Genesa 3 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Căderea în păcat și consecințele sale

1 Șarpele era mai viclean^[1] decât orice vietate a câmpului, pe care o făcuse DOMNUL Dumnezeu. El i‑a zis femeii: – A zis într-adevăr Dumnezeu: „Să nu mâncați din orice pom din grădină“? (Gen 2:25) 2 Femeia i‑a răspuns șarpelui: – Putem să mâncăm din rodul pomilor din grădină, 3 dar despre pomul care este în mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncați din el și nici să nu‑l atingeți, ca nu cumva să muriți!“ 4 Dar șarpele i‑a zis femeii: – Sigur nu veți muri! 5 Căci Dumnezeu știe că, în ziua când veți mânca din el, vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu^[2], cunoscând binele și răul. 6 Când femeia a văzut că pomul era bun pentru hrană, că era o plăcere^[3] pentru ochi și că pomul era de dorit^[4] ca să facă pe cineva înțelept, a luat din rodul lui și a mâncat. I‑a dat și soțului ei, care era cu ea, și a mâncat și el. (Gen 2:9) 7 Atunci li s‑au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că sunt goi. Astfel, ei au cusut laolaltă frunze de smochin și și‑au făcut învelitori. 8 Ei au auzit glasul^[5] DOMNULUI Dumnezeu, Care umbla prin grădină în adierea^[6] zilei, și s‑au ascuns de fața DOMNULUI Dumnezeu printre pomii din grădină. (Gen 1:2) 9 Dar DOMNUL Dumnezeu l‑a chemat pe Adam și i‑a zis: – Unde ești? 10 El a răspuns: – Am auzit glasul Tău în grădină, dar mi‑a fost teamă pentru că eram gol. De aceea m‑am ascuns. 11 El a zis: – Cine ți‑a spus că ești gol? Ai mâncat cumva din pomul din care ți‑am poruncit să nu mănânci? 12 Omul a răspuns: – Femeia pe care mi‑ai dat‑o ca să fie cu mine, ea mi‑a dat din pom și am mâncat. 13 Atunci DOMNUL Dumnezeu i‑a zis femeii: – Ce‑ai făcut? Femeia a răspuns: – Șarpele m‑a înșelat și am mâncat. 14 DOMNUL Dumnezeu i‑a zis șarpelui: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat ești tu între toate vitele și între toate vietățile de pe câmp. Vei umbla pe pântec și vei mânca țărână în toate zilele vieții tale. 15 Voi pune dușmănie între tine și femeie, între sămânța^[7] ta și sămânța ei. Sămânța ei îți^[8] va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcâiul.“ 16 Femeii i‑a zis: „Voi face ca durerile nașterii^[9] să‑ți fie mari; cu durere vei naște copii. Dorința ta va fi înspre soțul tău, iar el va stăpâni peste tine.^[10]“ 17 Iar lui Adam i‑a zis: „Pentru că ai ascultat de soția ta și ai mâncat din pomul despre care îți poruncisem, zicând: «Să nu mănânci din el», blestemat este pământul din cauza ta. Cu durere îți vei lua hrana din el în toate zilele vieții tale. 18 Spini și mărăcini îți va da, iar tu vei mânca din plantele câmpului. 19 Cu sudoarea frunții tale îți vei mânca pâinea, până când te vei întoarce în pământ, pentru că din el ai fost luat. Căci țărână ești și în țărână te vei întoarce.“ 20 Adam i‑a pus soției sale numele Eva^[11], pentru că ea a fost mama tuturor celor vii. 21 DOMNUL Dumnezeu a făcut niște tunici din piele pentru Adam și pentru soția sa și i‑a îmbrăcat. 22 Atunci DOMNUL Dumnezeu a zis: „Iată, omul a ajuns ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Acum, să nu cumva să‑și întindă mâna și să ia și din Pomul Vieții ca să mănânce și să trăiască veșnic!“ 23 Astfel, DOMNUL Dumnezeu l‑a trimis^[12] pe om afară din grădina Edenului ca să lucreze pământul din care fusese luat. 24 După ce l‑a alungat pe om, a pus la răsăritul grădinii Edenului niște heruvimi și o sabie învăpăiată care se rotea, ca să păzească drumul spre Pomul Vieții.

nuBibeln

1 Ormen var det listigaste av alla vilda djur som HERREN Gud hade skapat. Ormen frågade kvinnan: ”Har Gud verkligen sagt att ni inte får äta av något träd i trädgården?” 2 ”Vi får äta frukt av träden”, svarade kvinnan. 3 ”Det är bara av trädet mitt i trädgården som vi inte får äta. Gud har sagt att vi inte får äta eller ens röra dess frukt, för då kommer vi att dö.” 4 Ormen svarade: ”Ni kommer visst inte att dö! 5 Gud vet att den dag ni äter av frukten kommer era ögon att öppnas och ni blir som Gud^[1], med kunskap om gott och ont.” 6 Kvinnan såg att trädet var gott att äta av, och det var vackert och lockande, eftersom det gav vishet. Hon åt av frukten och gav också till sin man, som var med henne, och han åt. 7 Då öppnades deras ögon, och de insåg att de var nakna. Därför band de ihop fikonlöv runt höfterna för att skyla sig. 8 När de den kvällen, i den svala kvällsvinden, hörde HERREN Gud vandra omkring i trädgården, gömde de sig för honom bland träden. 9 HERREN Gud ropade till Adam: ”Adam, var är du?” 10 Adam svarade: ”Jag hörde dig i trädgården, och blev rädd eftersom jag är naken. Därför gömde jag mig.” 11 ”Vem har talat om för dig att du är naken?” frågade Gud. ”Har du ätit av frukten från trädet som jag förbjöd dig att äta av?” 12 Adam svarade: ”Kvinnan, som jag fick av dig, gav mig av trädet, och jag åt.” 13 Då sa HERREN Gud till kvinnan: ”Vad har du gjort?” ”Ormen lurade mig, och jag åt”, svarade hon. 14 HERREN Gud sa till ormen: ”Eftersom du gjorde detta, ska du vara förbannad och skild från alla husdjur och vilda djur på hela jorden. På din buk ska du kräla och jord ska du äta så länge du lever. 15 Jag ska sätta fiendskap mellan dig och kvinnan och mellan din avkomma^[2] och hennes. Han kommer att krossa ditt huvud, och du kommer att hugga^[3] honom i hälen.” 16 Till kvinnan sa han: ”Din möda under havandeskapet ska jag göra stor. Du kommer att föda barn under smärta. Du kommer att åtrå din man, och han kommer att råda över dig.” 17 Till Adam sa han: ”Eftersom du lyssnade till din hustru och åt av trädet, fast jag förbjudit dig och sagt att du inte fick, låter jag en förbannelse vila över marken för din skull. Hela ditt liv kommer du att få skaffa ditt uppehälle med möda. 18 Marken ska ge dig tistlar och törnen, och du ska äta dess växter. 19 Hela livet ända tills du dör kommer du att få svettas och kämpa för ditt bröd. Sedan kommer du att återvända till den jord du kommit ifrån, för du formades av jord, och jord ska du en gång åter bli.” 20 Mannen kallade sin hustru Eva^[4], för han sa: ”Hon ska bli mor till alla som lever.” 21 Och HERREN Gud gjorde kläder av djurhudar åt Adam och hans hustru. 22 HERREN Gud sa: ”Eftersom människan har blivit som en av oss, med kunskap om det goda och det onda, får hon inte ta och äta också av livets träd och så leva i evighet.” 23 Därför visade HERREN Gud ut dem ur Edens trädgård och skickade bort dem för att bruka den jord de hade skapats av. 24 Herren drev ut människan och öster om Edens trädgård placerade han keruberna^[5] och ett flammande svärd för att skydda vägen till livets träd.