1O, galateni nesăbuiți[1]! Cine v‑a fermecat pe voi, înaintea ochilor cărora Isus Cristos a fost înfățișat ca răstignit!2Un singur lucru doresc să aflu de la voi: ați primit Duhul prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?3Sunteți chiar atât de nesăbuiți? După ce ați început în Duhul, sfârșiți acum în fire?4Ați suferit atâtea degeaba? – dacă într-adevăr a fost degeaba!5Prin urmare, Cel Ce vă oferă Duhul și înfăptuiește minuni între voi face acestea prin faptele Legii sau prin auzirea credinței?6Tot astfel, „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“[2] (Gen 15:6)7Înțelegeți deci că cei ce cred[3], aceia sunt fii ai lui Avraam!8Iar Scriptura, care a prevăzut că Dumnezeu va îndreptăți neamurile prin credință, i‑a vestit mai dinainte lui Avraam Evanghelia: „În tine vor fi binecuvântate toate neamurile!“[4] (Gen 12:3; Gen 18:18; Gen 22:18)9Astfel, cei ce cred sunt binecuvântați împreună cu Avraam cel credincios.10Căci cei ce se bazează pe faptele Legii[5] sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă!“[6] (Deut 27:26)11Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“[7], (Hab 2:4)12iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le face va trăi prin ele.“[8] (Lev 18:5)13Cristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn“[9] – (Deut 21:23)14pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să vină la neamuri, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.
Legea și promisiunea
15Fraților – vorbesc în felul oamenilor – odată validat un legământ, chiar omenesc fiind, nimeni nu‑l anulează sau adaugă ceva la el.16Acum, promisiunile i‑au fost făcute lui Avraam și seminței lui. Scriptura nu spune „și semințelor“, ca și cum ar fi mai multe, ci ca și cum ar fi una: „și seminței tale“[10], care este Cristos. (Gen 12:7; Gen 13:15; Gen 24:7)17Ceea ce spun este aceasta: Legea, care a fost dată patru sute treizeci de ani mai târziu, nu poate desființa un legământ, care a fost stabilit mai înainte de către Dumnezeu, și astfel să anuleze promisiunea.18Căci dacă moștenirea este prin Lege, atunci nu mai este prin promisiune. Însă Dumnezeu i‑a dăruit‑o lui Avraam prin promisiune.19Atunci Legea pentru ce este? Ea a fost adăugată pentru abateri, până când avea să vină Sămânța Căreia I‑a fost făcută promisiunea, fiind dată[11] prin îngeri în mâna unui mijlocitor.[12]20Însă mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părți, pe când Dumnezeu este Unul Singur.21Este, așadar, Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? În niciun caz! Căci, dacă ar fi fost dată o Lege care să poată da viața, atunci cu adevărat dreptatea ar fi venit prin Lege,22însă Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca promisiunea prin credința în Cristos Isus să fie dată celor ce cred.
Copii ai lui Dumnezeu
23Înainte de a veni credința, noi eram sub paza Legii, închiși până când avea să fie descoperită credința.24Astfel, Legea a fost îndrumătorul[13] nostru spre[14] Cristos, pentru ca noi să fim îndreptățiți prin credință.25Dar acum, după ce a venit credința, nu mai suntem sub îndrumătorul acesta.26Căci toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos.27Fiindcă toți câți ați fost botezați în Cristos, v‑ați îmbrăcat cu Cristos.28Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici sclav, nici om liber; nu mai este nici bărbat, nici femeie, pentru că voi toți sunteți una în Cristos Isus.29Iar dacă voi sunteți ai lui Cristos, atunci sunteți sămânța lui Avraam și moștenitori după promisiunea făcută.
Galateni 3
nuBibeln
Rättfärdiga genom tron
1Vilka dårar ni är, ni galater! Vem är det som har förhäxat er så? Ni har ju fått Jesus Kristus framställd för er som korsfäst.2Jag vill veta en enda sak: var det genom att hålla lagen som ni fick ta emot Anden, eller var det för att ni trodde på budskapet ni fick höra?3Är ni sådana dårar? Ni började i Anden, men ska ni nu sluta med mänskliga ansträngningar?4Ni har fått lida så mycket. Inte var det väl i onödan? Det kunde väl bara inte vara i onödan?5Han som ger er Anden och utför under ibland er, gör han det för att ni håller lagen eller för att ni tror på budskapet ni har fått höra?6Tänk på Abraham: ”Han trodde Gud, och därför räknades han som rättfärdig.”[1]7Ni ska alltså veta, att det är de som tror som är Abrahams barn.8Skriften förutsåg att Gud skulle göra hedningarna rättfärdiga genom deras tro. Därför lät han Abraham få dessa glada nyheter redan i förväg: ”Genom dig ska alla folk bli välsignade.”[2]9Därför blir alla som tror välsignade tillsammans med Abraham som trodde.10Men de som litar på laggärningar är under förbannelse. Det står ju skrivet: ”Förbannelse över var och en som inte håller allt som står skrivet i lagens bok och gör det.”[3]11Och att ingen kan bli rättfärdig inför Gud genom lagen, det är helt klart, eftersom ”den som är rättfärdig genom tro ska leva.”[4]12Lagen bygger inte på tron, utan: ”Den som håller buden ska leva genom dem.”[5]13Men Kristus har köpt oss fria från lagens förbannelse genom att själv bli till förbannelse för vår skull. Det står ju skrivet: ”Den som är upphängd på trä är förbannad.”[6]14Så skulle hedningarna i Kristus Jesus få del av den välsignelse som gavs åt Abraham och vi den utlovade Anden genom tron.
Guds löfte är viktigare än Moses lag
15Syskon, låt mig ta ett exempel från vardagslivet: om ett mänskligt förbund har vunnit laga kraft, kan ingen sedan ändra det eller lägga till något.16Nu gavs löftena till Abraham och hans avkomma.[7] Det står inte ”åt dina avkomlingar”, som det skulle ha gjort om det gällde många. Nej, hans avkomma syftade på en enda person, och det var Kristus.17Vad jag vill säga är alltså detta: Guds förbund, som han i förväg giltigförklarat, kan inte ogiltigförklaras av lagen, som gavs fyrahundratrettio år senare.18Om arvet var beroende av lagen, då skulle det ju inte vara beroende av löftet. Men nu har Gud gett arvet till Abraham genom ett löfte.19Vad var då syftet med lagen? Jo, den var ett tillägg för överträdelsernas skull och skulle gälla tills avkomman kom, han som hade fått löftet. Den utfärdades genom änglar och en medlare.20Medlaren företräder dock inte bara en, men Gud är en.21Finns det då en konflikt mellan lagen och Guds löften? Nej, naturligtvis inte! Om vi hade fått en lag som kunde ge liv, då hade rättfärdigheten verkligen berott av lagen.22Men nu har Skriften inneslutit allt under synden. Därför ges det utlovade genom tron på Jesus Kristus åt dem som tror.23Innan tron kom hölls vi i förvar av lagen, inspärrade, tills tron uppenbarades.24Lagen vägledde oss tills Kristus kom och vi kunde göras rättfärdiga genom tron.25Och nu när tron har kommit, står vi inte längre under den vägledaren.
Guds barn genom tron
26Alla är ni genom tron Guds barn i Kristus Jesus.27Om ni är döpta in i Kristus har ni ju iklätt er Kristus.28Därför är ingen längre jude eller grek, slav eller fri, man eller kvinna. Alla är ni ett i Kristus Jesus.29Men om ni tillhör Kristus, då är ni också Abrahams avkomlingar och arvtagare enligt löftet.