Faptele Apostolilor 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Trimiterea lui Barnabas și a lui Saul

1 În biserica din Antiohia erau niște profeți și învățători: Barnabas, Simeon, numit și Niger^[1], Lucius din Cirena, Manaen – care fusese crescut împreună cu tetrarhul Irod – și Saul. 2 În timp ce slujeau ei Domnului și posteau, Duhul Sfânt le‑a zis: „Puneți‑Mi deoparte pe Barnabas și pe Saul pentru lucrarea la care i‑am chemat!“ 3 Atunci, după ce au postit și s‑au rugat, și‑au pus mâinile peste ei și i‑au lăsat să plece.

În Cipru

4 Așadar, fiind trimiși de Duhul Sfânt, s‑au coborât în Seleucia, iar de acolo au plecat pe mare spre Cipru. 5 Când au ajuns la Salamis, au predicat Cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Îl aveau cu ei și pe Ioan^[2], ca ajutor.^[3] (Fapte 12:25) 6 Au traversat toată insula până la Pafos, iar acolo au întâlnit un vrăjitor, profet mincinos, un iudeu pe nume Bar‑Isus, 7 care era cu proconsulul^[4] Sergius Paulus, un om inteligent. Proconsulul i‑a chemat la el pe Barnabas și pe Saul, căutând să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, 8 însă Elima – „Vrăjitorul“, căci așa se traduce numele lui – li se împotrivea și căuta să‑l abată pe proconsul de la credință. 9 Dar Saul, numit și Pavel^[5], fiind plin de Duhul Sfânt, s‑a uitat țintă la el 10 și a zis: „Om plin de toată viclenia și de toată ticăloșia, fiu al diavolului, dușman a tot ceea ce este drept, nu vei înceta să strâmbi căile drepte ale Domnului? 11 Acum iată, mâna Domnului este împotriva ta: vei fi orb și nu vei mai vedea soarele până la o vreme!“ Și deodată a căzut peste el ceață și întuneric și a început să umble bâjbâind prin jur, căutând niște oameni care să‑l ducă de mână. 12 Atunci, văzând cele întâmplate, proconsulul a crezut, fiind uimit de învățătura Domnului.

În Antiohia Pisidiei

13 Pavel și cei ce erau cu el au plecat din Pafos pe mare și s‑au dus la Perga, în Pamfilia. Ioan însă a plecat de la ei și s‑a întors în Ierusalim. 14 Dar ei au plecat mai departe din Perga și au ajuns în Antiohia Pisidiei. În ziua de Sabat au intrat în sinagogă și s‑au așezat. 15 După citirea Legii și a Profeților, conducătorii sinagogii au trimis să le spună: – Bărbați, fraților, dacă aveți vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiți! 16 Pavel s‑a ridicat, a făcut semn cu mâna și a zis: – Bărbați israeliți și voi care vă temeți de Dumnezeu^[6], ascultați! (Fapte 10:2) 17 Dumnezeul acestui popor, Israel, i‑a ales pe strămoșii^[7] noștri. El a înălțat poporul la mare cinste în timpul peregrinării lui în țara Egiptului și i‑a scos de acolo cu braț întins. 18 Apoi, timp de aproape patruzeci de ani, i‑a suportat^[8] în pustie. (Deut 1:31) 19 Și, după ce a distrus șapte neamuri în țara Canaan, le‑a dat drept moștenire țara acestora. 20 Perioada aceasta s‑a întins pe aproape patru sute cincizeci de ani^[9]. După aceea le‑a dat judecători^[10], până la profetul Samuel. 21 Atunci ei au cerut un rege. Și Dumnezeu le‑a dat timp de patruzeci de ani pe Saul, fiul lui Chiș, din seminția lui Beniamin. 22 Apoi l‑a înlăturat pe Saul și l‑a ridicat ca rege pentru ei pe David, despre care a mărturisit: „L‑am găsit pe David, fiul lui Iese, ca fiind un om după inima Mea și care va împlini toate planurile Mele.“^[11] (1 Sam 13:14; Ps 89:20) 23 Din sămânța acestuia, Dumnezeu, după promisiunea Sa, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus. 24 Înainte de venirea lui Isus, Ioan predicase botezul pocăinței întregului popor Israel. 25 Dar Ioan, în timp ce‑și încheia alergarea, zicea: „Cine presupuneți că sunt eu? Nu eu sunt Acela. Dar iată, după mine vine Cel Căruia eu nu sunt vrednic să‑I dezleg sandalele picioarelor!“ 26 Bărbați, fraților, fii ai neamului lui Avraam, și voi, care vă temeți de Dumnezeu, nouă ne‑a fost trimis cuvântul acestei mântuiri! 27 Însă locuitorii Ierusalimului și conducătorii lor nu L‑au recunoscut pe Isus și, prin faptul că L‑au condamnat, au împlinit rostirile profeților, care sunt citite în fiecare zi de Sabat. 28 Și, măcar că nu au găsit niciun motiv de condamnare la moarte, ei i‑au cerut lui Pilat să‑L omoare. 29 După ce au împlinit tot ce a fost scris cu privire la El, L‑au dat jos de pe lemn și L‑au pus într‑un mormânt. 30 Dar Dumnezeu L‑a înviat dintre cei morți; 31 El S‑a arătat timp de mai multe zile celor ce veniseră cu el din Galileea în Ierusalim și care acum sunt martorii Lui înaintea poporului. 32 Așadar, noi vă aducem această veste bună, potrivit căreia, promisiunea făcută strămoșilor noștri, 33 Dumnezeu a împlinit‑o pentru noi, copiii lor, înviindu‑L pe Isus, așa cum este scris în Psalmul al doilea: „Tu ești Fiul Meu! Astăzi Te‑am născut!“^[12] (Ps 2:7) 34 Iar că L‑a înviat dintre cei morți, așa încât nu mai urmează să Se întoarcă în putrezire, a spus‑o astfel: „Vă voi da promisiunile sfinte, demne de încredere, făcute lui David.“^[13] (Is 55:3) 35 De aceea mai zice și în alt loc: „Nu vei îngădui ca Sfântul Tău^[14] să vadă putrezirea.“^[15] (Ps 16:10) 36 Însă David, după ce a slujit scopului lui Dumnezeu în generația sa, a adormit, a fost adăugat la părinții săi și a văzut putrezirea. 37 Dar Cel pe Care L‑a înviat Dumnezeu n‑a văzut putrezirea! 38 Să vă fie deci cunoscut, fraților,^[16] că prin El vi se vestește iertarea păcatelor. Și, de toate lucrurile de care n‑ați putut fi îndreptățiți^[17] prin Legea lui Moise, 39 este îndreptățit, prin El, oricine crede. 40 Vedeți deci ca nu cumva să vi se întâmple ceea ce s‑a spus în Profeți: 41 „Uitați‑vă, disprețuitorilor, uimiți‑vă și pieriți! Căci în zilele voastre fac o lucrare, o lucrare pe care nicidecum n‑ați crede‑o dacă v‑ar povesti‑o cineva!“^[18] (Hab 1:5; Hab 2:1; Hab 2:3; Hab 2:5)

Hab 1:5Hab 2:1Hab 2:3Hab 2:5

42 În timp ce ieșeau, Barnabas și Saul au fost rugați să vorbească despre aceste lucruri și în următoarea zi de Sabat. 43 După ce s‑a dat drumul adunării, mulți dintre iudeii și prozeliții devotați i‑au urmat pe Pavel și Barnabas, care stăteau de vorbă cu ei, convingându‑i să rămână în harul lui Dumnezeu. 44 În următoarea zi de Sabat, aproape toată cetatea s‑a adunat ca să audă Cuvântul Domnului. 45 Dar iudeii, când au văzut mulțimile, s‑au umplut de invidie. Ei vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, batjocorindu‑l. 46 Însă Pavel și Barnabas au vorbit cu îndrăzneală și au zis: „Cuvântul lui Dumnezeu trebuia să vă fie spus mai întâi vouă, dar, fiindcă voi îl respingeți și vă judecați astfel ca fiind nedemni de viața veșnică, iată că ne întoarcem spre neamuri. 47 Căci așa ne‑a poruncit Domnul: «Te‑am pus o lumină pentru neamuri, ca să fii mântuire până la marginea pământului!»“^[19] (Is 49:6) 48 Neamurile s‑au bucurat când au auzit lucrul acesta și au slăvit Cuvântul Domnului. Și toți cei ce erau desemnați pentru viață veșnică au crezut. 49 Cuvântul Domnului era purtat prin toată regiunea. 50 Dar iudeii au incitat atât femeile devotate și influente, cât și fruntașii cetății, și au stârnit o persecuție împotriva lui Pavel și a lui Barnabas. Și ei i‑au alungat din hotarele lor. 51 Pavel și Barnabas și‑au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora și s‑au dus în Iconia. 52 Ucenicii erau plini de bucurie și de Duhul Sfânt.

nuBibeln

1 I församlingen i Antiochia fanns profeter och lärare: Barnabas, Symeon, som också kallades Niger^[1], Lucius från Kyrene, Manaen som hade vuxit upp tillsammans med tetrarken Herodes, och Saul. 2 En gång när dessa män tillbad Herren och fastade, sa den heliga Anden: ”Avdela Barnabas och Saul för en speciell uppgift som jag har kallat dem till.” 3 Och sedan de fastat och bett, lade de sina händer på dem och skickade iväg dem.

Saul blir Paulus – Paulus på Cypern

4 Efter att dessa två sänts ut av den heliga Anden, reste de ner till Seleukia och seglade över till Cypern. 5 När de kom till Salamis, förkunnade de Guds ord i de judiska synagogorna. Johannes följde med dem som medhjälpare. 6 Sedan reste de över hela ön och till slut kom de till Pafos. Där träffade de en judisk trollkarl som hette Barjesus, en falsk profet. 7 Han brukade ofta besöka den romerska landshövdingen Sergius Paulus som var en mycket klok man. Landshövdingen bjöd nu hem Barnabas och Saul till sig eftersom han ville höra Guds ord. 8 Men Elymas, trollkarlen (det är vad hans namn betyder) motarbetade dem och försökte hindra landshövdingen från att tro. 9 Då blev Saul som även kallades Paulus, fylld av den heliga Anden och han spände ögonen i trollkarlen 10 och sa: ”Du djävulens son, full av bedrägeri och falskhet, en fiende till allt rättfärdigt, ska du aldrig sluta med att förvränga Herrens raka vägar? 11 Nu tar Herren tag i dig. Du ska bli blind under en tid så att du inte ser solen.” I samma stund sänkte sig dimma och mörker över trollkarlen och han började irra omkring och leta efter någon som kunde leda honom. 12 När landshövdingen såg vad som hände, började han tro för han var helt förundrad över undervisningen om Herren.

Paulus tal i Antiochia i Pisidien

13 Paulus och hans följeslagare lämnade nu Pafos och seglade till Perge i Pamfylien. Där lämnade Johannes dem och återvände till Jerusalem. 14 Men Barnabas och Paulus fortsatte från Perge till Antiochia i Pisidien^[2]. När det sedan blev sabbat, gick de till synagogan och satte sig. 15 Efter läsningen ur lagen och profeterna vände sig synagogföreståndarna till Paulus och Barnabas och sa: ”Bröder, om ni har något att säga som kan vara till uppmuntran för folket, så gör det!” 16 Då reste sig Paulus, gav tecken till dem att vara tysta och sa: ”Israeliter och alla andra här som fruktar Gud, lyssna på mig! 17 Vårt folk Israels Gud utvalde våra förfäder. Och han lät folket bli mycket stort när de bodde som främlingar i Egypten. Sedan ledde han dem ut därifrån på ett mäktigt sätt. 18 Under fyrtio år hade Gud tålamod med dem i öknen 19 och sedan utrotade han sju folk i Kanaan och gav deras land till israeliterna. 20 Allt det här tog ungefär 450 år. Efter det gav han dem domare fram till profeten Samuels tid. 21 Sedan bad folket om en kung och Gud gav dem Saul, Kishs son en man ur Benjamins stam. Han regerade i fyrtio år. 22 Men Gud avsatte honom och lät David bli kung över dem istället. Om honom vittnade Gud: ’Jag har funnit David, Jishajs son en man efter mitt hjärta. Han kommer att göra min vilja.’^[3] 23 Från hans ättlingar har Gud kallat en räddare för Israel, Jesus. 24 Men innan Jesus trädde fram, förkunnade Johannes omvändelse och dop för hela Israels folk. 25 När Johannes uppgift närmade sig sitt slut, sa han: ’Jag är inte den som ni tror att jag är. Han kommer efter mig och jag är inte ens värdig att knyta upp hans sandalremmar.’^[4] 26 Lyssa nu, mina syskon, ni ättlingar till Abraham och alla andra här som fruktar Gud! Budskapet om denna räddning har sänts till er. 27 Folket i Jerusalem och deras ledare insåg nämligen inte vem Jesus var. De dömde honom och fullbordade så vad som förutsagts genom profeterna som läses varje sabbat. 28 Trots att de inte kunde hitta något giltigt skäl att avrätta honom, bad de Pilatus att döda honom. 29 Och när de hade slutfört allt det som står skrivet om honom, tog de ner honom från korset och lade honom i en grav. 30 Men Gud uppväckte honom från de döda 31 och Jesus visade sig sedan under de följande dagarna för dem som hade följt med honom från Galileen till Jerusalem. Det är dessa som nu vittnar om det för Israels folk. 32 Vi förkunnar evangeliet, löftet till förfäderna 33 som Gud har fullföljt för oss genom att uppväcka Jesus från de döda, så som det står i den andra psalmen: ’Du är min Son. Idag har jag blivit din Far.’^[5] 34 För Gud hade låtit honom uppstå från de döda, så att han aldrig mer skulle behöva komma tillbaka till förgängelsen. Det förklarade han med orden: ’Jag ska ge er den trofasta nåd som jag gav David.’^[6] 35 Och på ett annat ställe säger han: ’Du ska inte låta din Helige förmultna.’^[7] 36 David hade tjänat Guds vilja på sin tid, dog och blev begravd vid sina fäder och hans kropp förmultnade. 37 Men den som Gud uppväckte från de döda förmultnade inte. 38 Mina syskon, jag vill att ni ska veta att det är genom honom som syndernas förlåtelse förkunnas för er. 39 Var och en som tror blir genom honom rättfärdig och fri från allt det som ni inte kunde bli fria från genom Moses lag. 40 Se därför upp så att ni inte drabbas av det som sagts genom profeterna: 41 ’Se, ni föraktare. Låt er förvånas och förgås. Jag ska utföra en gärning under er tid, något som ni inte kommer att tro när man berättar det för er.^[8]’ ” 42 När Paulus och Barnabas lämnade synagogan, bad folket dem att komma tillbaka nästa sabbat så att de kunde höra mer. 43 När man bröt upp efter samlingen, passade många judar och gudfruktiga proselyter också på att göra sällskap med Paulus och Barnabas som talade till dem och uppmanade dem att hålla sig till Guds nåd.

Paulus sprider budskapet om Jesus till andra än judarna

44 På sabbaten en vecka senare kom nästan hela staden för att höra budskapet från Herren. 45 Men när judarna såg allt folket, blev de avundsjuka och började förlöjliga det Paulus sa. 46 Men Paulus och Barnabas svarade dem utan att tveka: ”Ni skulle vara de första som fick höra Guds ord förkunnas, men eftersom ni avvisar det och gör er själva ovärdiga det eviga livet, så vänder vi oss nu till andra folk. 47 Det är också vad Herren har befallt oss: ’Jag har gjort dig till ett ljus för alla folk, för att du ska vara till räddning för hela jorden.^[9]’ ” 48 När de som var från andra folk hörde detta, blev de mycket glada och prisade Herrens ord och alla som var utsedda till evigt liv började tro. 49 Sedan spreds budskapet om Herren i hela området. 50 Men judarna hetsade upp de högt uppsatta gudfruktiga kvinnorna och de ledande männen i staden och satte igång en förföljelse mot Paulus och Barnabas och drev bort dem från området. 51 Båda två skakade då dammet av sina fötter^[10] och fortsatte till Ikonion. 52 Och lärjungarna fylldes av glädje och helig Ande.