9 Männen gick och vandrade igenom landet och beskrev de sju delarna i en bok och antecknade alla städerna i de olika områdena. Sedan återvände de till Josua i lägret vid Shilo. 10 Josua kastade sedan lott för dem i Shilo och fördelade landet åt de olika stammarna, så att de alla fick sin del.

Benjamins stam

11 Det landområde som lotten tilldelade Benjamins stam, med alla dess släkter, låg mellan de områden som Judas och Josefs stammar tidigare fått. 12 Den norra gränslinjen började vid floden Jordan och gick vid bergssluttningen norr om Jeriko. Sedan fortsatte den västerut genom bergsbygden och öknen vid Bet Aven. 13 Därifrån gick gränsen söder om Lus vid den södra bergssluttningen, dvs. Betel, och fortsatte ner till Atarot Addar nära berget som ligger söder om Nedre Bet Horon. 14 Där svängde gränslinjen på västsidan mot söder, passerade berget vid Bet Horon och slutade vid Kirjat-Baal, dvs. Kirjat-Jearim, en av Judas stams städer. Detta var den västra sidan. 15 Den södra gränsen sträckte sig från Kirjat-Jearims utkant till Neftoachkällan 16 och ner till bergsfoten vid Hinnoms sons dal norrut i Refaimdalen. Därifrån fortsatte den tvärs igenom Hinnoms dal och gick söder om bergssluttningen där jevuséerna bodde och fortsatte ner till Rogelkällan. 17 Därifrån gick gränslinjen mot nordost till Shemeshkällan och vidare till Gelilot som ligger mitt emot Adummimshöjden. Därefter gick den ner till Bohans, Rubens sons, sten, 18 vidare utmed norra kanten av Bet Haarava ner i dalen 19 och förbi Bet-Hoglas höjd i norr för att sluta vid Döda havets norra vik som utgör södra änden av floden Jordan. Detta var sydgränsen. 20 I öster utgjordes gränsen av floden Jordan. Detta var benjaminiternas områden med deras gränser. 21 Följande städer ingick också i det land som Benjamins stam fick, efter sina släkter: Jeriko, Bet-Hogla, Emek Kesis, 22 Bet Haarava, Semarajim, Betel, 23 Avvim, Para, Ofra, 24 Kefar Haammoni, Ofni och Geva, tolv städer med kringliggande byar, 25 Givon, Rama, Beerot, 26 Mispa, Kefira, Mosa, 27 Rekem, Jirpeel, Tarala, 28 Sela, Elef, Jevus, dvs. Jerusalem, Giva och Kirjat-Jearim, fjorton städer med kringliggande byar. Detta är benjaminiternas områden, efter deras släkter.