Exodul 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Cântarea de laudă a lui Moise și a lui Miriam

1 Atunci Moise și fiii lui Israel au cântat această cântare DOMNULUI. Ei au zis: „Voi cânta DOMNULUI, căci S‑a înălțat cu multă slavă. I‑a năpustit în mare pe cal și pe călăreț. 2 DOMNUL^[1] este puterea și cântarea mea, El a devenit izbăvirea mea; Acesta este Dumnezeul meu și Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu și Îl voi înălța. (Ex 17:16) 3 DOMNUL este un războinic; Numele Lui este DOMNUL. 4 El a aruncat în mare carele lui Faraon și armata lui. Căpeteniile lui alese s‑au înecat în Marea Roșie^[2]. (Ex 10:19) 5 Ape adânci i‑au acoperit; au coborât în adâncuri ca o piatră. 6 Dreapta Ta, DOAMNE, este măreață în putere, dreapta Ta, DOAMNE, l‑a zdrobit pe dușman. 7 Cu măreția maiestății Tale i‑ai doborât pe cei ce s‑au ridicat împotriva Ta, Ți‑ai dezlănțuit mânia care i‑a mistuit ca pe o miriște. 8 La suflarea nărilor Tale apele s‑au adunat, puhoaiele de ape s‑au ridicat ca un zid, adâncurile s‑au închegat în inima mării. 9 Dușmanul își zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge. Voi împărți prada; îmi voi împlini dorința cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia și mâna mea va pune stăpânire pe ei.» 10 Însă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i‑a acoperit. S‑au afundat ca plumbul în apele mărețe. 11 Cine este ca Tine dintre dumnezei, DOAMNE? Cine este ca Tine, glorios în sfințenie, de temut în cântări de laudă și înfăptuitor de minuni? 12 Ți‑ai întins mâna dreaptă, și pământul i‑a înghițit. 13 Prin îndurarea^[3] Ta ai condus poporul pe care l‑ai răscumpărat; prin puterea Ta l‑ai călăuzit spre Locuința Ta cea sfântă^[4]. (Ier 7:12) 14 Popoarele vor auzi și vor tremura; îi va apuca groaza pe locuitorii Filistiei. 15 Atunci căpeteniile Edomului se vor îngrozi; un cutremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toți locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă. 16 Spaima și groaza vor cădea peste ei. Din cauza măreției brațului Tău, vor amuți ca o piatră, până va trece poporul Tău, DOAMNE, până va trece poporul pe care l‑ai câștigat.^[5] 17 Tu îi vei aduce și‑i vei sădi pe muntele moștenirii Tale, Locul șederii Tale pe care Tu, DOAMNE, l‑ai făcut, Sfântul Lăcaș, Stăpâne, pe care mâinile Tale l‑au întemeiat. 18 DOMNUL va domni în veci de veci!“ 19 Când caii, carele și călăreții^[6] lui Faraon au intrat în mare, DOMNUL a adus înapoi apele mării peste ei. Însă fiii lui Israel au mers pe pământ uscat prin mijlocul mării. 20 Apoi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână și toate femeile au ieșit după ea având tamburine și dansând. 21 Miriam le cânta: „Cântați DOMNULUI, căci S‑a înălțat cu multă slavă. I‑a năpustit în mare pe cal și pe călăreț.“

Apele de la Mara și Elim

22 După aceea, Moise l‑a condus pe Israel în călătorie de la Marea Roșie și au ieșit înspre pustia Șur. Ei au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă. 23 Au ajuns la Mara, dar n‑au putut să bea apă din Mara pentru că era amară. De aceea i s‑a pus numele Mara^[7]. 24 Poporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“ 25 El a strigat către DOMNUL, și DOMNUL i‑a arătat un copac. Moise a aruncat copacul în apă, și apa s‑a făcut dulce. Acolo i‑a dat DOMNUL hotărâri și porunci și acolo l‑a pus la încercare^[8]. 26 El a zis: „Dacă vei asculta cu atenție glasul DOMNULUI, Dumnezeul tău, dacă vei face ce este drept în ochii Lui, dacă vei lua aminte la poruncile Lui și vei păzi toate hotărârile Lui, nu voi aduce peste tine niciuna din bolile pe care le‑am adus peste egipteni. Căci Eu sunt DOMNUL, Care te vindecă.“ 27 Au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare de apă și șaptezeci de palmieri. Ei și‑au așezat tabăra acolo, lângă ape.

nuBibeln

Moses och Mirjams sång till Herren

1 Sedan sjöng Mose och israeliterna denna sång till HERREN: ”Jag vill sjunga till HERRENS ära, för högt är han upphöjd. Han har kastat både häst och ryttare i havet. 2 HERREN är min styrka och min sång, han har blivit min räddning. Han är min Gud, och jag vill prisa honom. Han är min fars Gud. Jag vill upphöja honom. 3 HERREN är en kämpe, ja, HERREN är hans namn. 4 Faraos vagnar och armé har han kastat i havet. Faraos ryktbara krigsmän dränktes i Sävhavets vågor. 5 Vattenmassorna dränkte dem, de sjönk som stenar i djupet. 6 Din högra hand, HERRE, har en väldig makt. Din högra hand krossade fienden. 7 I ditt höga majestät besegrade du dem som vände sig mot dig. Du visade din vrede och den förtärde dem, som elden bränner upp gräset. 8 Du blåste på vattnet och det delade sig. Vågorna reste sig som murar, stelnade mitt i havet. 9 Fienden sa: ’Jag ska förfölja dem och hinna upp dem, jag ska ta byte och fördela det, jag ska ta hämnd på dem. Jag ska dra mitt svärd, min hand ska förgöra dem.’ 10 Men du andades på dem, och havet slog ihop över dem. De sjönk som bly i de väldiga vattnen. 11 Vem är som du, HERRE, bland alla gudar? Vem är så majestätisk och helig? Vem är så fruktansvärd i härlighet? Vem gör under som du? 12 Du räckte ut din hand, och då svalde jorden dem. 13 I din nåd har du lett det folk du befriade. Med din makt har du fört det till din heliga boning. 14 Folken hörde det och darrade. Filistéerna greps av ångest. 15 Edoms furstar blev förskräckta. Moabs mäktiga män darrade. Kanaans invånare smälte ner av fruktan. 16 Skräck och ångest har kommit över dem. Inför din väldiga arm stod de förstenade, medan ditt folk, HERRE, det folk som du har befriat, passerade dem. 17 Du leder dem och planterar dem på ditt eget berg, på den plats du gjort till din boning, HERRE – i den helgedom, Herre, som dina händer grundlagt. 18 HERREN ska regera i all evighet.” 19 Faraos hästar, vagnar och vagnsförare försökte följa efter genom havet. Men HERREN lät havsvattnen falla över dem, medan Israels folk vandrade genom havet på torr mark. 20 Profetissan Mirjam, Arons syster, tog sin tamburin och de andra kvinnorna följde henne. De spelade på tamburiner och dansade. 21 Mirjam sjöng för dem: ”Sjung till Herrens ära. Han är högt upphöjd. Hästar och vagnsförare har han störtat i havet.”

Bittert vatten

22 Mose ledde Israels folk vidare från Sävhavet, och de kom ut i öknen Shur och gick där i tre dagar utan att hitta vatten. 23 När de kom till Mara, kunde de inte dricka vattnet, för det var bittert. Det var därför platsen fick heta Mara.^[1] 24 Folket började anklaga Mose: ”Vad ska vi dricka?” frågade de. 25 Mose ropade då till HERREN, och HERREN visade honom en bit trä. Mose slängde den i vattnet, och då gick det att dricka. Det var där han gav lag och rätt åt folket och prövade dem. 26 Han sa: ”Om du vill lyda HERRENS, din Guds, röst och göra det som är rätt inför honom, följa hans befallningar och hålla hans bud, så ska jag låta dig slippa alla de sjukdomar jag lade på egypterna, för jag är HERREN din läkare.” 27 Sedan kom de till Elim, där det fanns tolv källor och sjuttio palmer, och där vid vattnet slog de läger.