Iosua 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Campania din sudul Canaanului

1 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, a auzit că Iosua capturase cetatea Ai și o dăduse spre nimicire^[1], că‑i făcuse cetății Ai și regelui ei la fel cum îi făcuse Ierihonului și regelui său și că locuitorii Ghivonului încheiaseră pace cu Israel și erau în mijlocul lor. (Ios 2:10) 2 Atunci ei s‑au temut foarte tare, fiindcă Ghivon era o cetate mare, asemenea unei cetăți regale. Era mai mare chiar decât Ai, și toți bărbații ei erau viteji. 3 Adoni-Țedek, regele Ierusalimului, le‑a trimis un mesaj lui Hoham, regele Hebronului, lui Piram, regele Iarmutului, lui Iafia, regele Lachișului și lui Debir, regele Eglonului, zicând: 4 „Suiți‑vă la mine și ajutați‑mă să atac Ghivonul, fiindcă a făcut pace cu Iosua și cu fiii lui Israel.“ 5 Cei cinci regi ai amoriților – regele Ierusalimului, regele Hebronului, regele Iarmutului, regele Lachișului și regele Eglonului – s‑au adunat și s‑au suit împreună cu toate oștirile lor. Ei și‑au așezat tabăra lângă Ghivon și au luptat împotriva lui. 6 Bărbații Ghivonului au trimis atunci să‑i spună lui Iosua, în tabăra de la Ghilgal: „Nu‑i părăsi pe robii tăi! Suie‑te repede la noi și izbăvește‑ne! Ajută‑ne, căci toți regii amoriți care locuiesc pe munte s‑au adunat împotriva noastră!“ 7 Iosua s‑a suit din Ghilgal împreună cu tot poporul pregătit de război și cu toți vitejii. 8 DOMNUL i‑a zis lui Iosua: „Nu te teme de ei, căci i‑am dat în mâna ta și niciunul nu‑ți va putea sta împotrivă!“ 9 După ce s‑a suit toată noaptea din Ghilgal, Iosua a venit împotriva lor pe neașteptate. 10 DOMNUL i‑a făcut să intre în panică înaintea lui Israel, care i‑a provocat o mare înfrângere la Ghivon. El i‑a urmărit pe drumul care urcă la Bet‑Horon, nimicindu‑i pe drum până la Azeka și până la Makkeda. 11 În timp ce fugeau dinaintea lui Israel, pe povârnișul de la Bet‑Horon spre Azeka, DOMNUL a făcut să cadă din cer asupra lor pietre mari de grindină și ei au murit. Cei care au fost nimiciți de pietrele grindinei au fost în număr mai mare decât cei uciși cu sabia de către fiii lui Israel. 12 În ziua în care DOMNUL i‑a dat pe amoriți în mâna fiilor lui Israel, Iosua I‑a vorbit DOMNULUI și a zis în văzul lui Israel: „Soare, rămâi nemișcat deasupra Ghivonului și lună, rămâi peste valea Aialon.“ 13 Soarele a rămas nemișcat, iar luna s‑a oprit până când poporul s‑a răzbunat pe dușmanii lui. Nu este scris lucrul acesta și în „Cartea lui Iașar“^[2]? Soarele a rămas nemișcat în mijlocul cerului și nu s‑a grăbit să apună aproape o zi întreagă. 14 N‑a mai fost nicio zi ca aceea, nici înainte, nici după, o zi în care DOMNUL să fi ascultat de glasul unui om. Căci DOMNUL lupta pentru Israel. 15 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors în tabăra de la Ghilgal.

Uciderea celor cinci regi amoriți

16 Cei cinci regi însă fugiseră și se ascunseseră într‑o peșteră la Makkeda. 17 Când i s‑a spus lui Iosua că cei cinci regi au fost găsiți ascunși într‑o peșteră la Makkeda, 18 acesta a zis: „Rostogoliți niște pietre mari la gura peșterii și puneți acolo niște oameni ca să‑i păzească! 19 Voi însă nu vă opriți, ci continuați să‑i urmăriți pe dușmanii voștri și să‑i loviți din urmă până îi veți nimici! Nu‑i lăsați să intre în cetățile lor, căci DOMNUL, Dumnezeul vostru, a hotărât să‑i dea în mâna voastră.“ 20 După ce Iosua și fiii lui Israel le‑au provocat o foarte mare înfrângere, până când aceștia au fost nimiciți (supraviețuitorii care au scăpat dintre ei au intrat în cetățile fortificate), 21 tot poporul s‑a întors în pace la Iosua în tabără, în Makkeda. Nimeni n‑a rostit vreun cuvânt^[3] împotriva fiilor lui Israel. 22 Iosua a zis atunci: „Deschideți intrarea peșterii și aduceți‑i afară la mine pe cei cinci regi din peșteră!“ 23 Ei au făcut întocmai: i‑au adus afară la el pe cei cinci regi din peșteră, și anume pe regele Ierusalimului, pe regele Hebronului, pe regele Iarmutului, pe regele Lachișului și pe regele Eglonului. 24 După ce au fost aduși acești regi înaintea lui Iosua, acesta i‑a chemat pe toți bărbații lui Israel și le‑a zis conducătorilor oamenilor de război, care merseseră cu el: „Apropiați‑vă și puneți‑vă picioarele pe gâturile acestor regi!“ Ei s‑au apropiat și și‑au pus picioarele pe gâturile lor. 25 Iosua le‑a zis: „Nu vă temeți și nu vă înspăimântați! Fiți tari și curajoși, fiindcă astfel va face DOMNUL tuturor dușmanilor voștri împotriva cărora veți lupta.“ 26 Apoi Iosua i‑a lovit și i‑a omorât, după care i‑a spânzurat^[4] de cinci copaci și i‑a lăsat atârnați acolo până seara. (Ios 8:29) 27 La apusul soarelui Iosua a poruncit să fie coborâți din copaci și să fie aruncați în peștera în care se ascunseseră. La gura peșterii au pus niște pietre mari care au rămas acolo până în ziua aceasta. 28 În acea zi, Iosua a cucerit Makkeda și a trecut‑o prin ascuțișul sabiei, pe ea și pe regele ei. A dat spre nimicire orice om care se afla în ea, nelăsând niciun supraviețuitor. I‑a făcut regelui din Makkeda la fel cum îi făcuse regelui din Ierihon. 29 Apoi, din Makkeda, Iosua împreună cu tot Israelul au pornit spre Libna și au început lupta împotriva Libnei. 30 DOMNUL a dat‑o și pe ea în mâna lui Israel, împreună cu regele ei. Israel a trecut cetatea și pe oamenii care erau în ea prin ascuțișul sabiei, nelăsând niciun supraviețuitor și i‑a făcut regelui ei la fel cum îi făcuse regelui Ierihonului. 31 Din Libna, Iosua împreună cu tot Israelul au pornit spre Lachiș. Ei și‑au așezat tabăra în apropierea lui și au început lupta împotriva lui. 32 DOMNUL a dat Lachișul în mâna lui Israel. El l‑a capturat în cea de‑a doua zi, trecând prin ascuțișul sabiei toți oamenii care erau în el, la fel cum făcuse în Libna. 33 Atunci Horam, regele Ghezerului, s‑a suit ca să ajute Lachișul, dar Iosua l‑a învins, pe el și poporul lui, fără să lase vreun supraviețuitor. 34 Din Lachiș, Iosua împreună cu tot Israelul au trecut la Eglon. Ei și‑au așezat tabăra lângă el și au pornit lupta împotriva lui. 35 L‑au capturat în aceeași zi și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei. În aceeași zi, a dat spre nimicire pe orice om care era în el, la fel cum făcuse în Lachiș. 36 Din Eglon, Iosua împreună cu tot Israelul s‑au suit spre Hebron și au luptat împotriva lui. 37 L‑au capturat și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe regele lui, toate satele dimprejurul lui și pe orice om care era în el. N‑a lăsat niciun supraviețuitor, așa cum făcuse în Eglon, și l‑a dat spre nimicire pe el și pe orice om care era în el. 38 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors înspre Debir și au început lupta împotriva lui. 39 L‑au capturat și l‑au trecut prin ascuțișul sabiei, pe el, pe regele lui și toate satele dimprejurul lui, și au dat spre nimicire orice om care era în el. N‑a lăsat niciun supraviețuitor. I‑a făcut Debirului și regelui său așa cum i‑a făcut Hebronului și așa cum i‑a făcut Libnei și regelui ei. 40 Iosua a învins astfel întreaga țară: muntele, Neghevul^[5], zona deluroasă^[6] și poalele munților, și pe toți regii lor. N‑a lăsat niciun supraviețuitor și a dat spre nimicire orice avea suflare, așa cum poruncise DOMNUL, Dumnezeul lui Israel. (Ios 9:1) 41 Iosua i‑a lovit de la Kadeș-Barnea până la Gaza, în întreaga regiune Goșen^[7] și până la Ghivon. 42 Iosua i‑a învins pe toți acești regi și a cucerit regatele^[8] lor într‑o singură campanie, deoarece DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, lupta pentru Israel. 43 Apoi Iosua împreună cu tot Israelul s‑au întors în tabăra de la Ghilgal.

nuBibeln

Erövringen i söder

1 När Adoni-Sedek, kungen i Jerusalem, hörde att Josua hade besegrat Aj och dess kung och vigt staden åt förintelse, på samma sätt som han redan tidigare hade utplånat Jeriko och dödat dess kung, och hur invånarna i Givon hade lyckats få ett fredsförbund med Israel och fick bo nära dem, 2 blev han fruktansvärt rädd. Givon var nämligen en stor stad, lika stor som någon av kungastäderna och mycket större än Aj, och dess män var kända för att vara verkliga krigare. 3 Adoni-Sedek, kungen i Jerusalem, skickade därför ett bud till kung Hoham i Hebron, kung Piram i Jarmut, kung Jafia i Lakish och kung Devir i Eglon. 4 ”Kom och hjälp mig att besegra givoniterna”, sa han. ”De har slutit fred med Josua och Israels folk.” 5 Dessa fem amoreiska kungar, kungen i Jerusalem, kungen i Hebron, kungen i Jarmut, kungen i Lakish och kungen i Eglon, slog alltså samman sina arméer och anföll gemensamt Givon. 6 Då sände männen i Givon omedelbart bud till Josua i lägret i Gilgal. ”Lämna inte dina tjänare i sticket! Kom hit till vår hjälp, rädda oss!” bad de. ”Skynda er! Alla de amoreiska kungarna i bergsbygden har slagit ihop sina arméer och går till anfall mot oss.” 7 Josua och israeliternas armé med alla de tappra krigarna ryckte då ut från Gilgal. 8 ”Var inte rädd för dem”, sa HERREN till Josua. ”Jag ger dem i dina händer. Inte en enda av dem ska kunna stå emot dig.” 9 Josua och hans armé marscherade hela natten och överrumplade fienden. 10 HERREN lät det bli panik bland dem när de fick se israeliterna. De blev fullständigt besegrade vid Givon och israeliterna förföljde de överlevande ända bort till Bet Horon, Aseka och Mackeda och dödade många av dem. 11 När de under sin flykt undan israeliterna hade kommit till den sluttning som går ned från Bet Horon, lät HERREN en fruktansvärd hagelstorm komma över dem och den följde dem hela vägen fram till Aseka. Fler blev dödade av hagel än av israeliternas svärd. 12 Den dagen då HERREN överlämnade amoréerna åt israeliterna, bad Josua högt till HERREN inför alla israeliterna: ”Låt solen stå stilla över Givon och månen stanna i Ajalons dal!” 13 Då stod solen och månen stilla tills man hade hämnats fiendehärarna. Detta finns nedtecknat i ”Den redliges bok”^[1]. Solen stod kvar uppe på himlen hela dagen och väntade med att gå ner. 14 Det har aldrig hänt tidigare och inte heller senare att HERREN svarat på en mans bön på det viset. Det var HERREN som stred för Israel den dagen. 15 Sedan återvände Josua och Israels armé till lägret i Gilgal.

Fem kungar avrättas

16 Då hade de fem kungarna flytt och gömde sig i en grotta vid Mackeda. 17 När Josua nåddes av nyheten att man funnit kungarna gömda i grottan i Mackeda, 18 befallde han att en stor sten skulle rullas framför grottans ingång och att vakter skulle sättas dit. 19 De övriga fick inte stanna utan skulle förfölja fienden och angripa dem bakifrån och inte låta dem komma tillbaka till sina städer, för HERREN, deras Gud, skulle ge dem i deras våld. 20 Josua och Israels armé fortsatte att slå ner fienden och gjorde fullständigt slut på dem, med undantag av det lilla fåtal som lyckades komma tillbaka till sina befästa städer. 21 Sedan återvände hela armén till Josua i lägret vid Mackeda. Ingen vågade säga ett ord mot Israel. 22 Josua gav nu sina män befallning om att flytta bort stenen från grottans öppning och föra ut de fem kungarna till honom. 23 Så förde de ut de fem kungarna till honom från grottan, kungarna i Jerusalem, Hebron, Jarmut, Lakish och Eglon. 24 När de förts ut till Josua, sammankallade han hela Israel och gav befälhavarna för armén order att sätta sina fötter på kungarnas nackar.^[2] De gjorde så. 25 ”Var inte rädda och tappa inte modet”, sa Josua till sina män. ”Var starka och modiga, för så här kommer HERREN att göra med alla era fiender!” 26 Med de orden slog Josua ihjäl de fem kungarna och hängde upp deras döda kroppar på fem pålar där de fick hänga tills det blev kväll. 27 Vid solnedgången gav Josua befallning om att kropparna skulle tas ner och kastas in i grottan där kungarna hade gömt sig. Framför grottan kastade man upp ett stort stenröse som fortfarande finns kvar.

Israel utplånar städer i söder

28 Samma dag intog Josua Mackeda och vigde kungen, alla invånare och allt levande som fanns där åt förintelse. Ingen i staden kom levande undan. Med kungen i Mackeda gjorde han som han hade gjort med kungen i Jeriko. 29 Därefter tågade Josua och alla israeliterna med honom från Mackeda mot Livna och anföll det. 30 HERREN gav också den staden och dess kung i Israels våld. Josua dödade invånarna och allt levande med svärd och lät ingen komma undan. Med dess kung gjorde han som han hade gjort med kungen i Jeriko. 31 Från Livna fortsatte Josua och israeliterna till Lakish, där de belägrade och anföll staden. 32 HERREN gav också Lakish i Israels hand, så att Josua kunde inta staden på andra dagen och invånarna och allt levande dödades med svärd här på samma sätt som i Livna. 33 Under anfallet mot Lakish hade kung Horam från Geser kommit för att hjälpa till, men Josua dödade också honom och slog hela hans armé. Ingen kom undan. 34 Från Lakish fortsatte Josua och israeliterna vidare till Eglon, som de belägrade och anföll. 35 Den staden intog de redan första dagen och, alldeles som i Lakish, vigde de alla invånarna åt förintelse. 36 Sedan lämnade Josua och israeliterna Eglon, fortsatte till Hebron som de anföll, 37 intog det och alla dess underlydande städer och dödade kungen och hela befolkningen. Han lät ingen komma undan utan gjorde som han gjort i Eglon, vigde Hebron med allt levande där åt förintelse. 38 Därefter återvände Josua och israeliterna till Devir 39 och intog det, såväl som de underlydande städerna runtomkring, och allt folk vigdes åt förintelse. Ingen fick komma undan, utan han gjorde med Devir precis som med Hebron och Livna och dess kung. 40 På detta sätt besegrade Josua hela landet, folken och kungarna i bergsbygden, Negev, Låglandet och på bergssluttningarna. Han vigde alla i hela landet åt förintelse och lät inget levande komma undan, precis som HERREN, Israels Gud, hade gett befallning om. 41 Josua intog hela landet från Kadesh Barnea till Gaza och hela Goshenområdet ända till Givon. 42 Alla dessa kungar och länder intog Josua på en gång, för HERREN, Israels Gud, stred för sitt folk. 43 Sedan återvände Josua och hans armé till lägret vid Gilgal.