Iacov 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Stăpânirea limbii

1 Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră^[1]! 2 Căci toți ne împiedicăm în multe feluri. Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om desăvârșit^[2], în stare să‑și înfrâneze și tot trupul. 3 Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să‑i facem să ne urmeze, le conducem tot trupul. 4 Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima^[3] cârmaciului. 5 Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei^[4]. (2 Re 23:10; 2 Cro 28:3; 2 Cro 33:6)

2 Re 23:102 Cro 28:32 Cro 33:6

7 Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare^[5] sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, (Gen 1:24) 8 dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit^[6], plin de un venin aducător de moarte. 9 Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10 Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n‑ar trebui să fie așa! 11 Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12 Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.

Două feluri de înțelepciune

13 Cine este înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14 Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă^[7], nu vă lăudați cu aceasta și nu mințiți împotriva adevărului! 15 Înțelepciunea aceasta nu vine^[8] de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16 Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17 Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18 Iar rodul dreptății este semănat în pace de către^[9] cei ce fac pace.

nuBibeln

Var noga med era ord

1 Mina syskon, inte många av er ska bli lärare^[1], för ni vet ju att vi ska granskas strängare. 2 Alla gör vi fel på många sätt. Om någon lyckas med att inte fela i sitt tal, är han fullkomlig och har också kontroll över sin kropp. 3 Genom att lägga ett betsel i munnen på en häst kan vi få den att lyda oss och styr då hela djuret. 4 Och tänk på fartyg: med ett litet roder kan styrmannen få ett stort fartyg att åka precis dit han vill, även om vindarna är starka. 5 På samma sätt är det med tungan. Den är en liten del av kroppen, men den kan skryta över stora ting. En liten gnista kan sätta eld på en hel skog. 6 Så är också tungan en eld, en ondskans värld bland våra kroppsdelar. Den orenar hela kroppen, sätter livshjulet i brand och självtänds från Gehenna^[2]. 7 Människan har makt att kontrollera, och har också tagit kontroll över alla slags fyrfotadjur, fåglar, kräldjur och havsdjur. 8 Men sin egen tunga kan ingen människa få kontroll över. Den är orolig, ond och full av dödligt gift. 9 Med den hyllar vi vår Herre och Fader, och med den förbannar vi människorna, som Gud har skapat till att vara lika honom.^[3] 10 Ur samma mun kommer både välsignelse och förbannelse. Så får det inte vara. 11 Samma källa kan väl inte ge både sötvatten och bittert vatten? 12 Mina syskon: Skulle oliver växa på fikonträd eller fikon på vinrankor, eller en saltkälla ge sötvatten?

Tecken på sann vishet

13 Om någon bland er är vis och insiktsfull, ska han gå före med gott exempel och visa detta i praktisk handling, i vishet, utan att framhäva sig själv. 14 Men om ni bär bitter avundsjuka och själviskhet i era hjärtan, ska ni inte skryta och tala osanning. 15 En sådan vishet kommer inte från ovan, utan är jordisk, oandlig och demonisk. 16 Där det finns avundsjuka och själviska ambitioner, där finns oordning och all slags ondska. 17 Den vishet som kommer från ovan är för det första ren, men också fridsam, mild, hänsynsfull, full av barmhärtighet och godhet, opartisk och uppriktig. 18 Rättfärdighetens skörd sås i frid och ges åt dem som verkar för frid.