2 Samuel 12 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Dumnezeu îl mustră pe David

1 DOMNUL l‑a trimis pe Natan la David. Acesta, ajungând la David, i‑a zis: – Într‑o anume cetate trăiau doi oameni; unul era bogat, iar celălalt era sărac. 2 Cel bogat avea un mare număr de oi și vite. 3 Cel sărac însă nu avea altceva decât o mielușea pe care o cumpărase. Avea grijă de ea, iar aceasta creștea împreună cu el și cu copiii săi. Mânca din aceeași bucată de pâine cu el, bea din cana lui și dormea la pieptul său; îi era ca o fiică. 4 La omul bogat a venit un călător, dar el nu s‑a îndurat să ia din oile sau din vitele lui pentru a‑i pregăti să mănânce. În schimb, a luat mielușeaua omului sărac și i‑a pregătit‑o celui care venise la el. 5 David s‑a aprins foarte tare de mânie pe omul acela și i‑a zis lui Natan: – Viu este DOMNUL că omul care a făcut acest lucru este vrednic de moarte! 6 Să dea înapoi patru mielușele, pentru că a săvârșit fapta aceasta și pentru că nu a arătat milă. 7 Atunci Natan i‑a zis: – Tu ești omul acela! Așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Te‑am uns rege peste Israel și te‑am scăpat din mâna lui Saul. 8 Ți‑am dat Casa stăpânului tău și ți‑am pus în brațe soțiile stăpânului tău^[1]. Ți‑am dat Casa lui Israel și a lui Iuda. Și dacă ar fi fost prea puțin, aș mai fi adăugat și altele. (2 Sam 3:7) 9 De ce ai disprețuit Cuvântul DOMNULUI și ai făcut ce este rău în ochii Săi? L‑ai ucis pe hititul Urie cu sabia, iar pe soția lui ai luat‑o să‑ți fie soție. L‑ai ucis pe Urie cu sabia fiilor lui Amon. 10 Acum, sabia nu se va îndepărta din familia ta niciodată, pentru că M‑ai disprețuit și ai luat‑o pe soția hititului Urie să‑ți fie ție soție.“ 11 Așa vorbește DOMNUL: „Iată, voi ridica nenorocirea asupra ta din propria ta familie. Îți voi lua soțiile înaintea ochilor tăi și le voi da altuia, iar el se va culca cu ele la lumina zilei. 12 Tu ai lucrat în ascuns, însă Eu voi împlini acest cuvânt la lumina zilei, înaintea întregului Israel.“ 13 David i‑a zis lui Natan: – Am păcătuit împotriva DOMNULUI. Natan i‑a răspuns: – DOMNUL ți‑a iertat păcatul, și nu vei muri. 14 Totuși, pentru că prin fapta aceasta ai făcut ca dușmanii DOMNULUI să‑L disprețuiască, copilul care ți s‑a născut va muri.

Copilul născut de Batșeba moare

15 Natan a plecat acasă, iar DOMNUL a lovit copilul pe care i‑l născuse soția lui Urie lui David și s‑a îmbolnăvit grav. 16 David s‑a rugat lui Dumnezeu pentru copil și a postit. Apoi a intrat în palat și a stat culcat la pământ toată noaptea. 17 Bătrânii palatului său au stăruit de el să se ridice de la pământ, dar el nu a dorit și nici n‑a vrut să mănânce cu ei. 18 În ziua a șaptea, copilul a murit. Slujitorii lui David s‑au temut însă să‑i spună lucrul acesta pentru că își ziceau: „Iată, pe când copilul era încă viu, i‑am vorbit lui David, dar el n‑a ascultat de glasul nostru. Cum să‑i spunem acum că a murit copilul? Și‑ar face mai mult rău.“ 19 David a văzut că slujitorii săi șușoteau între ei și a înțeles că a murit copilul. El i‑a întrebat pe slujitorii săi: – A murit copilul? Ei au zis: – A murit. 20 Atunci David s‑a ridicat de la pământ, s‑a spălat, s‑a uns și și‑a schimbat hainele. Apoi a intrat în Casa DOMNULUI și s‑a închinat. După aceea, întorcându‑se acasă, a cerut să i se dea de mâncare și a mâncat. 21 Slujitorii săi l‑au întrebat: – Ce înseamnă ceea ce faci tu? Când trăia copilul posteai și plângeai, iar acum, când copilul a murit, te ridici de la pământ și mănânci? 22 El a zis: – Când copilul era încă viu, posteam și plângeam pentru că îmi ziceam: „Cine știe, poate DOMNUL va arăta bunăvoință față de mine și copilul va trăi.“ 23 Dar acum, că a murit, de ce să mai postesc? Aș putea oare să‑l aduc înapoi? Eu voi merge la el, dar el nu se va mai întoarce la mine. 24 David a mângâiat‑o pe soția sa, Batșeba. A intrat la ea^[2] și ea a născut un fiu căruia i‑au pus numele Solomon. DOMNUL îl iubea (2 Sam 3:7) 25 și de aceea El a trimis un mesaj prin profetul Natan să‑i pună numele Iedidia^[3], de dragul DOMNULUI.

Amoniții, subjugați de David

26 Ioab a luptat împotriva Rabei fiilor lui Amon și a capturat cetatea regală. (1 Cro 20:1) 27 Apoi Ioab a trimis mesageri la David, zicând: „Am luptat împotriva Rabei; de asemenea, am capturat cetatea apelor. 28 Acum, strânge restul poporului, așază tabăra împotriva cetății și cucerește‑o, ca să n‑o cuceresc eu și să primească numele meu.“ 29 David a strâns tot poporul, s‑a îndreptat către Raba, a luptat împotriva ei și a cucerit‑o. 30 A luat de pe capul regelui^[4] lor coroana care cântărea un talant^[5] de aur și care era împodobită cu pietre prețioase. Ea a fost pusă pe capul lui David. Prada luată din cetate era foarte multă. 31 El a scos afară poporul care era în ea, i‑a pus să muncească cu fierăstraie, cu grape de fier și cu securi de fier și i‑a trimis la cuptoarele de cărămizi. Așa a făcut tuturor cetăților fiilor lui Amon. Apoi David s‑a întors la Ierusalim împreună cu întregul popor.

nuBibeln

Natan anklagar David

1 HERREN sände Natan till David. När han kom dit sa han: ”Två män bodde i samma stad, den ene rik och den andre fattig. 2 Den rike ägde många får och stora boskapshjordar. 3 Den fattige ägde inget annat än ett litet lamm som han hade köpt och fött upp. Lammet växte upp hos honom och bland barnen i familjen. Han gav det av sin egen mat och han lät det dricka ur sin egen mugg och det låg i hans famn som om det varit hans egen lilla dotter. 4 Nu kom det en gäst till den rike mannens hem, men i stället för att slakta ett djur från sina egna hjordar till middag åt gästen, tog han den fattige mannens lamm och lagade till det.” 5 David blev rasande och sa till Natan: ”Så sant HERREN lever, den man som gjort något sådant förtjänar döden! 6 Dessutom ska han ersätta lammet fyrdubbelt^[1], eftersom han gjorde detta och var så obarmhärtig.” 7 Då sa Natan till David: ”Du är den mannen! HERREN, Israels Gud, säger: ’Jag smorde dig till kung över Israel och räddade dig undan Saul. 8 Jag gav dig din herres kungadöme och hans hustrur i dina armar^[2] och jag gav dig hela Israel och Juda. Om det inte hade varit tillräckligt, så skulle jag ha gett dig ännu mycket mer. 9 Varför har du då föraktat HERRENS ord och gjort något så ont? Du har mördat Uria med svärd och tagit hans hustru. Du lät ammoniterna döda honom med svärd. 10 Från och med nu ska ett hotande svärd alltid hänga över din familj. Genom att ta Urias hustru har du visat ditt förakt för mig.’ 11 Så säger HERREN: ’För den här sakens skull ska jag se till att din egen familj blir din olycka. Ja, jag ska överlämna dina hustrur åt en annan man, en som står dig nära och han kommer att ligga med dem mitt på ljusa dagen. 12 Det du gjorde i hemlighet, det ska jag låta ske mot dig i dagsljus inför hela Israel.’ ” 13 ”Jag har syndat mot HERREN”, bekände David. Natan svarade: ”Ja, och HERREN förlåter dig. Du behöver inte dö. 14 Men du har gett HERRENS fiender tillfälle att förakta honom och därför kommer ditt barn att dö.”

Davids och Batsebas barn dör

15 Sedan återvände Natan hem. Och HERREN lät barnet som Urias hustru födde åt David bli svårt sjukt. 16 David bad Gud om att han skulle skona barnet. Han åt ingenting. Han gick hem och om nätterna låg han på bara marken. 17 De högsta tjänstemännen i palatset försökte få honom att stiga upp från marken och äta tillsammans med dem, men han vägrade. 18 När sju dagar hade gått dog barnet. Davids tjänare var rädda för att tala om det för honom. ”Han var alldeles utom sig när pojken var sjuk”, sa de. ”Vad ska han nu ta sig till när vi berättar att han har dött?” 19 Men när David såg att de viskade till varandra, förstod han vad som hänt. ”Har barnet dött?” frågade han. ”Ja, han är död”, svarade de. 20 Då reste sig David från marken, tvättade sig, smorde in sig med olja och bytte kläder. Sedan gick han in i HERRENS hus och tillbad. Efter det återvände han till palatset, bad om mat och åt när de serverade åt honom. 21 Hans tjänare undrade varför han betedde sig så. De sa till honom: ”Medan barnet fortfarande levde, grät du och vägrade att äta, men nu när barnet har dött, går du upp och börjar äta som vanligt.” 22 David svarade: ”Jag fastade och grät medan barnet levde, för jag tänkte: ’Vem vet, kanske kommer HERREN att vara barmhärtig mot mig och låta pojken leva.’ 23 Men varför ska jag fasta nu när han är död? Kan jag någonsin få honom tillbaka? En dag ska jag gå till honom, men han kommer aldrig tillbaka till mig.” 24 David tröstade Batseba. Han gick in till henne och låg med henne. Och hon födde en son som han kallade Salomo. HERREN älskade det barnet 25 och lät hälsa genom profeten Natan att han för HERRENS skull skulle kallas Jedidjah, HERRENS älskade.

David besegrar ammoniterna

26 Joav anföll Rabba i Ammon och intog kungastaden^[3]. 27 Joav skickade detta meddelande till David: ”Jag har anfallit Rabba och intagit vattenstaden. 28 Mönstra nu resten av armén och belägra och inta staden! Annars gör jag det och då får den bära mitt namn.” 29 Då mönstrade David hela sin armé och tågade mot Rabba. Han anföll staden och intog den. 30 David tog kronan från Milkoms^[4] huvud. Den var gjord av guld, prydd med infattade dyrbara stenar och vägde över 30 kilo. Den sattes på Davids huvud. Han tog också en stor mängd krigsbyte från staden. 31 Befolkningen där satte han i arbete med sågar, järnhackor och yxor eller med att tillverka tegelsten som han brukade göra med alla ammonitiska städer. Sedan återvände David och armén till Jerusalem.