Psalmi 107 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Mulțumiți DOMNULUI, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui! 2 Așa să zică răscumpărații DOMNULUI, cei pe care i‑a răscumpărat din mâna vrăjmașului, 3 pe care i‑a adunat de pe cuprinsul țărilor: de la răsărit și de la apus, de la nord și de la mare. 4 Ei rătăceau prin pustie, pe o cale neumblată, fără să găsească o cetate în care să locuiască. 5 Flămânzi și însetați, li se lihnise sufletul în ei. 6 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a scăpat din necazurile lor. 7 I‑a călăuzit pe o cale dreaptă, ca să meargă spre o cetate unde să locuiască. 8 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 9 Căci El a potolit sufletul însetat și a săturat sufletul flămând cu bunătăți. 10 Celor ce locuiau în întuneric și în umbra morții, legați în chin și în fiare, 11 pentru că se răzvrătiseră față de mesajele lui Dumnezeu și disprețuiseră sfatul Celui Preaînalt, 12 El le‑a smerit inima prin necaz; ei se clătinaseră și nu era nimeni să‑i ajute. 13 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 14 I‑a scos din întuneric și din umbra morții și le‑a rupt legăturile. 15 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 16 Căci El a zdrobit porți de bronz și a tăiat zăvoare de fier. 17 Ei ajunseseră nebuni^[1] din cauza fărădelegii lor și se nenorociseră din cauza nelegiuirilor lor. 18 Sufletul lor se dezgustase de orice hrană și ajunseseră la porțile morții. 19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 20 Le‑a trimis Cuvântul Lui, i‑a vindecat și i‑a scăpat din gropile lor. 21 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 22 Să aducă jertfe de mulțumire și să povestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie! 23 Cei ce coborau pe mare cu corăbiile, cei ce făceau negoț pe ape mari, 24 au văzut ei înșiși lucrările DOMNULUI și minunile Lui din adâncuri. 25 Când a grăit El, s‑a iscat un vânt năprasnic, care a ridicat talazurile mării. 26 Se suiau spre ceruri și coborau în adâncuri; sufletul li se înmuiase din cauza nenorocirii. 27 Se clătinau și se mișcau ca un om beat; toată înțelepciunea lor fusese înghițită. 28 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL, și El i‑a izbăvit din necazurile lor. 29 A liniștit furtuna, iar valurile s‑au potolit. 30 Ei s‑au bucurat că acestea s‑au liniștit, iar El i‑a condus la limanul dorit. 31 Să‑I mulțumească deci DOMNULUI pentru îndurarea Lui și pentru minunile Lui față de fiii omului! 32 Să‑L înalțe în adunarea poporului și să‑L laude în adunarea bătrânilor! 33 El preface râurile în pustiu, izvoarele de ape în pământ uscat, 34 și pământul roditor în pământ sterp, din cauza răutății locuitorilor țării. 35 El preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat în izvoare de ape. 36 Așază acolo pe cei flămânzi, iar ei își întemeiază o cetate în care să locuiască, 37 își seamănă ogoare, își plantează vii și au recolte bogate. 38 El îi binecuvântează, astfel încât se înmulțesc foarte mult, iar vitele nu li le împuținează. 39 Când sunt împuținați și umiliți din cauza asupririi, a necazului și a durerii, 40 El revarsă dispreț asupra nobililor și‑i face să rătăcească prin pustietate fără drum. 41 Îi ridică însă pe cei nevoiași din întristare și le înmulțește familiile ca pe o turmă. 42 Cei drepți văd și se bucură, și orice nedreptate își închide gura. 43 Cine este înțelept, să păzească aceste lucruri și să ia aminte la marea îndurare a DOMNULUI!

New International Reader’s Version

1 Give thanks to the LORD, because he is good. His faithful love continues for ever. 2 Let those who have been set free by the LORD tell their story. He set them free from the power of the enemy. 3 He brought them back from other lands. He brought them back from east and west, from north and south. 4 Some of them wandered in deserts that were dry and empty. They couldn’t find a city where they could make their homes. 5 They were hungry and thirsty. Their lives were slipping away. 6 Then they cried out to the LORD because of their problems. And he saved them from their troubles. 7 He led them straight to a city where they could make their homes. 8 Let them give thanks to the LORD for his faithful love. Let them give thanks for the wonderful things he does for people. 9 He gives those who are thirsty all the water they want. He gives those who are hungry all the good food they can eat. 10 Others lived in the deepest darkness. They suffered as prisoners in iron chains. 11 That’s because they hadn’t obeyed the commands of God. They had refused to follow the plans of the Most High God. 12 So he made them do work that was hard and bitter. They tripped and fell, and there was no one to help them. 13 Then they cried out to the LORD because of their problems. And he saved them from their troubles. 14 He brought them out of the deepest darkness. He broke their chains off. 15 Let them give thanks to the LORD for his faithful love. Let them give thanks for the wonderful things he does for people. 16 He breaks down gates that are made of bronze. He cuts through bars that are made of iron. 17 Others were foolish. They suffered because of their sins. They suffered because they wouldn’t obey the LORD. 18 They refused to eat anything. They came close to passing through the gates of death. 19 Then they cried out to the LORD because of their problems. And he saved them from their troubles. 20 He gave his command and healed them. He saved them from the grave. 21 Let them give thanks to the LORD for his faithful love. Let them give thanks for the wonderful things he does for people. 22 Let them sacrifice thank-offerings. Let them talk about what he has done as they sing with joy. 23 Some people sailed out on the ocean in ships. They traded goods on the mighty waters. 24 They saw the works of the LORD. They saw the wonderful deeds he did on the ocean. 25 He spoke and stirred up a storm. It lifted the waves high. 26 They rose up to the heavens. Then they went down deep into the ocean. In that kind of danger the people’s boldness melted away. 27 They were unsteady like people who have become drunk. They didn’t know what to do. 28 Then they cried out to the LORD because of their problems. And he brought them out of their troubles. 29 He made the storm as quiet as a whisper. The waves of the ocean calmed down. 30 The people were glad when the ocean became calm. Then he guided them to the harbour they were looking for. 31 Let them give thanks to the LORD for his faithful love. Let them give thanks for the wonderful things he does for people. 32 Let them honour him among his people who gather for worship. Let them praise him in the meeting of the elders. 33 He turned rivers into a desert. He turned flowing springs into thirsty ground. 34 He turned land that produced crops into a salty land where nothing could grow. He did it because the people who lived there were evil. 35 He turned the desert into pools of water. He turned the dry and cracked ground into flowing springs. 36 He brought hungry people there to live. They built a city where they could make their homes. 37 They planted fields and vineyards that produced large crops. 38 He blessed the people, and they greatly increased their numbers. He kept their herds from getting smaller. 39 Then the number of God’s people got smaller. They were made humble by trouble, suffering and sorrow. 40 The God who looks down on proud nobles made them wander in a desert where no one lives. 41 But he lifted needy people out of their suffering. He made their families increase like flocks of sheep. 42 Honest people see it and are filled with joy. But no one who is evil has anything to say. 43 Let those who are wise pay attention to these things. Let them think about the loving deeds of the LORD.