Ioan 8 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Femeia prinsă în adulter

1 Isus S‑a dus spre Muntele Măslinilor. 2 Dis‑de‑dimineață a venit iarăși în Templu și tot poporul a venit la El. Isus S‑a așezat și a început să‑i învețe. 3 Cărturarii^[1] și fariseii au adus o femeie care fusese prinsă în adulter și au pus‑o să stea în mijlocul lor. 4 Ei I‑au zis: – Învățătorule, această femeie a fost prinsă chiar în timp ce comitea adulterul. 5 În Lege, Moise ne‑a poruncit să omorâm cu pietre astfel de femei.^[2] Tu deci ce zici? (Lev 20:10; Deut 22:22) 6 Spuneau lucrul acesta ca să‑L pună la încercare, pentru ca să aibă cu ce să‑L acuze. Isus însă S‑a aplecat și a început să scrie cu degetul pe pământ. 7 Cum ei continuau să‑L întrebe, El S‑a ridicat și le‑a zis: – Acela dintre voi care este fără păcat să arunce primul cu piatra în ea! 8 Apoi S‑a aplecat din nou și a continuat să scrie pe pământ. 9 Auzind aceste cuvinte și fiind mustrați de cugetul lor, au ieșit afară unul câte unul, începând de la cei bătrâni, până la cei din urmă, iar Isus a rămas singur cu femeia care stătea în mijloc. 10 Isus S‑a ridicat și a întrebat‑o: – Femeie, unde sunt acei acuzatori ai tăi? Nimeni nu te‑a condamnat? 11 Ea a răspuns: – Nimeni, Doamne! Isus i‑a zis: – Nici Eu nu te condamn. Du‑te și, de acum înainte, să nu mai păcătuiești!

Veridicitatea mărturiei lui Isus

12 Isus le‑a vorbit din nou, zicând: – Eu sunt Lumina lumii. Cel ce Mă urmează pe Mine nu va umbla niciodată în întunecime, ci va avea Lumina vieții. 13 Fariseii I‑au zis: – Tu mărturisești despre Tine Însuți, deci mărturia Ta nu este adevărată. 14 Isus a răspuns și le‑a zis: – Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine Însumi, totuși mărturia Mea este adevărată, pentru că Eu știu de unde vin și unde Mă duc, dar voi nu știți nici de unde vin și nici unde Mă duc. 15 Voi judecați după înfățișare. Eu nu judec pe nimeni. 16 Și chiar dacă aș judeca, judecata Mea este adevărată, pentru că Eu nu sunt singur, ci sunt împreună cu Tatăl Care M‑a trimis. 17 Chiar în Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată.^[3] (Deut 17:6) 18 Sunt Eu Cel Care mărturisesc despre Mine Însumi, și apoi despre Mine mai mărturisește și Tatăl Care M‑a trimis. 19 Atunci ei L‑au întrebat: – Unde este Tatăl Tău? Isus a răspuns: – Voi nu Mă cunoașteți nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M‑ați cunoaște pe Mine, L‑ați cunoaște și pe Tatăl Meu. 20 Aceste cuvinte le‑a spus în vistierie^[4], în timp ce dădea învățătură în Templu, dar nu L‑a arestat nimeni, pentru că încă nu‑I sosise ceasul. 21 El le‑a zis iarăși: – Eu Mă duc, iar voi Mă veți căuta, însă veți muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni. 22 Atunci iudeii au zis: – Doar n‑o avea de gând să Se omoare, de zice: „Unde Mă duc Eu, voi nu puteți veni“? 23 El le‑a zis: – Voi sunteți de jos; Eu sunt de sus. Voi sunteți din lumea aceasta; Eu nu sunt din lumea aceasta. 24 De aceea v‑am spus că veți muri în păcatele voastre. Căci dacă nu credeți că Eu sunt^[5], veți muri în păcatele voastre. (Ex 3:14) 25 Ei L‑au întrebat: – Cine ești Tu? Isus le‑a răspuns: – Ceea ce vă tot spun de la început. 26 Eu am multe de zis și de judecat cu privire la voi, însă Cel Ce M‑a trimis este adevărat, iar Eu, ceea ce am auzit de la El, aceea spun lumii. 27 Ei nu și‑au dat seama că le vorbea despre Tatăl. 28 Isus le‑a zis: – Când Îl veți înălța pe Fiul Omului, atunci veți cunoaște că Eu sunt și că nu fac nimic de la Mine Însumi, ci spun aceste lucruri așa cum M‑a învățat Tatăl. 29 Iar Cel Ce M‑a trimis este cu Mine. El nu M‑a lăsat singur, pentru că Eu fac întotdeauna ceea ce Îi este plăcut. 30 În timp ce spunea aceste lucruri, mulți au crezut în El.

Urmașii lui Avraam

31 Atunci Isus le‑a zis iudeilor care crezuseră în El: – Dacă rămâneți în Cuvântul Meu, atunci sunteți într-adevăr ucenicii Mei. 32 Veți cunoaște adevărul, iar adevărul vă va elibera. 33 Ei I‑au răspuns: – Suntem sămânța lui Avraam și niciodată n‑am slujit ca sclavi nimănui. Deci cum spui Tu: „Veți fi liberi“?! 34 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că oricine face păcatul^[6] este sclav al păcatului. 35 Și sclavul nu rămâne pe veci în casă, însă fiul rămâne pe veci. 36 Deci, dacă Fiul vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi. 37 Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar cu toate acestea căutați să Mă omorâți, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu. 38 Eu spun ceea ce am văzut la^[7] Tatăl, iar voi faceți ceea ce ați auzit de la tatăl vostru^[8]. 39 Ei au răspuns și I‑au zis: – Tatăl nostru este Avraam! Isus le‑a zis: – Dacă ați fi copiii lui Avraam, ați face^[9] faptele lui Avraam. 40 Însă acum încercați să Mă omorâți pe Mine, un Om Care v‑am spus adevărul pe care l‑am auzit de la Dumnezeu. Așa ceva Avraam n‑a făcut. 41 Voi faceți deci faptele tatălui vostru. Atunci I‑au zis: – Noi nu suntem născuți din curvie^[10]. Avem un singur Tată: pe Dumnezeu! 42 Isus le‑a zis: – Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, atunci M‑ați iubi, pentru că Eu de la Dumnezeu am ieșit și am venit. Căci Eu n‑am venit de la Mine Însumi, ci El M‑a trimis. 43 De ce nu înțelegeți vorbirea Mea? Pentru că nu puteți asculta Cuvântul Meu. 44 Voi sunteți de la tatăl vostru, diavolul, și doriți să împliniți poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaș și n‑a stat în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbește din ale lui, pentru că este mincinos și tatăl minciunii^[11]! 45 Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeți. 46 Care dintre voi Mă poate dovedi vinovat de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeți? 47 Cel care este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu. Voi de aceea nu ascultați, pentru că nu sunteți din Dumnezeu.

Isus este înainte de Avraam

48 Iudeii au răspuns și I‑au zis: – Nu zicem noi bine că ești samaritean^[12] și că ai demon?! (Ioan 4:9) 49 Isus a răspuns: – Eu nu am demon, ci Îl cinstesc pe Tatăl Meu, iar voi Mă necinstiți pe Mine. 50 Totuși, Eu nu caut slava Mea; este Unul Care o caută și judecă. 51 Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va vedea moartea! 52 Atunci iudeii I‑au zis: – Acum știm că ai demon! Avraam a murit, profeții – de asemenea, și Tu zici: „Dacă păzește cineva Cuvântul Meu, în veci nu va gusta moartea!“ 53 Doar nu ești Tu mai mare decât tatăl nostru Avraam, care a murit?! Și profeții au murit! Cine pretinzi Tu că ești?! 54 Isus a răspuns: – Dacă Eu Mă slăvesc pe Mine Însumi, slava Mea nu înseamnă nimic. Tatăl Meu este Cel Care Mă slăvește, Cel despre Care voi spuneți: „Este Dumnezeul nostru!“, 55 deși nu‑L cunoașteți. Eu însă Îl cunosc, iar dacă aș spune că nu‑L cunosc, aș fi și Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc și păzesc Cuvântul Lui. 56 Avraam, tatăl vostru, s‑a bucurat nespus de mult că are să vadă ziua Mea; și a văzut‑o și s‑a bucurat. 57 Atunci iudeii I‑au zis: – N‑ai nici cincizeci de ani și l‑ai văzut pe Avraam?! 58 Isus le‑a răspuns: – Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte să se fi născut Avraam, Eu sunt^[13]! (Ex 3:14) 59 Atunci au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S‑a ascuns și a ieșit din Templu.

New International Reader’s Version

1 But Jesus went to the Mount of Olives. 2 At sunrise he arrived again in the temple courtyard. All the people gathered around him there. He sat down to teach them. 3 The teachers of the law and the Pharisees brought in a woman. She had been caught committing adultery. They made her stand in front of the group. 4 They said to Jesus, ‘Teacher, this woman was caught sleeping with a man who was not her husband. 5 In the Law, Moses commanded us to kill such women by throwing stones at them. Now what do you say?’ 6 They were trying to trap Jesus with that question. They wanted to have a reason to bring charges against him. But Jesus bent down and started to write on the ground with his finger. 7 They kept asking him questions. So he stood up and said to them, ‘Has any one of you not sinned? Then you be the first to throw a stone at her.’ 8 He bent down again and wrote on the ground. 9 Those who heard what he had said began to go away. They left one at a time, the older ones first. Soon only Jesus was left. The woman was still standing there. 10 Jesus stood up and asked her, ‘Woman, where are they? Hasn’t anyone found you guilty?’ 11 ‘No one, sir,’ she said. ‘Then I don’t find you guilty either,’ Jesus said. ‘Go now and leave your life of sin.’

Challenge to what Jesus says about himself

12 Jesus spoke to the people again. He said, ‘I am the light of the world. Anyone who follows me will never walk in darkness. They will have that light. They will have life.’ 13 The Pharisees argued with him. ‘Here you are,’ they said, ‘appearing as your own witness. But your witness does not count.’ 14 Jesus answered, ‘Even if I am a witness about myself, what I say does count. I know where I came from. And I know where I am going. But you have no idea where I come from or where I am going. 15 You judge by human standards. I don’t judge anyone. 16 But if I do judge, what I decide is true. This is because I am not alone. I stand with the Father, who sent me. 17 Your own Law says that the witness of two people proves the truth about something. 18 I am a witness about myself. The other witness about me is the Father, who sent me.’ 19 Then they asked him, ‘Where is your father?’ ‘You do not know me or my Father,’ Jesus replied. ‘If you knew me, you would know my Father also.’ 20 He spoke these words while he was teaching in the temple courtyard. He was near the place where the offerings were put. But no one arrested him. That’s because the time for him to die had not yet come.

Challenge to who Jesus claims to be

21 Once more Jesus said to them, ‘I am going away. You will look for me, and you will die in your sin. You can’t come where I am going.’ 22 This made the Jews ask, ‘Will he kill himself? Is that why he says, “You can’t come where I am going”?’ 23 But Jesus said, ‘You are from below. I am from heaven. You are from this world. I am not from this world. 24 I told you that you would die in your sins. This will happen if you don’t believe that I am he. If you don’t believe, you will certainly die in your sins.’ 25 ‘Who are you?’ they asked. ‘Just what I have been telling you from the beginning,’ Jesus replied. 26 ‘I have a lot to say that will judge you. But the one who sent me can be trusted. And I tell the world what I have heard from him.’ 27 They did not understand that Jesus was telling them about his Father. 28 So Jesus said, ‘You will lift up the Son of Man. Then you will know that I am he. You will also know that I do nothing on my own. I speak just what the Father has taught me. 29 The one who sent me is with me. He has not left me alone, because I always do what pleases him.’ 30 Even while Jesus was speaking, many people believed in him.

Challenge to the claim to be children of Abraham

31 Jesus spoke to the Jews who had believed him. ‘If you obey my teaching,’ he said, ‘you are really my disciples. 32 Then you will know the truth. And the truth will set you free.’ 33 They answered him, ‘We are Abraham’s children. We have never been slaves of anyone. So how can you say that we will be set free?’ 34 Jesus replied, ‘What I’m about to tell you is true. Everyone who sins is a slave of sin. 35 A slave has no lasting place in the family. But a son belongs to the family for ever. 36 So if the Son of Man sets you free, you will really be free. 37 I know you are Abraham’s children. But you are looking for a way to kill me. You have no room for my word. 38 I am telling you what I saw when I was with my Father. You are doing what you have heard from your father.’ 39 ‘Abraham is our father,’ they answered. Jesus said, ‘Are you really Abraham’s children? If you are, you will do what Abraham did. 40 But you are looking for a way to kill me. I am a man who has told you the truth I heard from God. Abraham didn’t do the things you want to do. 41 You are doing what your own father does.’ ‘We have the right to claim to be God’s children,’ they objected. ‘The only Father we have is God himself.’ 42 Jesus said to them, ‘If God were your Father, you would love me. I have come here from God. I have not come on my own. God sent me. 43 Why aren’t my words clear to you? Because you can’t really hear what I say. 44 You belong to your father, the devil. You want to obey your father’s wishes. From the beginning, the devil was a murderer. He has never obeyed the truth. There is no truth in him. When he lies, he speaks his natural language. He does this because he is a liar. He is the father of lies. 45 But because I tell the truth, you don’t believe me! 46 Can any of you prove I am guilty of sinning? Am I not telling the truth? Then why don’t you believe me? 47 Whoever belongs to God hears what God says. The reason you don’t hear is that you don’t belong to God.’

Jesus makes claims about himself

48 The Jews answered Jesus, ‘Aren’t we right when we say you are a Samaritan? Aren’t you controlled by a demon?’ 49 ‘I am not controlled by a demon,’ said Jesus. ‘I honour my Father. You do not honour me. 50 I am not seeking glory for myself. But there is one who brings glory to me. He is the judge. 51 What I’m about to tell you is true. Whoever obeys my word will never die.’ 52 Then they cried out, ‘Now we know you are controlled by a demon! Abraham died. So did the prophets. But you say that whoever obeys your word will never die. 53 Are you greater than our father Abraham? He died. So did the prophets. Who do you think you are?’ 54 Jesus replied, ‘If I bring glory to myself, my glory means nothing. You claim that my Father is your God. He is the one who brings glory to me. 55 You do not know him. But I know him. If I said I did not, I would be a liar like you. But I do know him. And I obey his word. 56 Your father Abraham was filled with joy at the thought of seeing my day. He saw it and was glad.’ 57 ‘You are not even 50 years old,’ they said to Jesus. ‘And you have seen Abraham?’ 58 ‘What I’m about to tell you is true,’ Jesus answered. ‘Before Abraham was born, I am!’ 59 When he said this, they picked up stones to kill him. But Jesus hid himself. He slipped away from the temple area.