Matei 14 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ioan Botezătorul decapitat

1 În vremea aceea, tetrarhul Irod^[1] a auzit despre faima lui Isus (Mar 6:14; Lu 3:19; Lu 9:7) 2 și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“ 3 Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei^[2], soția lui Filip, fratele său, (Lu 3:1) 4 deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o ai de soție!“^[3] (Lev 18:16; Lev 20:21) 5 Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet. 6 Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i‑a plăcut lui Irod, 7 așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere. 8 Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9 Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie dat capul 10 și a trimis un călău să‑l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11 Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale. 12 Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

13 Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățile lor. (Mar 6:32; Lu 9:10; Ioan 6:1) 14 Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi. 15 Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând: – Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie^[4]. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare. 16 Însă Isus le‑a zis: – Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce! 17 Ei I‑au răspuns: – N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești. 18 El le‑a zis: – Aduceți‑le aici, la Mine. 19 După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate^[5] pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au dat mulțimilor. (Mat 8:11) 20 Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21 Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

22 Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece. (Mar 6:45; Ioan 6:16) 23 După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24 Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii^[6] de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă. 25 În a patra strajă a nopții^[7], Isus a venit spre ei, umblând pe mare. (Mat 3:1) 26 Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică. 27 Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis: – Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți! 28 Petru, răspunzându‑I, a zis: – Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape. 29 Isus i‑a zis: – Vino! Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus. 30 Dar când a văzut că vântul este puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând: – Doamne, salvează‑mă! 31 Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis: – Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit? 32 După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat. 33 Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

34 După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. (Mar 6:53) 35 Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36 Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.

New International Reader’s Version

John the Baptist’s head is cut off

1 At that time Herod, the ruler of Galilee and Perea, heard reports about Jesus. 2 He said to his attendants, ‘This is John the Baptist. He has risen from the dead! That is why he has the power to do miracles.’ 3 Herod had arrested John. He had tied him up and put him in prison because of Herodias. She was the wife of Herod’s brother Philip. 4 John had been saying to Herod, ‘It is against the Law for you to have her as your wife.’ 5 Herod wanted to kill John. But he was afraid of the people, because they thought John was a prophet. 6 On Herod’s birthday the daughter of Herodias danced for Herod and his guests. She pleased Herod very much. 7 So he promised to give her anything she asked for. 8 Her mother told her what to say. So the girl said to Herod, ‘Give me the head of John the Baptist on a big plate.’ 9 The king was very upset. But he thought of his promise and his dinner guests. So he told one of his men to give her what she asked for. 10 Herod had John’s head cut off in the prison. 11 His head was brought in on a big plate and given to the girl. She then carried it to her mother. 12 John’s disciples came and took his body and buried it. Then they went and told Jesus.

Jesus feeds five thousand

13 Jesus heard what had happened to John. He wanted to be alone. So he went in a boat to a quiet place. The crowds heard about this. They followed him on foot from the towns. 14 When Jesus came ashore, he saw a large crowd. He felt deep concern for them. He healed their ill people. 15 When it was almost evening, the disciples came to him. ‘There is nothing here,’ they said. ‘It’s already getting late. Send the crowds away. They can go and buy some food in the villages.’ 16 Jesus replied, ‘They don’t need to go away. You give them something to eat.’ 17 ‘We have only five loaves of bread and two fish,’ they answered. 18 ‘Bring them here to me,’ he said. 19 Then Jesus instructed the people to sit down on the grass. He took the five loaves and the two fish. He looked up to heaven and gave thanks. He broke the loaves into pieces. Then he gave them to the disciples. And the disciples gave them to the people. 20 All of them ate and were satisfied. The disciples picked up 12 baskets of leftover pieces. 21 The number of men who ate was about 5,000. Women and children also ate.

Jesus walks on the water

22 Right away Jesus made the disciples get into the boat. He had them go on ahead of him to the other side of the Sea of Galilee. Then he sent the crowd away. 23 After he had sent them away, he went up on a mountainside by himself to pray. Later that night, he was there alone. 24 The boat was already a long way from land. It was being pounded by the waves because the wind was blowing against it. 25 Shortly before dawn, Jesus went out to the disciples. He walked on the lake. 26 They saw him walking on the lake and were terrified. ‘It’s a ghost!’ they said. And they cried out in fear. 27 Right away Jesus called out to them, ‘Be brave! It is I. Don’t be afraid.’ 28 ‘Lord, is it you?’ Peter asked. ‘If it is, tell me to come to you on the water.’ 29 ‘Come’, Jesus said. So Peter got out of the boat. He walked on the water towards Jesus. 30 But when Peter saw the wind, he was afraid. He began to sink. He cried out, ‘Lord! Save me!’ 31 Right away Jesus reached out his hand and caught him. ‘Your faith is so small!’ he said. ‘Why did you doubt me?’ 32 When they climbed into the boat, the wind died down. 33 Then those in the boat worshipped Jesus. They said, ‘You really are the Son of God!’ 34 They crossed over the lake and landed at Gennesaret. 35 The men who lived there recognised Jesus. So they sent a message all over the nearby countryside. People brought all those who were ill to Jesus. 36 They begged him to let those who were ill just touch the edge of his clothes. And all who touched his clothes were healed.