1David a întrebat: „Se mai află în viață cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătate, datorită lui Ionatan?“2Familia lui Saul avusese un slujitor pe nume Țiba, pe care l‑au chemat la David. Regele l‑a întrebat: – Tu ești Țiba? El a zis: – Da, eu sunt, robul tău.3Regele l‑a întrebat: – A mai rămas cineva din familia lui Saul, căruia să‑i pot arăta bunătatea[1] lui Dumnezeu? Țiba i‑a zis regelui: – Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare. (2 Sam 7:15)4Regele l‑a întrebat: – Unde este acesta? Țiba i‑a zis regelui: – Iată că el este în casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar.5Regele David a trimis după el și l‑a adus din Lo‑Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel.6Mefiboșet, fiul lui Ionatan și nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David, a căzut cu fața la pământ și s‑a plecat astfel înaintea lui. David i‑a zis: – Mefiboșet! El a răspuns: – Iată robul tău!7David i‑a zis: – Nu te teme, căci vreau să‑ți arăt bunătate, datorită tatălui tău, Ionatan. Am să‑ți înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, și vei mânca întotdeauna la masa mea.8Mefiboșet s‑a plecat și a zis: – Ce este robul tău, ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?9Regele l‑a chemat apoi pe Țiba, slujitorul lui Saul, și i‑a zis: – I‑am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparținuse lui Saul și întregii sale familii.10Tu, fiii tăi și slujitorii tăi îi veți lucra pământul și‑i veți culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboșet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea. Țiba avea cincisprezece fii și douăzeci de slujitori.11Atunci Țiba i‑a zis regelui: – Robul tău va face tot ceea ce a poruncit regele, stăpânul meu, robului său. Astfel, Mefiboșet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia.12Mefiboșet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toți cei ce locuiau în casa lui Țiba erau slujitorii lui Mefiboșet.13Mefiboșet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.
2 Samuel 9
nuBibeln
David hedrar Mefivoshet
1David frågade om någon ur Sauls familj fortfarande fanns kvar, någon som han skulle kunna visa godhet mot för Jonatans skull.2Man kallade då på en man som hette Siva, som varit tjänare åt Saul. ”Är du Siva?” frågade kungen. ”Ja, herre”, svarade han.3Kungen frågade då: ”Finns det inte någon ur Sauls familj kvar som jag på något sätt skulle kunna visa Guds nåd?” ”Jo”, svarade Siva. ”En av Jonatans söner lever fortfarande, en som är förlamad i fötterna.[1]”4”Var finns han?” frågade kungen. ”I Lo Devar, hos Makir, Ammiels son”, svarade Siva.5Kung David lät då hämta honom från Ammiels son Makirs hus i Lo Devar.6Mefivoshet, Jonatans son och Sauls sonson, kom så till David. Han föll ner på sitt ansikte och bugade sig djupt inför honom. ”Mefivoshet”, sa David. ”Ja, herre”, svarade han.7”Var inte rädd!” sa David. ”Jag vill visa dig nåd för din far Jonatans skull. Du ska få tillbaka allt det land som tillhörde din farfar Saul och du ska alltid äta här vid mitt bord.”8Mefivoshet bugade sig djupt och sa: ”Men hur kan du, herre, bry dig om en död hund som mig?”9Kungen sände nu efter Sauls tjänare Siva och sa till honom: ”Jag har gett din husbondes sonson allt som tillhörde Saul och hans familj.10Du och dina söner och tjänare ska bruka landet åt honom, så att han får mat till sin familj, men själv ska han alltid äta vid mitt bord.” Siva, som hade femton söner och tjugo tjänare,11svarade: ”Jag ska göra precis som du har sagt, min herre och kung!” Från den dagen åt Mefivoshet vid Davids bord som en av hans söner.12Mefivoshet hade en liten son som hette Mika. Hela Sivas familj blev Mefivoshets tjänare,13men själv bodde Mefivoshet i Jerusalem eftersom han alltid skulle äta vid kungens bord. Mefivoshet var halt på båda fötterna.