2 Corinteni 11 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pavel și falșii apostoli

1 O, dacă ați îngădui puțină nesăbuință din partea mea! Îngăduiți‑mă deci^[1]! 2 Căci sunt gelos pe voi cu gelozia lui Dumnezeu, fiindcă v‑am logodit cu un bărbat ca să vă înfățișez înaintea lui Cristos ca pe o fecioară curată. 3 Mi‑e teamă însă că, așa cum șarpele a înșelat‑o pe Eva cu viclenia lui, gândurile voastre să nu fie pervertite de la sinceritatea și curăția față de Cristos. 4 Căci dacă vine cineva și vă predică un alt Isus decât Cel pe Care vi L‑am predicat noi sau dacă primiți un alt duh decât Cel pe Care L‑ați primit ori o altă evanghelie decât cea pe care ați primit‑o, voi îngăduiți cu ușurință toate acestea! 5 Însă eu consider că nu le sunt inferior în nicio privință acelor „apostoli foarte distinși“. 6 Chiar dacă sunt neinstruit în vorbire, nu sunt însă și în cunoaștere; și v‑am arătat aceasta în orice fel și în toate lucrurile. 7 Sau am făcut oare un păcat, când m‑am smerit pe mine însumi ca să fiți înălțați voi, pentru că v‑am vestit fără plată Evanghelia lui Dumnezeu? 8 Am prădat^[2] alte biserici, primind plată de la ele, ca să vă slujesc vouă, 9 iar când eram cu voi și am fost în nevoie, n‑am împovărat pe nimeni, căci frații care au venit din Macedonia au împlinit nevoia mea. M‑am păzit în orice privință și mă voi păzi să fiu o povară pentru voi. 10 Așa cum adevărul lui Cristos este în mine, nimeni nu va opri această laudă a mea în regiunile Ahaiei^[3]. (2 Cor 1:1) 11 De ce? Pentru că nu vă iubesc? Dumnezeu știe că vă iubesc. 12 Voi continua să fac ceea ce fac, ca să tai prilejul celor ce caută un prilej să fie recunoscuți ca egali ai noștri în lucrurile cu care se laudă, 13 pentru că astfel de oameni sunt apostoli falși, lucrători care înșală, deghizându‑se în apostoli ai lui Cristos. 14 Și nu este de mirare, pentru că însuși Satan se deghizează în înger de lumină. 15 Deci, nu este mare lucru dacă și slujitorii săi se deghizează în slujitori ai dreptății. Sfârșitul lor va fi după faptele lor.

Suferințele lui Pavel pentru Cristos

16 Vă spun din nou: nimeni să nu creadă că sunt nesăbuit, dar, dacă o faceți, atunci primiți‑mă ca pe un nesăbuit, ca să mă laud și eu puțin! 17 Ceea ce spun cu această încredere lăudăroasă, nu spun potrivit Domnului, ci ca din nesăbuință. 18 Întrucât mulți se laudă potrivit firii, mă voi lăuda și eu. 19 Căci voi, fiind înțelepți, îi îngăduiți cu bucurie pe cei nesăbuiți! 20 Da, voi îngăduiți dacă cineva vă înrobește, dacă cineva vă devorează, dacă cineva răpește ce‑i al vostru, dacă cineva se înalță pe sine împotriva voastră, dacă cineva vă lovește peste față. 21 Spre rușinea mea o spun: noi am fost slabi în privința aceasta. Dar cu orice altceva ar îndrăzni cineva să se laude – vorbesc în nesăbuință – îndrăznesc și eu! 22 Sunt ei evrei? Și eu sunt! Sunt ei israeliți? Și eu sunt! Sunt ei sămânță a lui Avraam? Și eu sunt! 23 Sunt ei slujitori ai lui Cristos? – vorbesc ca un ieșit din minți. Eu sunt și mai mult! În osteneli, mult mai mult; în închisori, mult mai mult, în biciuiri, mult mai aspru, adesea în pericol de moarte. 24 De cinci ori am primit de la iudei patruzeci de lovituri fără una, 25 de trei ori am fost bătut cu nuiele, o dată s‑a aruncat cu pietre în mine, de trei ori am naufragiat, am fost o zi și o noapte în adâncul^[4] mării, 26 adesea în călătorii, în pericole pe râuri, în pericole din cauza tâlharilor, în pericole din cauza celor din neamul meu, în pericole din cauza neamurilor, în pericole în cetate, în pericole în pustie, în pericole pe mare, în pericole printre frații falși, 27 în muncă și osteneală, adesea în nopți nedormite, în foame și sete, adesea în posturi, în frig și fără haine 28 și, pe lângă lucrurile de afară, era și preocuparea mea zilnică: grija pentru toate bisericile. 29 Cine este neputincios și eu să nu fiu neputincios? Cine este împins în păcat și eu să nu ard? 30 Dacă trebuie să mă laud, mă voi lăuda cu lucrurile privitoare la neputința mea. 31 Dumnezeu și Tatăl Domnului Isus, Care este binecuvântat în veci, știe că nu mint. 32 În Damasc, guvernatorul regelui Areta^[5] a păzit cetatea Damasc ca să mă prindă, (Fapte 4:27) 33 dar am fost coborât într‑un coș, printr‑o fereastră din zid, și am scăpat din mâinile lui.

nuBibeln

Paulus och de falska apostlarna

1 Jag hoppas ni står ut med lite dårskap från mig en stund till. Ja, det gör ni säkert! 2 Med gudomlig svartsjuka vakar jag nu svartsjukt över er. Jag har trolovat er med en enda man, Kristus, så att jag kan överlämna er som en ren jungfru åt honom. 3 Men jag är rädd för att ni ska bli vilseledda i era sinnen och lockas till att överge den uppriktiga renheten mot Kristus, precis som Eva blev lurad av ormens övertalningsförmåga.^[1] 4 Om någon kommer och förkunnar en annan Jesus än den vi förkunnade för er, eller om ni får en annan ande än den ni en gång fick, eller ett annat ”evangelium” än det ni tog emot, så är ni genast med på noterna. 5 Men jag anser mig inte på något sätt underlägsen dessa väldiga apostlar. 6 Jag kanske inte är lika vältalig, men jag känner väl till det jag talar om. Det har vi redan bevisat för er på många olika sätt. 7 Var det en synd jag begick i och med att jag ödmjukade mig för att ni skulle upphöjas och förkunnade Guds evangelium än för er utan ersättning? 8 Jag plundrade andra församlingar och lät dem underhålla mig, för att jag skulle kunna tjäna er. 9 När jag var hos er och inte hade något att leva av, var jag ändå ingen börda för någon. Istället kom några troende män från Makedonien och gav mig det jag behövde. Jag har i allting aktat mig för att bli någon börda för er, och kommer alltid att göra det. 10 Så sant som Kristus sanning är i mig: den stoltheten ska ingen i provinsen Achaia få ta ifrån mig. 11 Varför? Är det för att jag inte älskar er? Det vet Gud att jag gör. 12 Jag vill fortsätta att göra så, för att inte dessa som vill skryta över att de är lika duktiga som vi ska kunna göra det. 13 De är nämligen falska apostlar, bedrägliga arbetare, som framträder som Kristus apostlar. 14 Men det är inget att förvåna sig över. Satan själv förklär sig ju till en ljusets ängel. 15 Därför är det inte konstigt om hans tjänare också låtsas vara rättfärdighetens tjänare. Men de ska få det slut som deras handlingar förtjänar.

Paulus prövningar som apostel

16 Jag ber er än en gång att ingen ska ta mig för en dåre. Men om ni gör det, så lyssna ändå på denna dåre, så att jag får skryta lite, även jag. 17 Vad jag nu säger är verkligen inget som Herren skulle vilja. Nej, det är rena dårskapen att skryta. 18 Men när nu så många skryter på mänskligt vis, så måste också jag göra det. 19 För trots att ni anser er vara så kloka, står ni ändå gärna ut med dårar. 20 Ni accepterar att de gör er till slavar, att de äter er ur husen, att de tar makten över er, att de trycker ner er, förnedrar er och slår er i ansiktet. 21 Jag skäms över att behöva medge att vi inte har varit kraftfulla nog till sådant! Men vad någon annan vågar skryta med – nu talar jag som en dåre – det vågar också jag. 22 De är hebréer, men det är jag med. De hör till Israels folk, men det gör jag med. De är ättlingar till Abraham, men det är jag med. 23 De tjänar Kristus – och nu talar jag som en dåre – men det gör jag ännu mer. Jag har arbetat hårdare än andra, suttit i fängelse oftare än andra, blivit slagen, jag vet inte hur många gånger, och har ofta varit nära att dö. 24 Fem gånger har jag fått trettionio piskrapp av judarna.^[2] 25 Tre gånger har jag blivit slagen med spö. En gång har jag stenats. Tre gånger har jag lidit skeppsbrott. Ett helt dygn har jag drivit omkring på öppna havet. 26 Jag har ofta varit ute på resor, där jag har blivit utsatt för faror på floder, för faror från rövare, från mitt eget folk och från andra folk, blivit utsatt för faror i städer, i öknar, på havet och bland falska trossyskon.^[3] 27 Jag har arbetat och slitit och ofta vakat hela nätter. Jag har varit hungrig och törstig och har ofta fått svälta. Jag har frusit och saknat kläder. 28 Ovanpå allt detta har jag varje dag haft bekymmer för hur det ska gå för alla församlingar. 29 Är någon svag utan att jag blir svag? Och om någon kommer på fall, plågas ju jag som av eld. 30 Om jag nu måste skryta, vill jag skryta över min egen svaghet. 31 Herren Jesus Gud och Fader, han som är välsignad i evighet, vet att jag inte ljuger. 32 I Damaskus lät kung Aretas landshövding sätta ut vakter vid stadsportarna för att arrestera mig. 33 Men jag firades ner i en korg från en öppning i stadsmuren, så att jag räddades undan honom.