1 Împăraţi 17 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Profetul Ilie anunță seceta

1 Ilie^[1] tișbitul, unul din locuitorii Ghiladului, i‑a zis lui Ahab: „Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu.“ 2 Apoi Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie, zicând: 3 „Pleacă de aici, du‑te spre răsărit și ascunde‑te lângă uedul^[2] Cherit, care se află la răsărit de Iordan. (1 Re 2:37) 4 Vei bea apă din ued. Le‑am poruncit corbilor să‑ți asigure hrana acolo.“ 5 El a făcut potrivit Cuvântului DOMNULUI: s‑a dus și s‑a așezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din ued. 7 După o vreme însă, uedul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.

Ilie și văduva din Sarepta

8 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit, zicând: 9 „Ridică‑te, du‑te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i‑am poruncit unei văduve de acolo să‑ți asigure hrana.“ 10 El s‑a ridicat și s‑a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne. El a strigat‑o și a zis: – Te rog, adu‑mi puțină apă într‑un vas ca să beau! 11 Ea a plecat să‑i aducă apă, dar Ilie a strigat‑o și a zis: – Te rog, adu‑mi și o bucată de pâine în mâna ta! 12 Ea a răspuns: – Viu este DOMNUL, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într‑un urcior și puțin ulei într‑un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti cu acestea pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri. 13 Ilie i‑a zis: – Nu te teme. Du‑te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu‑mi‑o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14 căci așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Făina din urcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care DOMNUL va da ploaie pe fața pământului.“ 15 Ea s‑a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din urcior nu s‑a terminat și uleiul din vas nu s‑a împuținat, după Cuvântul DOMNULUI rostit prin Ilie. 17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s‑a îmbolnăvit. S‑a îmbolnăvit atât de grav, încât n‑a mai rămas suflare în el. 18 Atunci ea i‑a zis lui Ilie: – Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să‑mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu? 19 El i‑a răspuns: – Dă‑mi‑l pe fiul tău. L‑a luat din brațele ei, l‑a dus în odaia de sus unde locuia el și l‑a așezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către DOMNUL, zicând: „DOAMNE, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21 El s‑a întins de trei ori peste copil și a strigat către DOMNUL, zicând: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în lăuntrul lui!“ 22 DOMNUL a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s‑a întors în lăuntrul lui și el a revenit la viață. 23 Ilie a luat copilul, l‑a coborât din odaia de sus în casă, i l‑a dat mamei sale și i‑a zis: – Iată, fiul tău trăiește! 24 Femeia i‑a zis lui Ilie: – Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul DOMNULUI este adevăr în gura ta!

nuBibeln

Elia förutsäger en lång torrperiod

1 Elia från Tishbe i Gilead talade till kung Achav: ”Så sant som HERREN, Israels Gud lever, han som jag tjänar, kommer det inte att falla vare sig dagg eller regn under dessa år annat än på mitt ord!” 2 Därefter kom HERRENS ord till Elia: 3 ”Gå österut och göm dig vid bäcken Kerit, öster om Jordan. 4 Drick vattnet i bäcken, och jag har befallt korparna att förse dig med mat.” 5 Elia gjorde som HERREN hade sagt, gick till Kerits bäck öster om Jordan och slog läger där. 6 Korparna kom med bröd och kött varje morgon och kväll, och han drack ur bäcken. 7 Men efter någon tid torkade bäcken ut, för det regnade inte någonstans i hela landet.

Ett under med olja och mjöl

8 HERRENS ord kom då till Elia: 9 ”Gå till Sarefat i närheten av Sidon och stanna där. Där finns en änka som jag har befallt att ge dig mat.” 10 Elia gick alltså till Sarefat. När han kom fram till stadsporten, fick han se en änka som gick och samlade ved och han bad henne hämta lite vatten att dricka. 11 När hon gick för att hämta vattnet, ropade han efter henne att också ta med en bit bröd till honom. 12 ”Så sant HERREN, din Gud, lever: jag har inte har en enda brödbit”, svarade hon. ”Jag har bara en handfull mjöl kvar och lite olja i krukan. Jag skulle just samla ihop lite ved för att laga en måltid åt mig och min son, för att sedan kommer vi att dö.” 13 ”Var inte rädd”, sa Elia till henne. ”Gå och gör som du säger, men baka först en liten brödkaka åt mig och kom till mig med den. Sedan kan du baka åt dig och din son. 14 HERREN, Israels Gud, säger att mjölet i din kruka inte ska ta slut, inte heller oljan i din kanna, tills HERREN sänder regn över jorden.” 15 Hon gick och gjorde som Elia hade sagt till henne, och både hon och hennes familj och Elia hade sedan mat att äta varje dag. 16 Mjölet i krukan tog inte slut, inte heller oljan i kannan, precis som HERREN hade sagt genom Elia.

Elia uppväcker en liten pojke

17 Men en tid senare blev sonen till kvinnan som ägde huset sjuk. Han blev allt sämre och till sist slutade han andas. 18 ”Du gudsman, vad är det du har gjort mot mig?” sa hon till Elia. ”Har du kommit för att påminna mig om mina synder och döda min son?” 19 ”Ge din son åt mig”, svarade Elia. Han tog pojken ur hennes famn och bar upp honom i övre våningen till rummet där han bodde. Han lade pojken på sin säng 20 och ropade till HERREN: ”HERRE, min Gud, varför har du gjort så illa och dödat sonen till denna änka, som jag bor hos?” 21 Sedan sträckte han ut sig över barnet tre gånger och ropade till HERREN: ”HERRE, min Gud, låt honom få liv igen!” 22 HERREN hörde Elias bön, och pojken fick liv på nytt. 23 Elia tog pojken och bar honom ner från det övre rummet och lämnade honom till modern. ”Se! Din son lever!” sa han. 24 Kvinnan sa till Elia: ”Nu är jag övertygad om att du är en gudsman och att det du säger är sanning som kommer från HERREN.”