1Zedechia, fiul lui Iosia, pe care Nebucadnețar, împăratul Babilonului, l‑a făcut rege în țara lui Iuda, a domnit în locul lui Iehoiachin, fiul lui Iehoiachim.2Dar nici el, nici slujitorii lui, nici poporul din țară nu au ascultat cuvintele DOMNULUI, rostite de profetul Ieremia.3Regele Zedechia a trimis pe Iehucal, fiul lui Șelemia, și pe preotul Țefania, fiul lui Maaseia, la profetul Ieremia să‑i spună: „Te rugăm, mijlocește pentru noi înaintea DOMNULUI, Dumnezeul nostru.“4Pe atunci, Ieremia era liber să umble prin popor, căci încă nu fusese aruncat în temniță.5Armata lui Faraon ieșise din Egipt, iar când caldeenii, care asediau Ierusalimul, au auzit vestea aceasta, s‑au retras din Ierusalim.6Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit profetului Ieremia, zicând:7„Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: «Să vorbiți astfel regelui lui Iuda care v‑a trimis la Mine să Mă întrebe: ‘Iată că armata lui Faraon, care a ieșit să vă ajute, se va întoarce în țara ei, în Egipt,8iar caldeenii vor reveni și vor lupta împotriva acestei cetăți. Ei o vor cuceri și îi vor da foc.’»9Așa vorbește DOMNUL: «Nu vă înșelați singuri, zicând: ‘Caldeenii se vor depărta cu totul de la noi!’, căci ei nu se vor depărta.10Și chiar dacă ați învinge întreaga armată a caldeenilor, care se luptă împotriva voastră, și ar mai rămâne dintre ei doar câțiva oameni răniți în corturile lor, tot se vor ridica și vor da foc acestei cetăți!»“11După ce armata caldeenilor s‑a retras din fața Ierusalimului din cauza armatei lui Faraon,12Ieremia a vrut să iasă din Ierusalim ca să meargă în teritoriul lui Beniamin, pentru a intra în posesia proprietății pe care o avea în mijlocul poporului de acolo.13Când profetul Ieremia a ajuns însă la Poarta lui Beniamin, căpitanul gărzilor, al cărui nume era Ireia, fiul lui Șelemia, fiul lui Hanania, a pus mâna pe el, zicând: – Tu vrei să dezertezi la caldeeni!14Ieremia a răspuns: – Este o minciună! Nu vreau să dezertez la caldeeni. Dar Ireia nu l‑a ascultat, ci l‑a înșfăcat și l‑a dus înaintea conducătorilor.15Aceștia s‑au mâniat pe Ieremia, l‑au bătut și l‑au întemnițat în casa scribului Ionatan pe care o transformaseră în temniță.16Ieremia a fost pus într‑o celulă subterană a temniței[1] și acolo a stat multă vreme.17Apoi regele Zedechia a trimis după el, iar Ieremia a fost adus la palat. Acolo regele l‑a întrebat în secret: – Ai vreun cuvânt din partea DOMNULUI? Ieremia a răspuns: – Da. Apoi a zis: – Vei fi dat în mâinile împăratului Babilonului.18Atunci Ieremia i‑a zis regelui Zedechia: – Cu ce am greșit față de tine, față de slujitorii tăi și față de poporul acesta de m‑ați aruncat în temniță?19Unde vă sunt profeții care profețeau că împăratul Babilonului nu va veni împotriva voastră și împotriva țării acesteia?20Acum, o, rege, stăpânul meu, ascultă‑mă te rog! Fie bine primită cererea mea înaintea ta! Nu mă trimite înapoi în casa scribului Ionatan, ca nu cumva să mor acolo!21Regele Zedechia a poruncit ca Ieremia să fie pus în curtea temniței și să i se dea în fiecare zi pâine de pe Strada Brutarilor, până când avea să se termine toată pâinea din cetate. Și astfel Ieremia a rămas în curtea temniței.
Ieremia 37
nuBibeln
Jeremia fängslas
1Sidkia, Josias son, blev kung i stället för Konja, Jojakims son. Nebukadnessar, kungen av Babylonien, utsåg honom till kung i Juda land.2Men varken han, hans hov eller folket i landet lyssnade till vad HERREN talade genom profeten Jeremia.3Ändå skickade kung Sidkia Jukal, Shelemjas son, och prästen Sefanja, Maasejas son, till profeten Jeremia med uppmaningen: ”Be för oss till HERREN, vår Gud!”4Jeremia fick röra sig fritt, för han hade då ännu inte blivit fängslad.5Faraos armé hade tågat ut från Egypten, och när kaldéerna som belägrade Jerusalem fick höra rapporten om dem, drog de sig bort från Jerusalem.6Då kom HERRENS ord till profeten Jeremia:7”Så säger HERREN, Israels Gud: Svara kungen av Juda, som skickade er för att fråga mig: ’Faraos armé, som var på väg att undsätta er, ska vända tillbaka hem till Egypten.8Kaldéerna kommer tillbaka för att anfalla denna stad och bränna ner den till grunden.’9Så säger HERREN: Låt inte lura er att tro att kaldéerna ska ge sig i väg för gott, för det ska de inte.10Även om ni lyckades slå hela den kaldeiska armén som strider mot er, så att det bara blev några sårade män kvar i sina tält, så skulle de resa sig och bränna ner denna stad.”11När den kaldeiska armén dragit sig tillbaka från Jerusalem på grund av faraos armé,12ville Jeremia lämna Jerusalem för att gå till Benjamins land och ta i anspråk sin egendom bland folket där.[1]13Men när han kom till Benjaminporten blev han gripen av ett vaktbefäl, som hette Jiria och var son till Shelemja och sonson till Hananja. Denne sa: ”Du tänker gå över till kaldéerna!”14”Det är inte sant”, svarade Jeremia. ”Jag vill inte gå över till kaldéerna.” Men Jiria ville inte höra på honom, utan grep honom och förde honom till furstarna.15Furstarna blev rasande på Jeremia, piskade honom och satte honom i arrest i sekreteraren Jonatans hus, som hade byggts om till fängelse.16Jeremia hamnade så i en fängelsehåla, i valven, och där fick han stanna länge.17Men sedan skickade kung Sidkia bud efter honom och lät föra honom till sitt palats. I enrum frågade han honom om det kommit något budskap från HERREN. ”Ja”, svarade Jeremia. ”Du ska överlämnas åt den babyloniske kungen.”18Sedan frågade Jeremia kung Sidkia: ”På vilket sätt har jag syndat mot dig eller mot dina tjänare eller mot detta folk, eftersom ni har satt mig i fängelse?19Var är nu era profeter som profeterade för er att kungen av Babylonien inte skulle anfalla er eller detta land?20Hör mig nu, min herre och min kung! Jag vädjar till dig, skicka inte tillbaka mig till sekreteraren Jonatans hus, för då kommer jag att dö där.”21Då befallde kung Sidkia att Jeremia skulle sättas i förvar på vaktgården. Man gav honom en brödkaka från bagarnas gata varje dag, så länge det fanns något bröd kvar i staden. Så blev Jeremia kvar på vaktgården.