Genesa 32 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Iacov și‑a continuat drumul și l‑au întâlnit îngerii lui Dumnezeu. 2 Când i‑a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra lui Dumnezeu.“ Și a pus acelui loc numele Mahanayim^[1].

Iacov se pregătește să‑l întâlnească pe Esau

3 Iacov a trimis înaintea lui mesageri la fratele său, Esau, în Seir, în ținutul lui Edom. 4 El le‑a poruncit, zicând: „Așa să‑i spuneți stăpânului meu, Esau: «Așa vorbește robul tău, Iacov: ‘Am locuit cu Laban și am rămas la el până acum. 5 Am boi, măgari, turme, robi și roabe și am trimis acest mesaj stăpânului meu, ca să găsesc bunăvoință înaintea ta.^[2]’»“ 6 Mesagerii s‑au întors la Iacov, zicând: „Ne‑am dus la fratele tău, Esau, iar el vine în întâmpinarea ta cu patru sute de bărbați.“ 7 Iacov s‑a temut foarte tare și era îngrijorat. A împărțit în două tabere oamenii care erau cu el, turmele, cirezile și cămilele 8 și a zis: „Dacă Esau vine împotriva uneia dintre tabere și o atacă, cealaltă tabără va putea să scape.“ 9 Apoi Iacov a zis: „DOAMNE, Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și Dumnezeul tatălui meu, Isaac, Cel Care mi‑ai spus: «Întoarce‑te în țara ta, la rudele tale și‑ți voi face bine», 10 sunt prea neînsemnat pentru toată îndurarea și toată credincioșia pe care le‑ai arătat față de robul Tău, pentru că am trecut Iordanul doar cu toiagul meu, iar acum am ajuns două tabere. 11 Scapă‑mă, Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau, deoarece mă tem că va veni și ne va ataca pe mine, pe mame și pe copii. 12 Totuși, Tu ai zis: «Cu siguranță îți voi face bine și‑ți voi face sămânța^[3] la fel de numeroasă precum nisipul mării, care nu poate fi numărat.»“ (Gen 12:7) 13 El a rămas acolo peste noapte și a luat din agoniseala mâinilor lui un dar pentru Esau, fratele său: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile care alăptau, împreună cu puii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, precum și douăzeci de măgărițe și zece măgari. 16 El le‑a dat robilor săi câte o turmă la fiecare, și le‑a zis: „Mergeți înaintea mea și lăsați o distanță între fiecare turmă.“ 17 El i‑a poruncit celui dintâi, zicând: „Când îl vei întâlni pe fratele meu, Esau, iar el te va întreba: «Al cui ești? Unde te duci? Și ale cui sunt aceste animale dinaintea ta?», 18 tu să‑i răspunzi: «Sunt ale robului tău, Iacov. Sunt un dar trimis stăpânului meu, Esau. Iată, el însuși vine în urma noastră.»“ 19 Iacov le‑a poruncit celui de‑al doilea, celui de‑al treilea și tuturor celor care mânau turmele, zicând: „Să‑i spuneți același lucru lui Esau, când îl veți întâlni. 20 Spuneți‑i, de asemenea: «Iată, robul tău, Iacov, vine în urma noastră!»“, căci își zicea: „Îl voi potoli cu darul pe care‑l trimit înaintea mea, iar când îl voi vedea față în față, poate mă va accepta.“ 21 Astfel, darul a trecut înaintea lui, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea.

Lupta lui Iacov la Peniel

22 În aceeași noapte, Iacov s‑a sculat, și‑a luat cele două soții, cele două roabe și cei unsprezece copii și a trecut vadul Iabok. 23 I‑a luat, i‑a trecut uedul^[4], iar apoi a trecut tot ce avea. (Gen 26:17; Gen 26:19) 24 Iacov a rămas singur, iar un bărbat s‑a luptat^[5] cu el până la ivirea zorilor. 25 Când bărbatul acela a văzut că nu‑l poate învinge, l‑a lovit la încheietura coapsei, astfel încât încheietura coapsei lui Iacov a sărit din locul ei în timp ce se lupta cu El. 26 Apoi a zis: – Lasă‑Mă să plec pentru că se ivesc zorii. Dar Iacov a răspuns: – Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta. 27 Și El l‑a întrebat: – Cum te cheamă? El a răspuns: – Iacov. 28 Atunci bărbatul acela i‑a zis: – Nu te vei mai numi Iacov, ci Israel^[6], pentru că te‑ai luptat cu Dumnezeu și cu oamenii și ai învins. 29 Iacov L‑a întrebat: – Spune‑mi, Te rog, Numele Tău. El i‑a răspuns: – De ce Îmi ceri Numele? Și l‑a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus acelui loc numele Peniel^[7], zicând: „L‑am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață.“ 31 Răsărea soarele atunci când Iacov a plecat din Peniel^[8], șchiopătând din coapsă. 32 Până în ziua aceasta, fiii lui Israel nu mănâncă tendonul de la încheietura coapsei animalelor, tocmai pentru că Iacov a fost lovit în tendonul de la încheietura coapsei.

nuBibeln

Jakob ger Esau gåvor

1 Jakob startade på nytt sin resa och Guds änglar kom för att möta honom. 2 När han såg det sa han: ”Detta är Guds läger”, och han kallade platsen för Machanajim^[1]. 3 Jakob skickade nu budbärare till sin bror Esau i Seir, dvs. i landet Edom. 4 ”Säg så här till min herre, Esau”, sa Jakob. ”Så här hälsar din tjänare Jakob. Jag har bott tillsammans med Laban tills nu, och 5 jag äger oxar, åsnor och får och har många tjänare och tjänarinnor. Jag har skickat detta budskap till dig, min herre, för att jag hoppas att du kommer att vara välvilligt inställd mot oss.” 6 Budbärarna återvände med nyheten att Esau redan var på väg för att möta Jakob tillsammans med fyrahundra man. 7 Jakob blev alldeles utom sig av skräck. Han delade sin familj och hjordarna och kamelerna i två grupper. 8 ”Om Esau anfaller den ena gruppen, kan den andra gruppen kanske fly”, tänkte han. 9 Sedan bad Jakob: ”Min farfar Abrahams och min far Isaks Gud, du HERRE, som sa till mig att återvända till mina släktingars land och som sa att du skulle vara god mot mig, 10 jag är ovärdig all den nåd och trofasthet som du har visat mig, din tjänare. När jag gick över Jordan ägde jag ju inget annat än min vandringsstav, och nu har jag dessa två läger. 11 Rädda mig nu från min bror Esaus hand! Jag är rädd att han kommer för att slå ihjäl mig och mödrarna och barnen. 12 Du har ju lovat att göra gott mot mig och föröka mina ättlingar tills de blir som sanden på stranden, så många att man inte kan räkna dem.” 13 Jakob stannade där han var under natten och valde av sin egendom ut en gåva åt sin bror Esau: 14 200 getter, 20 bockar, 200 tackor, 20 baggar, 15 30 kameler med deras föl, 40 kor, 10 tjurar, 20 åsneston och 10 åsnehingstar. 16 Han lämnade dem till sina tjänare, var hjord för sig, och sa till dem att gå före honom och hålla avstånd mellan varje hjord. 17 Sedan instruerade han tjänaren som gick först: ”När min bror Esau möter dig och frågar: ’Vems tjänare är du? Vart är du på väg? Vems djur är dessa?’ 18 så ska du svara: ’De tillhör din tjänare Jakob och är en gåva till hans herre Esau. Han kommer själv strax efter oss!’ ” 19 Jakob gav samma instruktion till den andra och tredje tjänaren, och sedan till alla de andra som drev hjordarna. Alla skulle säga samma sak till Esau när de mötte honom. 20 De skulle också säga: ”Din tjänare Jakob kommer strax efter oss”. Han ville nämligen blidka Esau med gåvorna, innan han mötte honom ansikte mot ansikte. ”Kanske kommer han då att vara vänlig mot mig”, tänkte Jakob. 21 Gåvan sändes alltså i förväg medan Jakob tillbringade natten i lägret.

Jakobs brottningskamp

22 Under natten steg Jakob upp, och tog sina båda hustrur, de två slavinnorna och sina elva söner och gick över vid Jabboks vadställe. 23 Han förde dem tillsammans med alla sina ägodelar över floden. 24 Han blev kvar där ensam, och en man brottades med honom till gryningen. 25 När denne såg att han inte kunde vinna kampen, slog han till Jakob på höften så att den gick ur led när de brottades med varandra. 26 Sedan sa han: ”Släpp mig, för dagen gryr!” Men Jakob svarade: ”Jag tänker inte släppa dig förrän du välsignar mig.” 27 ”Vad heter du?” frågade mannen^[2]. ”Jakob”, svarade han. 28 ”Du ska inte längre heta Jakob”, sa mannen. ”Du ska heta Israel^[3], för du har kämpat med både Gud och människor och segrat.” 29 ”Säg mig, vad heter du?” frågade Jakob. ”Varför frågar du om mitt namn?” sa mannen till honom. Och han välsignade honom där. 30 Jakob kallade platsen Penuel^[4], för han sa: ”Jag har sett Gud ansikte mot ansikte, och ändå är jag fortfarande vid liv.” 31 När solen gick upp lämnade han Penuel. Han haltade på grund av sin höftskada. 32 Det är därför som Israels folk än i dag inte äter nervsträngen^[5] i höftmuskeln, för det var på höftbenet, höftnerven, som mannen slog Jakob.