2 Samuel 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Dumnezeu încheie legământ cu David

1 După ce regele s‑a stabilit în palatul lui și după ce DOMNUL i‑a dat odihnă izbăvindu‑l de toți dușmanii din jurul lui, (1 Cro 17:1) 2 i‑a zis profetului Natan: – Iată, eu locuiesc într‑un palat din cedru, iar Chivotul lui Dumnezeu locuiește în mijlocul unei pânze de cort. 3 Natan i‑a răspuns regelui: – Du‑te și fă tot ceea ce ai pe inimă, căci DOMNUL este cu tine! 4 În noaptea aceea însă, Cuvântul DOMNULUI a venit la Natan, zicând: 5 „Du‑te și spune‑i robului Meu David: «Așa vorbește DOMNUL: oare tu Îmi vei zidi Mie o Casă de locuit? 6 Căci Eu n‑am locuit într‑o Casă din ziua în care i‑am ridicat pe fiii lui Israel din Egipt și până în ziua aceasta, ci am fost într‑un cort drept locuință. 7 Pretutindeni pe unde am mers împreună cu toți fiii lui Israel, am spus Eu oare vreun cuvânt vreuneia dintre semințiile lui Israel, cărora le poruncisem să păstorească poporul Meu Israel, și le‑am zis Eu: ‘De ce nu‑Mi zidiți o Casă din cedru?’» 8 Prin urmare, să‑i spui robului Meu David, astfel: «Așa vorbește DOMNUL Oștirilor: Eu te‑am luat de la pășune, dinapoia turmei, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 9 Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers și i‑am nimicit dinaintea ta pe toți dușmanii tăi. Acum îți voi face un nume mare, precum numele celor mari de pe pământ. 10 Voi pregăti un loc pentru poporul Meu Israel și îl voi sădi acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat și fără ca fiii nedreptății să‑l mai poată asupri, așa cum făcuseră mai înainte, 11 încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu Israel. Și îți voi da odihnă din partea tuturor dușmanilor tăi. Acum DOMNUL te înștiințează că DOMNUL Însuși îți va face o Casă. 12 Când ți se vor împlini zilele și vei adormi alături de părinții tăi, voi ridica sămânța ta după tine, care va ieși din trupul tău, și‑i voi întări domnia. 13 El va zidi Numelui Meu o Casă, și Eu îi voi întări pe vecie tronul domniei lui. 14 Eu îi voi fi Tată, iar el Îmi va fi fiu. Când va păcătui, îl voi mustra cu nuiaua oamenilor și cu loviturile fiilor omului, 15 dar îndurarea^[1] Mea nu se va depărta de la el, așa cum am îndepărtat‑o de la Saul, pe care l‑am înlăturat dinaintea ta. 16 Ci Casa ta și regatul tău vor rămâne pe vecie înaintea Mea, iar tronul tău va fi întărit pe vecie.»“ 17 Natan l‑a înștiințat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.

Rugăciunea de mulțumire a lui David

18 Regele David a intrat, s‑a așezat înaintea DOMNULUI și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne DOAMNE, și cine este Casa mea, de m‑ai adus până aici? (1 Cro 17:15) 19 Și, ca și cum ar fi prea puțin în ochii Tăi, Stăpâne DOAMNE, ai mai vorbit și despre viitorul îndepărtat al Casei robului Tău. Să fie aceasta o învățătură pentru om^[2], Stăpâne DOAMNE! (1 Cro 17:17) 20 Ce‑ar putea să‑Ți mai răspundă David? Tu, Stăpâne DOAMNE, îl cunoști pe robul Tău. 21 Datorită cuvântului Tău și a inimii Tale^[3], ai făcut Tu toate aceste lucrări mărețe, descoperindu‑le apoi robului Tău. 22 Cât de măreț ești Tu, Stăpâne DOAMNE! După câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine și nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 23 Și cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care Dumnezeu S‑a dus să‑l răscumpere pentru Sine ca popor, ca să‑Și facă un nume, înfăptuind pentru voi lucrări mărețe și de temut și alungând dinaintea poporului Tău, pe care l‑ai răscumpărat din Egipt pentru Tine, neamuri și pe dumnezeii lor? 24 Tu l‑ai stabilit pentru Tine pe poporul Tău Israel, ca să fie poporul Tău pe vecie; și Tu, DOAMNE, ai devenit Dumnezeul lor. 25 Și acum, DOAMNE, Dumnezeule, fă să rămână pe vecie promisiunea pe care ai făcut‑o cu privire la robul Tău și la Casa lui și fă precum ai zis. 26 Astfel, Numele Tău va fi preamărit pe vecie, spunându‑se: «DOMNUL Oștirilor este Dumnezeu peste Israel». Iar Casa robului Tău David va fi întărită înaintea Ta! 27 Tu, DOAMNE al Oștirilor, Dumnezeul lui Israel, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să‑Ți facă această rugăciune. 28 Așadar, Stăpâne DOAMNE, Tu, Cel Care ești Dumnezeu și ale Cărui cuvinte sunt adevăr, i‑ai promis robului Tău acest lucru bun. 29 Binevoiește deci să binecuvântezi Casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta. Căci Tu, Stăpâne DOAMNE, ai vorbit și, prin binecuvântarea Ta, Casa robului Tău va fi binecuvântată pe vecie.“

nuBibeln

Herren lovar David evig makt

1 När David hade bott en tid i sitt nya palats^[1] och HERREN hade låtit honom få ro för alla hans fiender runt omkring, 2 sa kungen till profeten Natan: ”Här bor jag i ett hus med väggar av cederträ, medan Guds ark får stå i ett tält!” 3 ”Gå, gör vad du har i sinnet”, svarade Natan, ”för HERREN är med dig.” 4 Men samma natt kom HERRENS ord till Natan: 5 ”Gå och säg till min tjänare David: Så säger HERREN: Skulle du bygga ett hus åt mig att bo i? 6 Jag har aldrig bott i hus utan i ett tält och i en boning som har flyttats från plats till plats ända sedan jag förde Israels folk ut ur Egypten. 7 Under hela denna tid som jag förflyttat mig med israeliterna har jag väl aldrig frågat någon av Israels stammar, de som jag utsåg till herdar för mitt folk Israel, varför de inte byggt mig ett hus av cederträ? 8 Säg så här till min tjänare David: ’Så säger härskarornas HERRE: Jag tog dig från betesmarken och fåren när du var en herde och har gjort dig till furste över mitt folk Israel. 9 Jag har varit med dig vart du än gått. Jag har utrotat dina fiender framför dig. Jag ska göra dig ett stort namn, lika ryktbart som de största på hela jorden. 10 Jag ska bereda en plats åt mitt folk Israel i ett land där de kan få ett hem utan att bli störda. Ogudaktiga folk ska inte längre kunna hota dem som de gjorde tidigare, 11 på den tiden när jag tillsatte domare över mitt folk Israel. Själv ska du få leva i fred för alla dina fiender. Nu kungör HERREN att han ska bygga ett hus åt dig. 12 När dina dagar är till ända och du vilar hos dina förfäder, ska jag upphöja din avkomling^[2] som skall utgå ur ditt liv på din tron, och jag ska befästa hans kungarike. 13 Han är den som ska bygga ett hus åt mitt namn och jag ska befästa hans tron för evigt. 14 Jag ska vara hans Far, och han ska vara min son.^[3] Om han syndar, ska jag straffa honom med ris och slag, så som människor agar sina barn, 15 men min nåd ska inte vika från honom, som den vek från Saul som jag tog bort från dig. 16 Din familj och ditt kungavälde ska bestå inför mig i evighet och din tron ska bestå i evighet.’ ” 17 Natan berättade för David allt det som Herren hade sagt och uppenbarat.

David tar emot Herrens välsignelse

18 Då gick kung David in och satte sig inför HERREN och sa: ”Herre, HERRE, vem är jag och vad är min familj, eftersom du har fört mig ända hit? 19 Skulle inte det du redan har gjort vara nog i dina ögon, Herre, HERRE? Nu har du också berättat om framtiden för din tjänares ätt! Brukar du Herre, HERRE, verkligen göra så mycket för människor?^[4] 20 Vad ska David mera säga till dig? Du känner din tjänare, Herre, HERRE. 21 För ditt eget löftes skull och enligt din vilja har du gjort allt detta stora och låtit mig, din tjänare få veta det. 22 Herre, HERRE, du är stor, det finns ingen som du! Det finns ingen annan Gud än du! Det har vi hört med våra egna öron. 23 Vilket folk på jorden är som ditt folk, som Israel? Det är den enda nation på jorden med en Gud som har lett och räddat den åt sig som sin egen, för att göra sitt namn^[5] känt genom stora och mäktiga under. Sådant gjorde du när du fördrev andra folk för ditt folk som du har räddat ut ur Egypten, från folk och deras gudar. 24 Du utvalde Israel till ditt eget folk för evigt, och du, HERRE, har blivit deras Gud. 25 HERRE Gud, låt nu det ord stå fast som du har talat om mig, din tjänare, och om min ätt, och gör vad du lovat. 26 Då kommer ditt namn att bli ärat i evighet och man ska säga: ’Härskarornas HERRE är Gud över Israel’. Och din tjänare Davids hus kommer att bestå inför dig. 27 Du, härskarornas HERRE, Israels Gud, har uppenbarat för mig, din tjänare, att du vill bygga ett hus åt mig. Därför har jag, din tjänare, frimodighet att be denna bön. 28 Du, Herre, HERRE, är Gud! Dina ord skall visa sig sanning, och du har lovat mig, din tjänare, allt detta underbara. 29 Välsigna därför din tjänares hus, så att det får bestå inför dig för evigt, så som du, Herre, HERRE, har lovat! Låt din välsignelse för evigt bli kvar över din tjänares hus.”