1 Ioan 4

Noua Traducere Românească

1 Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși.2 Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu;3 iar orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine.[1] Acum el este deja în lume.4 Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i‑ați învins[2], pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume.5 Ei sunt din lume și, de aceea, ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă.6 Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta știm care este Duhul adevărului și care este duhul rătăcirii.[3]7 Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și‑L cunoaște pe Dumnezeu!8 Cel care nu iubește nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste.9 Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu în[4] noi: Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El.10 În aceasta constă[5] dragostea: nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.11 Preaiubiților, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții.12 Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi.13 Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne‑a dat din Duhul Său.14 Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L‑a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii.15 Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu.16 Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în[6] noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.17 În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi.18 În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n‑a fost făcut desăvârșit în dragoste.19 Noi iubim[7] pentru că El ne‑a iubit mai întâi.20 Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu‑și iubește fratele pe care l‑a văzut, nu‑L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L‑a văzut.21 Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine‑L iubește pe Dumnezeu, să‑și iubească și fratele!

1 Ioan 4

nuBibeln

1 Mina kära, tro inte alla andar utan pröva dem, om de kommer från Gud, för många falska profeter har gått ut över världen.2 Så här kan ni avgöra om det är Guds Ande: varje ande som erkänner att Jesus Kristus har blivit en verklig människa är från Gud.[1]3 Men den som inte erkänner Jesus är inte från Gud. Han är från antikrist[2], som ni vet ska komma och som redan finns i världen.4 Mina barn, ni är från Gud och har segrat över dem. Han som finns i er är ju större än den som finns i världen.5 De är från världen och talar på världens vis, och därför lyssnar världen på dem.6 Men vi är från Gud. Och den som känner Gud lyssnar på oss, medan den som inte tillhör Gud inte lyssnar på oss. Genom detta kan vi känna igen sanningens Ande och villfarelsens ande.7 Mina kära, låt oss älska varandra, för kärleken kommer från Gud. Den som älskar är född av Gud och känner Gud.8 Men den som inte älskar känner inte Gud, för Gud är kärlek.9 Så uppenbarades Guds kärlek bland oss: han sände sin ende Son till världen för att vi skulle få liv genom honom.10 Detta är kärleken, inte att vi älskade Gud utan att han älskade oss och sände sin son som försoningsoffer för våra synder.11 Mina kära, eftersom Gud älskade oss så mycket, måste också vi älska varandra.12 Ingen har någonsin sett Gud. Men om vi älskar varandra, förblir Gud i oss, och hans kärlek är fullkomnad i oss.13 Han har gett oss sin Ande. Därför vet vi att vi förblir i honom och han i oss.14 Vi har själva sett och kan vittna om att Fadern sände sin Son för att rädda världen.15 Om någon bekänner att Jesus är Guds Son, förblir Gud i honom och han i Gud.16 Vi har lärt känna Guds kärlek gentemot oss, och vi tror på hans kärlek. Gud är kärlek, och den som förblir i denna kärlek förblir i Gud och Gud i honom.17 I detta har kärleken fullkomnats hos oss, att vi får vara frimodiga på domens dag, för så som han är, så är också vi här i världen.18 Det finns ingen rädsla i kärleken, utan den fullkomliga kärleken driver bort rädslan. Rädsla hör nämligen ihop med straff, och den som fortfarande är rädd har inte blivit fullkomlig i kärleken.19 Vi älskar därför att han först älskade oss.20 Om någon säger: ”Jag älskar Gud”, men hatar sin bror, då ljuger han. För om någon inte älskar sin bror som han har sett, hur kan han då älska Gud, som han aldrig har sett?21 Det bud har vi fått av honom är att den som älskar honom också måste älska sin bror.