Luca 24 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Învierea lui Isus

1 Dar în prima zi a săptămânii, dimineața, foarte devreme, ele au venit la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. (Mat 28:1; Mar 16:1; Ioan 20:1) 2 Au găsit rostogolită piatra de la intrarea mormântului, 3 iar când au intrat, n‑au găsit trupul Domnului Isus. 4 În timp ce erau nedumerite de acest lucru, iată că doi bărbați în haine strălucitoare au stat lângă ele. 5 Îngrozite, ele și‑au plecat fețele la pământ. Dar ei le‑au zis: „De ce‑L căutați pe Cel Viu între cei morți? 6 Nu este aici, ci a fost înviat! Amintiți‑vă ce v‑a spus pe când era încă în Galileea, 7 când zicea că Fiul Omului trebuie să fie predat în mâinile păcătoșilor și să fie răstignit, iar a treia zi să învie.“ 8 Și ele și‑au amintit cuvintele Lui. 9 Când s‑au întors de la mormânt, i‑au anunțat toate aceste lucruri pe cei unsprezece și pe toți ceilalți. 10 Cele care le‑au spus apostolilor aceste lucruri erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria – mama lui Iacov – și celelalte care erau împreună cu ele. 11 Însă cuvintele acestea li s‑au părut basme, și nu le‑au crezut pe femei. 12 Petru însă s‑a ridicat și a alergat la mormânt. Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut doar fâșiile de pânză. Apoi a plecat acasă, uimit de ce s‑a întâmplat.

Pe drumul spre Emaus

13 În aceeași zi, iată că doi dintre ei se duceau spre un sat numit Emmaus, care era la o distanță de șaizeci de stadii^[1] de Ierusalim. 14 Aceștia discutau unul cu altul despre toate lucrurile care se întâmplaseră. 15 În timp ce ei discutau și se întrebau, Isus Însuși S‑a apropiat și mergea alături de ei. 16 Dar ochii lor erau împiedicați să‑L recunoască. 17 El i‑a întrebat: – Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbați între voi, mergând? Ei s‑au oprit, mohorâți, 18 iar unul dintre ei, pe nume Cleopa, răspunzând, I‑a zis: – Tu ești singurul străin în Ierusalim, de nu știi ce s‑a întâmplat în el în zilele acestea?! 19 El i‑a întrebat: – Ce anume? Ei I‑au răspuns: – Cele privitoare la Isus din Nazaret, Care era un profet puternic în faptă și în cuvânt înaintea lui Dumnezeu și a întregului popor. 20 Și cum conducătorii preoților și conducătorii noștri L‑au dat să fie condamnat la moarte și L‑au răstignit. 21 Noi însă speram că El este Cel Ce urma să‑l răscumpere pe Israel. Da, și pe lângă toate acestea, iată că aceasta este a treia zi de când s‑au întâmplat aceste lucruri! 22 Mai mult, niște femei de‑ale noastre ne‑au lăsat înmărmuriți. Ele au fost dis‑de‑dimineață la mormânt 23 și nu I‑au mai găsit trupul. Când au venit, ne‑au spus că au avut o viziune cu îngeri care le‑au spus că El trăiește. 24 Unii din cei ce erau cu noi s‑au dus la mormânt și au găsit exact așa cum au spus femeile, dar pe El nu L‑au văzut. 25 El le‑a zis: – O, nesăbuiți și înceți la inimă mai sunteți când este vorba să credeți tot ce au spus profeții! 26 Nu trebuia oare să sufere Cristosul aceste lucruri și să intre în slava Lui? 27 Și, începând de la Moise și de la toți profeții, le‑a interpretat ce era scris cu privire la El în toate Scripturile. 28 Când s‑au apropiat de satul în care mergeau, El S‑a făcut că vrea să meargă mai departe. 29 Dar ei au stăruit de El, zicând: – Rămâi cu noi, pentru că este spre seară și ziua este deja pe sfârșite! Astfel, El a intrat să rămână cu ei. 30 În timp ce ședea la masă cu ei, a luat pâinea și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt‑o și le‑a dat‑o. 31 Atunci li s‑au deschis ochii și L‑au recunoscut, dar El S‑a făcut nevăzut dinaintea lor. 32 Ei și‑au zis unul altuia: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea pe drum, când ne deschidea Scripturile?“ 33 Și s‑au ridicat chiar în ceasul acela și s‑au întors la Ierusalim. Ei i‑au găsit pe cei unsprezece și pe cei care erau împreună cu ei, adunați laolaltă 34 și zicând că într-adevăr Domnul a înviat și i S‑a arătat lui Simon. 35 Și le‑au istorisit ce s‑a întâmplat pe drum și cum li S‑a făcut cunoscut la frângerea pâinii.

Isus li Se arată ucenicilor

36 În timp ce spuneau ei aceste lucruri, El Însuși a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Ioan 20:19) 37 Îngroziți și înspăimântați, ei credeau că văd un duh. 38 El le‑a zis: „De ce sunteți tulburați și de ce vi se ridică îndoieli în inima voastră? 39 Uitați‑vă la mâinile și la picioarele Mele: Eu Însumi sunt! Atingeți‑Mă și vedeți: un duh n‑are carne și oase, așa cum vedeți că am Eu!“ 40 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile și picioarele Sale. 41 Dar pentru că ei, de bucurie, tot nu credeau și erau uimiți, le‑a zis: „Aveți aici ceva de mâncare?“ 42 I‑au dat o bucată de pește fript și un fagure de miere, 43 iar El le‑a luat și le‑a mâncat înaintea lor. 44 Apoi le‑a zis: „Acestea sunt lucrurile pe care vi le spuneam când încă eram cu voi, și anume că trebuie să se împlinească tot ceea ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Profeți și în Psalmi^[2].“ 45 Atunci le‑a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile, 46 și le‑a zis: „Așa este scris, și anume Cristosul trebuia să sufere^[3] și să învie dintre cei morți a treia zi^[4], (Ps 16:9; Ps 22:1; Is 53:1; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)

Ps 16:9Ps 22:1Is 53:1Is 53:10Iona 1:17Mat 12:40

47 iar pocăința spre iertarea păcatelor să fie proclamată, în Numele Lui, tuturor neamurilor, începând din Ierusalim. 48 Voi sunteți martori ai acestor lucruri. 49 Iată, trimit peste voi promisiunea Tatălui Meu. Voi însă rămâneți în cetate până când veți fi îmbrăcați cu putere de sus!“

Înălțarea la cer

50 Apoi i‑a condus afară, până spre Betania, și, ridicându‑Și mâinile, i‑a binecuvântat. (Mar 16:19; Fapte 1:9) 51 În timp ce‑i binecuvânta, Isus S‑a depărtat de ei și a fost luat în cer. 52 Ei I s‑au închinat și apoi s‑au întors la Ierusalim cu mare bucurie. 53 Și tot timpul erau în Templu, lăudându^[5]-L și binecuvântându‑L pe Dumnezeu. Amin.

New International Reader’s Version

Jesus rises from the dead

1 It was very early in the morning on the first day of the week. The women took the spices they had prepared. Then they went to the tomb. 2 They found the stone rolled away from it. 3 When they entered the tomb, they did not find the body of the Lord Jesus. 4 They were wondering about this. Suddenly two men in clothes as bright as lightning stood beside them. 5 The women were terrified. They bowed down with their faces to the ground. Then the men said to them, ‘Why do you look for the living among the dead? 6 Jesus is not here! He has risen! Remember how he told you he would rise. It was while he was still with you in Galilee. 7 He said, “The Son of Man must be handed over to sinful people. He must be nailed to a cross. On the third day he will rise from the dead.” ’ 8 Then the women remembered Jesus’ words. 9 They came back from the tomb. They told all these things to the 11 apostles and to all the others. 10 Mary Magdalene, Joanna, Mary the mother of James, and the others with them were the ones who told the apostles. 11 But the apostles did not believe the women. Their words didn’t make any sense to them. 12 But Peter got up and ran to the tomb. He bent over and saw the strips of linen lying by themselves. Then he went away, wondering what had happened.

On the road to Emmaus

13 That same day two of Jesus’ followers were going to a village called Emmaus. It was about 7 miles from Jerusalem. 14 They were talking with each other about everything that had happened. 15 As they talked about those things, Jesus himself came up and walked along with them. 16 But God kept them from recognising him. 17 Jesus asked them, ‘What are you talking about as you walk along?’ They stood still, and their faces were sad. 18 One of them was named Cleopas. He said to Jesus, ‘Are you the only person visiting Jerusalem who doesn’t know? Don’t you know about the things that have happened there in the last few days?’ 19 ‘What things?’ Jesus asked. ‘About Jesus of Nazareth,’ they replied. ‘He was a prophet. He was powerful in what he said and did in the sight of God and all the people. 20 The chief priests and our rulers handed Jesus over to be sentenced to death. They nailed him to a cross. 21 But we had hoped that he was the one who was going to set Israel free. Also, it is the third day since all this happened. 22 Some of our women amazed us too. Early this morning they went to the tomb. 23 But they didn’t find his body. So they came and told us what they had seen. They saw angels, who said Jesus was alive. 24 Then some of our friends went to the tomb. They saw it was empty, just as the women had said. They didn’t see Jesus’ body there.’ 25 Jesus said to them, ‘How foolish you are! How long it takes you to believe all that the prophets said! 26 Didn’t the Messiah have to suffer these things and then receive his glory?’ 27 Jesus explained to them what was said about himself in all the Scriptures. He began with Moses and all the Prophets. 28 They approached the village where they were going. Jesus kept walking as if he were going further. 29 But they tried hard to keep him from leaving. They said, ‘Stay with us. It is nearly evening. The day is almost over.’ So he went in to stay with them. 30 He joined them at the table. Then he took bread and gave thanks. He broke it and began to give it to them. 31 Their eyes were opened, and they recognised him. But then he disappeared from their sight. 32 They said to each other, ‘He explained to us what the Scriptures meant. Weren’t we excited as he talked with us on the road?’ 33 They got up and returned at once to Jerusalem. There they found the 11 disciples and those with them. They were all gathered together. 34 They were saying, ‘It’s true! The Lord has risen! He has appeared to Simon!’ 35 Then the two of them told what had happened to them on the way. They told how they had recognised Jesus when he broke the bread.

Jesus appears to the disciples

36 The disciples were still talking about this when Jesus himself suddenly stood among them. He said, ‘May you have peace!’ 37 They were surprised and terrified. They thought they were seeing a ghost. 38 Jesus said to them, ‘Why are you troubled? Why do you have doubts in your minds? 39 Look at my hands and my feet. It’s really me! Touch me and see. A ghost does not have a body or bones. But you can see that I do.’ 40 After he said that, he showed them his hands and feet. 41 But they still did not believe it. They were amazed and filled with joy. So Jesus asked them, ‘Do you have anything here to eat?’ 42 They gave him a piece of cooked fish. 43 He took it and ate it in front of them. 44 Jesus said to them, ‘This is what I told you while I was still with you. Everything written about me in the Law of Moses, the Prophets and the Psalms must come true.’ 45 Then he opened their minds so they could understand the Scriptures. 46 He told them, ‘This is what is written. The Messiah will suffer. He will rise from the dead on the third day. 47 His followers will preach in his name. They will tell others to turn away from their sins and be forgiven. People from every nation will hear it, beginning at Jerusalem. 48 You have seen these things with your own eyes. 49 I am going to send you what my Father has promised. But for now, stay in the city. Stay there until you have received power from heaven.’

Jesus is taken up into heaven

50 Jesus led his disciples out to the area near Bethany. Then he lifted up his hands and blessed them. 51 While he was blessing them, he left them. He was taken up into heaven. 52 Then they worshipped him. With great joy, they returned to Jerusalem. 53 Every day they went to the temple, praising God.