Ieremia 18 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

În casa olarului

1 Cuvântul spus lui Ieremia din partea DOMNULUI: 2 „Scoală‑te și coboară‑te spre casa olarului! Acolo te voi face să auzi cuvintele Mele!“ 3 Am coborât spre casa olarului și iată că el făcea o lucrare pe roată. 4 Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s‑a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, așa cum i‑a plăcut lui să‑l facă. 5 Cuvântul DOMNULUI mi‑a vorbit, zicând: 6 „Oare Eu nu pot face cu voi ca olarul acesta, Casă a lui Israel, zice DOMNUL? Iată, ca lutul în mâna olarului, așa sunteți voi în mâna Mea, Casă a lui Israel. 7 Dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi smulge, că‑l voi dărâma și că‑l voi distruge, 8 însă neamul acela, despre care am vorbit, se întoarce de la răutatea lui, atunci și Mie Îmi va părea rău de răul pe care plănuisem să i‑l fac. 9 Tot așa, dacă la un moment dat zic despre un neam sau despre un regat că‑l voi zidi și că‑l voi planta, 10 însă poporul acela face ce este rău în ochii Mei și nu ascultă de glasul Meu, atunci și Mie Îmi va părea rău de binele pe care plănuisem să i‑l fac. 11 Prin urmare, vorbește acum oamenilor lui Iuda și locuitorilor Ierusalimului și zi‑le că așa vorbește DOMNUL: «Iată, pregătesc o nenorocire împotriva voastră și fac un plan împotriva voastră. De aceea, întoarceți‑vă fiecare de la calea voastră cea rea și îndreptați‑vă căile și faptele!» 12 Ei însă zic: «În zadar! Noi ne vom urma în continuare gândurile și fiecare va lucra după încăpățânarea inimii lui rele.» 13 De aceea, așa vorbește DOMNUL: «Întrebați printre neamuri: ‘Cine a mai auzit asemenea lucruri? Fecioara Israel a făcut cel mai dezgustător lucru. 14 Oare zăpada Libanului părăsește vreodată stâncile versanților lui^[1]? Oare seacă apele reci care vin de departe?^[2]’ 15 Căci poporul Meu M‑a uitat și aduce tămâie idolilor de nimic. Aceștia i‑au făcut să se împiedice pe căile lor, pe vechile cărări, pentru a umbla pe poteci și pe drumuri nebătătorite, 16 făcând astfel din țara lor o pustietate și o pricină de fluierat pentru totdeauna. Toți cei ce trec prin ea sunt uimiți și dau din cap. 17 Ca vântul din răsărit, așa îi voi împrăștia înaintea dușmanului. În ziua necazului lor le voi arăta ceafa și nu fața.»“ 18 Ei zic: „Veniți! Să urzim planuri împotriva lui Ieremia! Căci doar nu va pieri Legea din lipsă de preoți, nici sfatul – din lipsă de înțelepți și nici Cuvântul – din lipsă de profeți. Haideți să‑l lovim cu vorba și să nu luăm seama la toate cuvintele lui!“ 19 Ascultă‑mă, DOAMNE! Auzi glasul împotrivitorilor mei. 20 Se răsplătește oare binele cu rău? Și totuși ei au săpat o groapă sufletului meu. Adu‑Ți aminte că eu am stat în fața Ta ca să vorbesc în favoarea lor și să abat mânia Ta de la ei. 21 De aceea, dă‑le copiii pradă foametei și lasă‑i pe mâna sabiei! Soțiile să le fie lipsite de copii și să rămână văduve, oamenii lor să fie dați la moarte, iar tinerii lor să fie uciși cu sabia în luptă! 22 Un strigăt să fie auzit din casele lor, atunci când vei aduce deodată cete peste ei, căci au săpat o groapă să mă prindă și au ascuns lațuri pentru picioarele mele. 23 Dar Tu, DOAMNE, cunoști toate planurile lor de a mă ucide. Nu le ierta nelegiuirea și nu le șterge păcatul dinaintea Ta. Să fie doborâți înaintea Ta! Lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

nuBibeln

Hos krukmakaren

1 HERRENS ord kom till Jeremia: 2 ”Gå ner till krukmakarens hus, så ska jag tala till dig där.” 3 Jag gick till krukmakarens hus och såg honom i arbete vid sin drejskiva. 4 Men krukan som han höll på att forma med sina händer misslyckades. Då började krukmakaren om igen och gjorde den till en ny kruka, så som han ville ha den. 5 HERRENS ord kom till mig: 6 ”Skulle inte jag kunna göra med er, Israels folk, som krukmakaren gör? säger HERREN. Som leran i krukmakarens hand är ni i min hand, Israels folk. 7 Jag kan befalla att ett folk eller ett rike ska utrotas och förgöras. 8 Men om det folk som jag varnat omvänder sig från sin ondska, ångrar jag mig och låter inte den olycka komma som jag hade planerat. 9 En annan gång kan jag lova att bygga upp och plantera ett folk eller ett rike. 10 Men om de då gör det som är ont i mina ögon, ångrar jag mig och gör inte det goda som jag hade planerat för dem. 11 Säg nu till Judas män och Jerusalems invånare: ’Så säger HERREN: Jag bereder en olycka åt er och tänker ut en plan mot er. Vänd om, var och en från sin onda väg och ändra era levnadssätt och gärningar!’ 12 Men de svarar: ’Det är lönlöst. Vi tänker fortsätta att följa våra egna planer, var och en i sin envishet och ondska.’ ”

Folkets avfall och dom

13 Därför säger HERREN: ”Fråga bland folken: ’Vem har hört något sådant? Fruktansvärt är det som jungfrun Israel har gjort. 14 Ska snön från Libanons berg försvinna från dess sluttningar? Ska de friska strömmarna från avlägsna källor torka ut?^[1] 15 Mitt folk har glömt mig och tänder rökelse åt värdelösa avgudar, som fått dem att snubbla och falla på sina vägar, på de urgamla stigarna, och gå in på obanade stigar.’ 16 Så ska deras land bli ödelagt och utsatt för ständigt hån. Alla som passerar genom det ska förvåna sig och skaka på huvudet. 17 Som östanvinden ska jag förskingra dem framför fienden. Jag ska vända dem ryggen, inte ansiktet, i deras olyckstid. 18 Då sa de: ’Kom, så gör vi upp planer mot Jeremia. För prästernas undervisning av lagen går inte förlorad, inte heller de visas råd och profeternas ord.^[2] Kom, så förtalar vi honom, vi struntar i vad han säger.’ ”

Jeremia ber om Guds ingripande

19 HERRE, lyssna på mig! Hör vad mina motståndare säger! 20 Ska gott lönas med ont? De har grävt en grop för mig. Tänk på hur jag stått inför dig och talat väl för dem för att vända bort din vrede från dem. 21 Låt därför deras barn svälta ihjäl, och överlämna dem själva åt svärdet. Låt deras hustrur bli änkor och barnlösa, deras män dö i epidemier och deras unga män dödas med svärd i strid. 22 Låt skrik höras från deras hus, när du plötsligt låter rövare anfalla dem. De har grävt en grop som de vill fånga mig i, och de har lagt ut snaror där jag ska gå. 23 HERRE, du känner till hur de planerar att mörda mig. Förlåt inte deras brott och utplåna inte deras synd. Låt dem ligga slagna inför dig, och ingrip mot dem i din vrede.