Ioan 20

Noua Traducere Românească

1 Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. (Mat 28:1; Mar 16:1; Lu 24:1)2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus[1], și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ (Ioan 21:24)3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt.4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt.5 Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat.6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos,7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat.8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut.9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți)[2]. (Ps 16:9; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)10 Apoi ucenicii s‑au întors acasă.11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt (Mat 28:9; Mar 16:9)12 și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus.13 Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus!14 După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus.15 Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua!16 Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni[3]! (care înseamnă: „Învățătorule!“) (Ioan 1:38)17 Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“18 Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Mat 28:16; Mar 16:14; Lu 24:36)20 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul.21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt!23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“[4], nu era cu ei când a venit Isus. (Ioan 11:16)25 Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul! Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“27 Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios!28 Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu!29 Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte.31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți[5] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.

Ioan 20

nuBibeln

1 Tidigt på morgonen efter sabbaten medan det fortfarande var mörkt, kom Maria från Magdala till graven och upptäckte att stenen var borta från ingången.2 Hon sprang då genast därifrån och sa till Simon Petrus och den lärjunge som Jesus älskade[1]: ”De har flyttat bort Herren från graven och vi vet inte var de har lagt honom!”3 Petrus och den andre lärjungen gav sig då iväg till graven.4 Båda sprang men den andre lärjungen sprang fortare än Petrus och kom dit först.5 Han böjde sig ner och tittade in och såg linnesvepningen ligga där men han gick inte in.6 Sedan kom Simon Petrus och han gick in i graven. Han såg också linnesvepningen som låg där7 och dessutom den duk som hade täckt Jesus huvud. Den låg inte tillsammans med svepningen utan var hoprullad och låg för sig.8 Då gick också den andre lärjungen in, han som hade kommit först till graven. Och han såg och trodde9 för ännu hade de inte förstått av Skriften att Jesus måste uppstå från de döda.10 Lärjungarna gick sedan hem till sig.11 Men Maria stod och grät utanför graven och medan hon grät, lutade hon sig in.12 Då fick hon se två vitklädda änglar sitta där Jesus kropp hade legat, en vid huvudändan och en vid fotändan.13 Änglarna frågade henne: ”Varför gråter du, kvinna?” Hon svarade: ”De har flyttat bort min Herre och nu vet jag inte var de har lagt honom.”14 När hon hade sagt detta, vände hon sig om och fick se Jesus stå där men förstod inte att det var han.15 Jesus frågade henne: ”Varför gråter du, kvinna? Vem letar du efter?” Men hon trodde att det var trädgårdsmästaren och därför svarade hon: ”Om det är du som har burit bort honom, så tala om för mig var du har lagt honom så att jag kan hämta honom!”16 Då sa Jesus till henne: ”Maria!” Och genast vände hon sig mot honom och sa: ”Rabbouni!” (det är hebreiska och betyder ”Mästare”)[2].17 Men Jesus sa: ”Håll inte fast mig[3], för jag har ännu inte återvänt till min Fader! Men gå till mina bröder och säg till dem att jag ska återvända till min Fader och er Fader, min Gud och er Gud!”18 Maria från Magdala gick då till lärjungarna och talade om för dem att hon hade sett Herren och hon berättade vad han hade sagt.19 Samma dag, den första dagen i veckan, samlades lärjungarna på kvällen bakom låsta dörrar av rädsla för judarna. Då stod plötsligt Jesus mitt ibland dem och sa till dem: ”Frid åt er alla!”20 Sedan visade han dem sina händer och sin sida. Lärjungarna gladde sig när de fick se Herren.21 Jesus sa till dem igen: ”Frid åt er alla! Så som Fadern har sänt mig, sänder jag nu er.”22 Sedan andades han på dem och sa: ”Ta emot den heliga Anden![4]23 Om ni förlåter någon hans synder så är de förlåtna, men om ni binder någon i hans synder så är han bunden.[5]24 En av de tolv, Tomas som kallades Tvillingen, hade inte varit med de andra när Jesus kom.25 De andra lärjungarna sa till honom: ”Vi har sett Herren!” Men Tomas svarade: ”Om jag inte får se hålen efter spikarna i hans händer och får ta på såren med mina fingrar och om jag inte får röra vid såret i hans sida med mina händer så kan jag inte tro.”26 En vecka senare[6] var hans lärjungar samlade igen och då var Tomas tillsammans med dem. Och trots att dörrarna var låsta, stod då Jesus plötsligt mitt ibland dem och sa: ”Frid åt er alla!”27 Sedan sa han till Tomas: ”Ta på mina händer här med ditt finger! Rör vid min sida med din hand! Tvivla inte utan tro!”28 Tomas sa till honom: ”Min Herre och min Gud!”29 Men Jesus sa till honom: ”Du tror därför att du har sett mig. Lyckliga är de som inte har sett men ändå tror.”30 Jesus lärjungar såg honom göra många andra tecken förutom dem som är nedtecknade i den här boken.31 Men dessa är nedskrivna för att ni ska tro att Jesus är Messias, Guds Son och för att ni ska få liv i hans namn genom att tro på honom.