Revelaţia 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1 După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2 Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3 zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4 Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel: 5 din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii; din seminția lui Ruben – douăsprezece mii; din seminția lui Gad – douăsprezece mii; 6 din seminția lui Așer – douăsprezece mii; din seminția lui Neftali – douăsprezece mii; din seminția lui Manase – douăsprezece mii; 7 din seminția lui Simeon – douăsprezece mii; din seminția lui Levi – douăsprezece mii; din seminția lui Isahar – douăsprezece mii; 8 din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii; din seminția lui Iosif – douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9 După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare, zicând: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, Care stă pe tron, și a Mielului!“ 11 Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12 zicând: „Amin! Lauda și slava, înțelepciunea și mulțumirea, cinstea, puterea și tăria să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“ 13 Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând: – Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit? 14 I‑am răspuns: – Domnule, tu știi! El mi‑a zis: – Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare; ei și‑au spălat robele și le‑au albit în sângele Mielului. 15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu și I se închină zi și noapte în Templul Lui; iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei. 16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui, nici vreo altă căldură arzătoare, 17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori și îi va conduce la izvoarele apelor vieții, iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.

New International Reader’s Version

144,000 people are marked with the seal of the living God

1 After this I saw four angels. They were standing at the four corners of the earth. They were holding back the four winds of the earth. This kept the winds from blowing on the land or the sea or on any tree. 2 Then I saw another angel coming up from the east. He brought the official seal of the living God. He called out in a loud voice to the four angels. They had been allowed to harm the land and the sea. 3 ‘Do not harm the land or the sea or the trees,’ he said. ‘Wait until we mark with this seal the foreheads of those who serve our God.’ 4 Then I heard how many people were marked with the seal. There were 144,000 from all the tribes of Israel. 5 From the tribe of Judah, 12,000 were marked with the seal. From the tribe of Reuben, 12,000. From the tribe of Gad, 12,000. 6 From the tribe of Asher, 12,000. From the tribe of Naphtali, 12,000. From the tribe of Manasseh, 12,000. 7 From the tribe of Simeon, 12,000. From the tribe of Levi, 12,000. From the tribe of Issachar, 12,000. 8 From the tribe of Zebulun, 12,000. From the tribe of Joseph, 12,000. From the tribe of Benjamin, 12,000.

The huge crowd wearing white robes

9 After this I looked, and there in front of me was a huge crowd of people. They stood in front of the throne and in front of the Lamb. There were so many that no one could count them. They came from every nation, tribe and people. That’s true no matter what language they spoke. They were wearing white robes. In their hands they were holding palm branches. 10 They cried out in a loud voice, ‘Salvation belongs to our God, who sits on the throne. Salvation also belongs to the Lamb.’ 11 All the angels were standing around the throne. They were standing around the elders and the four living creatures. They fell down on their faces in front of the throne and worshipped God. 12 They said, ‘Amen! May praise and glory and wisdom be given to our God for ever and ever. Give him thanks and honour and power and strength. Amen!’ 13 Then one of the elders spoke to me. ‘Who are these people dressed in white robes?’ he asked. ‘Where did they come from?’ 14 I answered, ‘Sir, you know.’ He said, ‘They are the ones who have come out of the time of terrible suffering. They have washed their robes and made them white in the blood of the Lamb. 15 So ‘they are in front of the throne of God. They serve him day and night in his temple. The one who sits on the throne will be with them to keep them safe. 16 “Never again will they be hungry. Never again will they be thirsty. The sun will not beat down on them.” The heat of the desert will not harm them. (Is 49:10) 17 The Lamb, who is at the centre of the area around the throne, will be their shepherd. “He will lead them to springs of living water.” “And God will wipe away every tear from their eyes.” ’ (Is 25:8; Is 49:10)