1 Tesaloniceni 2

Noua Traducere Românească

1 Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n‑a fost fără folos.2 Deși suferiserăm și fuseserăm chinuiți în Filipi, așa cum știți, am avut totuși îndrăzneală în Dumnezeul nostru ca să vă vorbim despre Evanghelia lui Dumnezeu în mijlocul unei mari lupte.3 Căci îndemnul nostru nu vine din rătăcire, nici din necurăție, nici din viclenie,4 ci, așa cum am fost aprobați de Dumnezeu pentru a ni se încredința Evanghelia, tot așa vorbim și noi, nu ca să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.5 Fiindcă, așa cum știți, nu ne‑am înfățișat printr‑o vorbire lingușitoare, nici nu ne‑am prefăcut, ca să ascundem lăcomia, – Dumnezeu este martor –,6 nici n‑am căutat să primim slavă de la oameni – nici de la voi, nici de la alții.7 Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o doică ce are grijă de copiii săi.8 Astfel, tânjind după binele vostru, găsisem potrivit să împărtășim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci și viețile noastre, fiindcă ne deveniserăți atât de dragi.9 Căci vă aduceți aminte, fraților, de munca și osteneala noastră, când, în timp ce v‑am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi și noapte ca să nu fim o povară pentru niciunul dintre voi.10 Voi sunteți martori – și Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră față de voi, cei care credeți, a fost sfântă, dreaptă și fără vină.11 Așa cum știți, am fost pentru fiecare dintre voi, ca un tată pentru copiii săi,12 îndemnându‑vă, încurajându‑vă și insistând să umblați într‑un mod vrednic de Dumnezeu, Care vă cheamă în Împărăția[1] și slava Lui.13 De aceea și noi Îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu pentru că, atunci când ați primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l‑ați auzit de la noi, l‑ați primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, așa cum și este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei care credeți.14 Căci voi, fraților, ați devenit urmași[2] ai bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Cristos Isus, în Iudeea, pentru că și voi ați suferit, din partea propriilor voștri compatrioți, aceleași lucruri pe care le‑au suferit și ele din partea iudeilor,15 care L‑au omorât pe Domnul Isus și pe profeți, iar pe noi ne‑au persecutat. Iudeii aceștia nu sunt plăcuți lui Dumnezeu și sunt împotrivitori față de toți oamenii,16 căci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna au măsura păcatelor lor plină. Dar, în cele din urmă, i‑a ajuns mânia lui Dumnezeu.[3]17 Însă fraților, atunci când am fost despărțiți de voi pentru puțină vreme, – în ce privește fața, dar nu cu inima –, am dorit cu și mai mare ardoare să vă vedem chipurile.18 Am vrut să venim la voi, – cel puțin eu, Pavel, am vrut din nou și din nou –, dar Satan[4] ne‑a împiedicat.19 Care este speranța sau bucuria sau coroana cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?20 Într-adevăr, voi sunteți slava și bucuria noastră!

1 Tesaloniceni 2

nuBibeln

1 Syskon, ni vet själva att vårt besök hos er inte var förgäves.2 Vi hade tidigare, som ni vet, blivit misshandlade och förödmjukade i Filippi. Men Gud gav oss mod att förkunna evangeliet för er, trots hårt motstånd.3 Vår uppmaning att ta emot det är inte motiverad av något falskt, orent eller av bedrägliga avsikter.4 Nej, Gud har funnit oss värdiga att anförtros evangeliet, och därför talar vi som vi gör, inte för att tillfredsställa människor utan Gud, som prövar våra hjärtan.5 Vi har aldrig använt oss av smicker, det vet ni, och aldrig försökt utnyttja er under någon förevändning, det kan Gud intyga.6 Vi har inte strävat efter att bli ärade av människor, vare sig av er eller någon annan,7 även om vi som Kristus apostlar[1] hade kunnat utnyttja vår myndighet.[2] Nej, istället uppträdde vi lika kärleksfullt som en mor som sköter sina barn.8 Vi älskade er så mycket att vi inte bara gav er evangeliet från Gud utan också våra egna liv, så kära hade ni blivit för oss.9 Ni kommer säkert ihåg, syskon, hur vi arbetade och slet. Dag och natt arbetade vi, för att inte behöva vara någon börda för någon av er medan vi förkunnade Guds evangelium för er.10 Både ni och Gud kan intyga hur heligt, rättfärdigt och oklanderligt vi uppförde oss hos er troende.11 Ni vet också att vi förmanade och uppmuntrade var och en av er personligen, som en far sina barn.12 Vi vädjade till er att leva ett liv värdigt Gud, han som kallar er till sitt rike och sin härlighet.13 Därför tackar vi ständigt Gud för att ni tog emot Guds budskap som vi förkunnade, inte som mänskliga ord utan som ett budskap från Gud, vilket det ju verkligen är, och som verkar i er som tror.14 Ni har ju, syskon, följt exemplet från Guds församlingar i Judeen som lever i Kristus Jesus. Ni har fått utstå samma lidanden från era egna landsmän som de från judarna.15 De dödade Herren Jesus, liksom de dödade profeterna. De förföljer oss också oss. De frågar inte efter Guds vilja utan är fiender till alla människor,16 eftersom de försöker hindra oss från att tala till andra folk så att de kan bli räddade. Så blir deras synders mått rågat, och de ska till slut nås av Guds vrede.17 Syskon, vi har nu under en tid varit skilda från er, fysiskt, inte i hjärtats avseende, och vi har därför längtat efter er och gjort allt för att kunna träffa er igen.18 Vi har försökt resa till er, och jag, Paulus, har försökt mer än en gång, men Satan har hindrat oss.19 Ni är ju vårt hopp och vår glädje, den segerkrans vi med stolthet kan visa upp då vår Herre Jesus kommer tillbaka.20 Ja, ni är vår ära och vår glädje.