Romani 4 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Îndreptățirea prin credință – exemplul lui Avraam

1 Atunci, ce vom spune că a găsit Avraam, strămoșul nostru după trup? 2 Pentru că, dacă Avraam a fost îndreptățit prin fapte, atunci are motive de laudă, însă nu înaintea lui Dumnezeu! 3 Căci ce spune Scriptura? „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate.“^[1] (Gen 15:6) 4 Dar plata celui ce lucrează nu este considerată un har, ci o datorie, 5 însă celui care nu lucrează, ci se încrede în Cel Care‑l îndreptățește pe cel neevlavios, credința îi este considerată dreptate. 6 Tot așa vorbește și David despre fericirea omului căruia Dumnezeu îi ia în considerare, fără fapte, dreptatea: 7 „Fericiți sunt cei ale căror fărădelegi sunt iertate și ale căror păcate sunt acoperite! 8 Fericit este omul căruia Domnul nu‑i ia în considerare păcatul!“^[2] (Ps 32:1) 9 Așadar, este această fericire pentru cei circumciși sau și pentru cei necircumciși? Căci zicem: „Lui Avraam credința i‑a fost considerată dreptate.“ 10 Dar cum i‑a fost considerată: era el circumcis sau era necircumcis? Nu era circumcis, ci era necircumcis. 11 Apoi a primit semnul circumciziei ca pe un sigiliu al dreptății primite prin credință, pe când era necircumcis, astfel încât să poată fi atât tatăl tuturor celor ce cred fără să fie circumciși, pentru ca să li se ia în considerare și lor dreptatea aceasta, 12 cât și tatăl celor circumciși, care nu doar că sunt circumciși, dar și pășesc pe urmele credinței pe care a avut‑o tatăl nostru Avraam înainte de a fi circumcis. 13 Căci nu prin Lege i‑a fost făcută lui Avraam sau seminței lui promisiunea că va fi moștenitor al lumii, ci prin dreptatea care vine prin credință. 14 Căci dacă moștenitori sunt cei ce sunt sub Lege, atunci credința este fără folos^[3], iar promisiunea este desființată. 15 Fiindcă Legea lucrează mânie, dar unde nu este Lege, nu este nici încălcare a Legii. 16 De aceea promisiunea este prin credință: ca să fie potrivit harului, așa încât aceasta să fie sigură pentru toată sămânța, nu doar pentru cei ce sunt sub Lege, ci și pentru cei ce au credința lui Avraam, care este tatăl nostru, al tuturor, 17 așa cum este scris: „Te‑am făcut tatăl multor neamuri.“^[4] El este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în Care a crezut, Care învie morții și Care cheamă lucrurile care nu sunt, ca și cum ar fi. (Gen 17:5) 18 În pofida lipsei oricărei speranțe, el a crezut cu speranță că va deveni tatăl multor neamuri, potrivit cu ceea ce i‑a fost spus: „Așa va fi sămânța ta!“^[5] (Gen 15:5) 19 El n‑a slăbit în credință când a văzut^[6] că propriul său trup era deja bătrân^[7], – avea aproape o sută de ani –, și că pântecul Sarei era bătrân. 20 El nu s‑a îndoit de promisiunea lui Dumnezeu, prin necredință, ci a fost întărit prin credință, dând slavă lui Dumnezeu 21 și fiind pe deplin convins că Dumnezeu este în stare să și facă ceea ce a promis. 22 De aceea credința i‑a fost considerată dreptate. 23 Acum, cuvintele „i‑a fost considerată“ n‑au fost scrise doar pentru el, 24 ci și pentru noi, cărora credința urmează să ne fie considerată dreptate, nouă, celor ce credem în Cel Ce L‑a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, 25 Care a fost dat pentru nelegiuirile^[8] noastre și Care a fost înviat pentru îndreptățirea noastră. (Ro 5:15; Ro 5:20; Ro 11:11)

New International Reader’s Version

Abraham’s faith made him right with God

1 What should we say about these things? What did Abraham, the father of our people, discover about being right with God? 2 Did he become right with God because of something he did? If so, he could boast about it. But he couldn’t boast to God. 3 What do we find in Scripture? It says, ‘Abraham believed God. God accepted Abraham’s faith, and so his faith made him right with God.’ (Gen 15:6) 4 When a person works, their pay is not considered a gift. It is owed to them. 5 But things are different with God. He makes ungodly people right with himself. If people trust in him, their faith is accepted even though they do not work. Their faith makes them right with God. 6 King David says the same thing. He tells us how blessed people are when God makes them right with himself. They are blessed because they don’t have to do anything in return. David says, 7 ‘Blessed are those whose lawless acts are forgiven. Blessed are those whose sins are taken away. 8 Blessed is the person whose sin the Lord never counts against them.’ (Ps 32:1; Ps 32:2) 9 Is that blessing only for those who are circumcised? Or is it also for those who are not circumcised? We have been saying that God accepted Abraham’s faith. So his faith made him right with God. 10 When did it happen? Was it after Abraham was circumcised, or before? It was before he was circumcised, not after! 11 He was circumcised as a sign of the covenant God had made with him. It showed that his faith had made him right with God before he was circumcised. So Abraham is the father of all believers who have not been circumcised. God accepts their faith. So their faith makes them right with him. 12 And Abraham is also the father of those who are circumcised and believe. So just being circumcised is not enough. Those who are circumcised must also follow the steps of our father Abraham. He had faith before he was circumcised. 13 Abraham and his family received a promise. God promised that Abraham would receive the world. It would not come to him because he obeyed the law. It would come because of his faith, which made him right with God. 14 Do those who depend on the law receive the promise? If they do, faith would mean nothing. God’s promise would be worthless. 15 The law brings God’s anger. Where there is no law, the law can’t be broken. 16 The promise is based on God’s grace. The promise comes by faith. All of Abraham’s children will certainly receive the promise. And it is not only for those who are ruled by the law. Those who have the same faith that Abraham had are also included. He is the father of us all. 17 It is written, ‘I have made you a father of many nations.’ God considers Abraham to be our father. The God that Abraham believed in gives life to the dead. Abraham’s God also creates things that did not exist before. (Gen 17:5) 18 When there was no reason for hope, Abraham believed because he had hope. He became the father of many nations, exactly as God had promised. God said, ‘That is how many children you will have.’ (Gen 15:5) 19 Abraham did not become weak in his faith. He accepted the fact that he was past the time when he could have children. At that time Abraham was about 100 years old. He also realised that Sarah was too old to have children. 20 But Abraham kept believing in God’s promise. He became strong in his faith. He gave glory to God. 21 He was absolutely sure that God had the power to do what he had promised. 22 That’s why ‘God accepted Abraham because he believed. So his faith made him right with God.’ (Gen 15:6) 23 The words ‘God accepted Abraham’s faith’ were written not only for Abraham. 24 They were written also for us. We believe in the God who raised Jesus our Lord from the dead. So God will accept our faith and make us right with himself. 25 Jesus was handed over to die for our sins. He was raised to life in order to make us right with God.