Genesa 15:1 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Legământul lui Dumnezeu cu Avram

1 După toate acestea, Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Avram într‑o viziune, zicând: – Avram, nu te teme! Eu sunt scutul tău, răsplata ta cea foarte mare. 2 Avram a zis: – Stăpâne DOAMNE, ce‑mi vei da? Căci mor^[1] fără copii, iar moștenitorul^[2] casei mele este Eliezer din Damasc! 3 Avram a zis: – Iată că nu mi‑ai dat sămânță, iar moștenitorul meu este unul din casa mea. 4 Dar iată, Cuvântul DOMNULUI a venit la el, zicând: – Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci unul care se va naște din tine, el îți va fi moștenitor. 5 Apoi l‑a dus afară și i‑a zis: – Uită‑te la ceruri și numără stelele, dacă poți! El i‑a zis: – Așa va fi sămânța ta! 6 Avram a crezut în DOMNUL, și El i‑a considerat aceasta dreptate. 7 Domnul i‑a zis: – Eu sunt DOMNUL Care te‑am adus din Urul caldeilor, ca să‑ți dau țara aceasta s‑o stăpânești. 8 Avram L‑a întrebat: – Stăpâne DOAMNE, cum voi ști că o voi stăpâni? 9 El i‑a răspuns: – Ia pentru Mine o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel. 10 A luat pentru El toate acestea, le‑a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața celeilalte; însă păsările nu le‑a despicat. 11 Când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le‑a alungat. 12 În timp ce apunea soarele, pe Avram l‑a cuprins un somn adânc. Și iată că au venit peste el o groază și un mare întuneric. 13 Atunci El i‑a zis lui Avram: „Să știi bine că sămânța ta va fi străină într‑o țară care nu este a ei. Ei vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani^[3]. (Ex 12:40) 14 Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei, îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieși de acolo cu mari bogății. 15 Tu însă vei ajunge la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. 16 Urmașii tăi se vor întoarce aici în a patra generație^[4], pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.“ 17 După ce a apus soarele și s‑a făcut întuneric beznă, iată că un fum ca de cuptor și o torță aprinsă au trecut printre acele părți de animale. 18 În ziua aceea, DOMNUL a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminței tale^[5] îi dau această țară, de la Râul Egiptului^[6] până la Râul cel Mare, râul Eufrat, (Gen 12:7) 19 și anume pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți, 20 pe hitiți, pe periziți, pe refaiți, 21 pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgașiți și pe iebusiți.“

nuBibeln

Gud lovar Abram en son

1 Något senare kom HERRENS ord till Abram i en syn: ”Var inte rädd, Abram! Jag är din sköld och ska ge dig rik belöning.” 2 Men Abram svarade: ”Herre, HERRE, vad kan du ge mig? Jag går ju bort barnlös. Min tjänare Elieser från Damaskus kommer att ärva mig.”^[1] 3 Abram sa vidare: ”Du har ju inte gett mig några barn. Då blir det min tjänare som ärver mig.” 4 Då kom HERRENS ord till honom igen: ”Nej, din tjänare kommer inte att bli din arvinge, för du ska få en son som ska ärva dig.” 5 Sedan förde Gud ut Abram och sa till honom: ”Se upp mot himlen och räkna stjärnorna, om du kan. Så talrika ska dina efterkommande^[2] bli.” 6 Och Abram trodde HERREN, och därför räknade Herren honom som rättfärdig.^[3] 7 Han sa till honom: ”Jag är HERREN, som förde dig ut från Ur i Kaldéen för att ge dig detta land som egendom.” 8 Men Abram svarade: ”Herre, HERRE, hur kan jag veta att jag ska få det här?” 9 Då sa Herren till honom att hämta en tre år gammal kviga, en tre år gammal get, en tre år gammal bagge, en turturduva och en ung duva. 10 Abram hämtade djuren och styckade dem i två delar och lade delarna mitt emot varandra, men fåglarna delade han inte.^[4] 11 Och när rovfåglar angrep de slaktade djuren, schasade Abram bort dem. 12 När solen gick ner den kvällen föll en tung sömn över Abram, och ett fruktansvärt, skrämmande mörker kom över honom. 13 Då sa Herren till Abram: ”Du ska veta att dina efterkommande ska bo i ett främmande land och bli slavar och förtryckas under fyrahundra år. 14 Men jag ska döma det folk som gör dem till slavar, och efter det ska de gå därifrån med stora rikedomar. 15 Själv kommer du att dö i frid och begravas hos dina fäder vid hög ålder. 16 I den fjärde generationen ska dina ättlingar komma tillbaka hit, för amoréerna kommer inte att ha fyllt sina synders mått förrän då.” 17 När solen gick ner och det blev mörkt, syntes ett rykande fyrfat och en flammande fackla som passerade mellan de slaktade djurhalvorna.^[5] 18 Den dagen upprättade HERREN detta förbund med Abram: ”Jag ger detta land till dina ättlingar, ända från Egyptens flod till den stora floden Eufrat, 19 kenitéernas, kenisséernas, kadmonéernas, 20 hettiternas, perisséernas, refaéernas, 21 amoréernas, kanaanéernas, girgashéernas och jevuséernas land.”