1 Împăraţi 12 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Împrejurările divizării regatului lui Solomon

1 Roboam s‑a dus la Șehem, pentru că tot Israelul venise la Șehem să‑l facă rege. (2 Cro 10:1) 2 Când Ieroboam, fiul lui Nebat, a auzit lucrul acesta, se afla încă în Egipt, acolo unde fugise de regele Solomon. Ieroboam locuia în Egipt. 3 Au trimis să‑l cheme, iar Ieroboam și întreaga adunare a lui Israel au venit și i‑au vorbit lui Roboam, zicând: 4 – Tatăl tău a îngreunat jugul nostru. Acum, despovărează‑ne de slujba aspră a tatălui tău și de jugul cel greu pe care l‑a pus peste noi și‑ți vom sluji! 5 El le‑a răspuns: – Duceți‑vă și întoarceți‑vă la mine peste trei zile. Și poporul a plecat. 6 Regele Roboam s‑a sfătuit cu bătrânii care i‑au slujit tatălui său, Solomon, în timpul vieții acestuia, întrebându‑i: – Ce mă sfătuiți să răspund acestui popor? 7 Ei i‑au răspuns: – Dacă vei fi astăzi un slujitor al acestui popor, dacă le vei sluji și dacă le vei răspunde prin cuvinte plăcute, ei vor fi slujitorii tăi toată viața lor. 8 Însă Roboam n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii, ci a cerut și sfatul tinerilor cu care a copilărit și care‑i slujeau. 9 El i‑a întrebat: – Ce mă sfătuiți? Cum să răspundem acestui popor care mi‑a cerut să‑l despovărez de jugul pe care tatăl meu l‑a pus peste el? 10 Tinerii care copilăriseră împreună cu el i‑au răspuns: – Acestui popor, care ți‑a zis: „Tatăl tău ne‑a îngreunat jugul, însă tu să‑l iei de peste noi“, să‑i spui astfel: „Degetul meu cel mic este mai gros decât coapsele tatălui meu! 11 Tatăl meu a pus un jug greu peste voi, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru. Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni.“ 12 Ieroboam, însoțit de tot poporul, a venit la Roboam a treia zi, după cum le poruncise regele când le zisese: „Întoarceți‑vă la mine peste trei zile!“ 13 Regele i‑a răspuns aspru poporului. El n‑a luat în seamă sfatul pe care i l‑au dat bătrânii 14 și le‑a vorbit potrivit sfatului tinerilor, zicând: – Tatăl meu v‑a îngreunat jugul, dar eu voi adăuga mai mult la jugul vostru! Tatăl meu v‑a pedepsit cu bice, dar eu vă voi pedepsi cu scorpioni! 15 Astfel regele n‑a ascultat de popor, fiindcă această întorsătură a lucrurilor venea de la DOMNUL, pentru ca DOMNUL să‑Și împlinească cuvântul pe care‑l rostise cu privire la Ieroboam, fiul lui Nebat, prin șilonitul Ahia. 16 Când tot Israelul a văzut că regele nu l‑a ascultat, poporul i‑a răspuns regelui, zicând: – Ce parte avem noi în David? N‑avem nicio moștenire în fiul lui Ișai. La corturile tale, Israel! Vezi‑ți de Casa ta, David! Și Israel a plecat acasă. 17 Roboam însă a continuat să domnească peste fiii lui Israel care locuiau în cetățile lui Iuda. 18 Regele Roboam l‑a trimis la ei pe Adoniram, care era mai mare peste oamenii de corvoadă, dar tot Israelul l‑a lovit cu pietre, și el a murit. Atunci regele Roboam s‑a grăbit să se urce în car ca să fugă la Ierusalim. 19 Așa s‑a răzvrătit Israel împotriva Casei lui David și așa a și rămas până în ziua aceasta. 20 Când tot Israelul a auzit că Ieroboam s‑a întors, au trimis să‑l cheme în comunitate și l‑au făcut rege peste tot Israelul. Niciunul nu s‑a dus după Casa lui David, în afară de seminția lui Iuda. 21 Când Roboam a ajuns la Ierusalim, a adunat toată Casa lui Iuda și seminția lui Beniamin – o sută optzeci de mii de bărbați aleși și gata de luptă – ca să lupte împotriva Casei lui Israel și să aducă din nou regatul sub stăpânirea lui Roboam, fiul lui Solomon. 22 Dar Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Șemaia, omul lui Dumnezeu, zicând: 23 „Spune‑le lui Roboam, fiul lui Solomon, regele lui Iuda, întregii Case a lui Iuda și a lui Beniamin, precum și celor rămași din popor: 24 «Așa vorbește DOMNUL: ‘Să nu porniți la luptă împotriva fraților voștri, fiii lui Israel! Întoarceți‑vă fiecare acasă, căci de la Mine a venit lucrul acesta.’»“ Ei au ascultat Cuvântul DOMNULUI și s‑au întors acasă, potrivit poruncii DOMNULUI.

Ieroboam instituie cultul vițelului în Israel

25 Ieroboam a zidit cetatea Șehem pe muntele lui Efraim și a locuit acolo. Apoi a ieșit de acolo și a zidit cetatea Peniel. 26 Ieroboam a zis în inima lui: „S‑ar putea ca acum regatul să se întoarcă la Casa lui David. 27 Dacă acest popor se va sui la Casa DOMNULUI, în Ierusalim, ca să aducă jertfe, inima acestui popor va trece de partea stăpânului lor, Roboam, regele lui Iuda. Pe mine mă vor ucide și se vor întoarce la Roboam, regele lui Iuda.“ 28 După ce s‑a sfătuit, regele a făcut doi viței de aur și le‑a zis: „Este prea mult pentru voi să vă suiți până la Ierusalim. Israel, iată dumnezeii tăi care te‑au scos din țara Egiptului!“ 29 L‑a pus pe unul la Betel, iar pe celălalt la Dan. 30 Și acest lucru a devenit un prilej de păcătuire; poporul mergea până la Dan să se închine înaintea unuia dintre viței. 31 Ieroboam a construit sanctuare pe înălțimi și a numit preoți din tot poporul, deși nu făceau parte dintre leviți. 32 Ieroboam a stabilit o sărbătoare în ziua a cincisprezecea a lunii a opta, precum cea din Iuda, și aducea jertfe pe altar. Iată ce a făcut la Betel: a adus jertfe vițeilor pe care‑i făcuse și a numit preoți pentru înălțimile pe care le zidise. 33 În ziua a cincisprezecea a lunii a opta, pe care o alesese singur, el a adus jertfe pe altarul pe care‑l construise la Betel. Astfel, el a rânduit o sărbătoare pentru fiii lui Israel și se ducea la altar ca să ardă tămâie.

nuBibeln

Uppror av stammarna i norr

Upproret mot Rehabeam

1 Rehabeam gick till Shekem, där alla israeliterna hade samlats för att göra honom till kung. 2 När Jerobeam, Nevats son, fick höra det – han var då i Egypten, dit han hade flytt undan kung Salomo – återvände han från Egypten. 3 Man skickade bud efter honom och han och hela det församlade Israel gick till Rehabeam och sa: 4 ”Din far gjorde vårt ok tungt. Gör nu arbetsbördan lättare för oss, det tunga ok din far lade på oss, så ska vi tjäna dig!” 5 Rehabeam svarade: ”Gå och kom tillbaka till mig om tre dagar!” Så gick folket sin väg. 6 Sedan rådgjorde kung Rehabeam med de äldre män som hade varit i tjänst hos hans far Salomo medan han levde. ”Vad råder ni mig att svara dessa människor?” frågade han. 7 ”Om du idag blir detta folks tjänare och ger dem ett välvilligt svar kommer de alltid att tjäna dig”, svarade de. 8 Men Rehabeam avfärdade de äldres råd och frågade de yngre männen som hade vuxit upp tillsammans med honom och som nu var i hans tjänst. 9 Han frågade dem: ”Vad råder ni mig att ge dessa människor för svar? De begär att jag ska lätta på det ok min far lade på dem.” 10 De unga männen som vuxit upp tillsammans med honom svarade: ”Du ska säga så här till dem som säger till dig att din far har lagt ett tungt ok på dem, men lätta du på det: ’Mitt lillfinger^[1] är tjockare än min fars midja. 11 Min far lade på er ett tungt ok, men jag ska göra det ännu tyngre. Min far använde ris mot er, men jag ska använda skorpiongissel.’ ” 12 Efter tre dagar återvände Jerobeam och hela folket till Rehabeam som kungen hade sagt att de skulle göra. 13 Kungen gav då folket ett hårt svar och förkastade det råd som de äldre gett honom 14 och följde de unga männens råd och svarade: ”Min far gjorde ert ok tungt, men jag ska göra det ännu tyngre. Min far använde ris mot er, men jag ska använda skorpiongissel.” 15 Kungen lyssnade inte till folket. HERREN styrde det så att det ord skulle gå i uppfyllelse som HERREN hade uttalat till Jerobeam, Nevats son, genom Achia från Shilo. 16 När hela Israel insåg att kungen inte lyssnade på dem, svarade de: ”Vad har vi för del i David? Vi delar inget med Jishajs son. Dra hem, Israel! Se om ditt hus själv, David!” Så gick israeliterna hem. 17 Men Rehabeam regerade över de israeliter som bodde i Judas städer. 18 När kung Rehabeam skickade ut Adoram som var ansvarig för tvångsarbetena, stenade israeliterna honom till döds. Kung Rehabeam lyckades rädda sig i sin vagn och fly till Jerusalem. 19 Israel bröt med Davids ätt och de är skilda än idag. 20 När Israels folk fick höra att Jerobeam hade återvänt från Egypten, skickade de efter honom och kallade honom till ett möte med hela folket. Där gjorde de honom till kung över Israel. Det var bara Judas stam^[2] som höll sig till Davids familj. 21 Vid sin ankomst till Jerusalem mönstrade Rehabeam Juda och Benjamins arméer, 180 000 utvalda soldater, för att strida mot Israel och återfå kungamakten åt Salomos son Rehabeam. 22 Men Guds ord kom till gudsmannen Shemaja: 23 ”Säg till kung Rehabeam av Juda, Salomos son, och till alla i Juda och Benjamin och det övriga folket: 24 ’Så säger HERREN: ”Ni ska inte dra ut och strida mot era bröder, Israels folk! Vänd tillbaka hem, var och en till sitt, för det som har hänt kommer från mig!” ’ ” Då lydde de HERRENS ord och återvände till sitt, så som HERREN befallt.

Jerobeam leder Israel in i avguderi

25 Jerobeam befäste Shekem i Efraims bergsbygd och slog sig ner där. Senare gick han och byggde upp Penuel. 26 Jerobeam tänkte för sig själv att riket nu skulle kunna komma tillbaka till Davids ättlingar 27 och att, om folket fortsatte att offra i HERRENS hus i Jerusalem, de skulle kunna vända tillbaka till sin herre Rehabeam, kungen av Juda. De skulle till och med kunna döda honom för att sedan vända tillbaka till Rehabeam. 28 Jerobeam lät då på uppmaning av sina rådgivare tillverka två kalvar av guld och sa till folket: ”Det blir alldeles för besvärligt för er att gå upp till Jerusalem. Här är dina gudar, Israel, som ledde dig ut ur Egypten!” 29 En av dessa guldkalvar ställdes i Betel och den andra i Dan. 30 Dessa förledde folket att synda. Man reste till och med ända upp till Dan för att tillbe den kalv som fanns där. 31 Jerobeam byggde också upp tempel på offerhöjderna och avskilde präster bland folket, även sådana som inte var leviter. 32 Jerobeam instiftade en högtid på femtonde dagen i åttonde månaden i Betel, motsvarande högtiden i Juda. Jerobeam offrade själv till kalvarna som han låtit göra. Och det var där i Betel som han avskilde präster för offerplatserna som han låtit göra. 33 På femtonde dagen i åttonde månaden som han själv valt, offrade han på altaret som han byggt i Betel. Så instiftade han en högtid för israeliterna och gick upp till altaret för att offra.