Ioan 20 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Învierea lui Isus

1 Dar în prima zi a săptămânii, Maria Magdalena a venit la mormânt dis‑de‑dimineață, când încă era întuneric, și a văzut că piatra fusese îndepărtată de la intrarea mormântului. (Mat 28:1; Mar 16:1; Lu 24:1) 2 A alergat și a venit la Simon Petru și la celălalt ucenic, cel pe care‑l iubea Isus^[1], și le‑a zis: „L‑au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L‑au pus!“ (Ioan 21:24) 3 Atunci Petru și celălalt ucenic au ieșit și s‑au dus la mormânt. 4 Cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. 5 Când s‑a aplecat să se uite înăuntru, a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, dar n‑a intrat. 6 Simon Petru, care îl urma, a ajuns și el. A intrat în mormânt și a văzut fâșiile de pânză întinse pe jos, 7 dar ștergarul care fusese pe capul lui Isus nu era pus împreună cu fâșiile de pânză, ci era împăturit și așezat într‑un loc separat. 8 Atunci celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a intrat și el, a văzut și a crezut. 9 (Căci încă nu înțeleseseră Scriptura, potrivit căreia El trebuia să învie dintre cei morți)^[2]. (Ps 16:9; Is 53:10; Iona 1:17; Mat 12:40)

Ps 16:9Is 53:10Iona 1:17Mat 12:40

10 Apoi ucenicii s‑au întors acasă.

Isus i Se arată Mariei Magdalena

11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, și plângea. În timp ce plângea, s‑a aplecat să se uite în mormânt (Mat 28:9; Mar 16:9) 12 și a văzut doi îngeri îmbrăcați în alb, șezând unul la cap și unul la picioare în locul unde fusese așezat trupul lui Isus. 13 Ei au întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Ea le‑a răspuns: – Pentru că L‑au luat pe Domnul meu și nu știu unde L‑au pus! 14 După ce a spus acestea, s‑a întors și L‑a văzut pe Isus stând acolo, dar nu știa că este Isus. 15 Isus a întrebat‑o: – Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți? Crezând că este grădinarul, ea I‑a zis: – Domnule, dacă Tu L‑ai luat, spune‑mi unde L‑ai pus, și eu Îl voi lua! 16 Isus i‑a zis: – Maria! Ea s‑a întors și I‑a zis în ebraică: – Rabuni^[3]! (care înseamnă: „Învățătorule!“) (Ioan 1:38) 17 Isus i‑a zis: – Nu Mă ține, pentru că încă nu M‑am suit la Tatăl! Du‑te însă la frații Mei și spune‑le: „Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru.“ 18 Maria Magdalena s‑a dus și i‑a anunțat pe ucenici: „L‑am văzut pe Domnul!“ Și le‑a spus cuvintele pe care i le‑a zis Isus.

Isus li Se arată ucenicilor

19 În seara acelei zile, cea dintâi a săptămânii, în timp ce acolo unde se aflau ucenicii ușile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ (Mat 28:16; Mar 16:14; Lu 24:36) 20 Și zicând aceasta, le‑a arătat mâinile Sale și coasta Sa. Ucenicii s‑au bucurat când L‑au văzut pe Domnul. 21 Isus le‑a zis din nou: „Pace vouă! Așa cum M‑a trimis pe Mine Tatăl, așa vă trimit și Eu pe voi!“ 22 Și spunând aceasta, a suflat peste ei și le‑a zis: „Luați Duh Sfânt! 23 Celor ce le veți ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor ce le veți ține, vor fi ținute.“ 24 Însă Toma, unul dintre cei doisprezece, cel numit „Didymos“^[4], nu era cu ei când a venit Isus. (Ioan 11:16) 25 Ceilalți ucenici i‑au zis: – L‑am văzut pe Domnul! Dar el le‑a zis: – Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede!

Isus i Se arată lui Toma

26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Pe când ușile erau încuiate, a venit Isus, a stat în mijlocul lor și le‑a zis: „Pace vouă!“ 27 Apoi i‑a zis lui Toma: – Adu‑ți degetul aici și privește‑Mi mâinile! Adu‑ți mâna și pune‑o în coasta Mea! Și nu fi necredincios, ci credincios! 28 Toma a răspuns și I‑a zis: – Domnul meu și Dumnezeul meu! 29 Isus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!

Scopul scrierii acestei cărți

30 Isus a mai făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Săi, semne care nu sunt scrise în această carte. 31 Însă acestea au fost scrise pentru ca voi să ajungeți să credeți^[5] că Isus este Cristosul, Fiul lui Dumnezeu, și crezând, să aveți viață în Numele Lui.

New International Reader’s Version

The tomb is empty

1 Early on the first day of the week, Mary Magdalene went to the tomb. It was still dark. She saw that the stone had been moved away from the entrance. 2 So she ran to Simon Peter and another disciple, the one Jesus loved. She said, ‘They have taken the Lord out of the tomb! We don’t know where they have put him!’ 3 So Peter and the other disciple started out for the tomb. 4 Both of them were running. The other disciple ran faster than Peter. He reached the tomb first. 5 He bent over and looked in at the strips of linen lying there. But he did not go in. 6 Then Simon Peter came along behind him. He went straight into the tomb. He saw the strips of linen lying there. 7 He also saw the funeral cloth that had been wrapped around Jesus’ head. The cloth was still lying in its place. It was separate from the linen. 8 The disciple who had reached the tomb first also went inside. He saw and believed. 9 They still did not understand from Scripture that Jesus had to rise from the dead. 10 Then the disciples went back to where they were staying.

Jesus appears to Mary Magdalene

11 But Mary stood outside the tomb crying. As she cried, she bent over to look into the tomb. 12 She saw two angels dressed in white. They were seated where Jesus’ body had been. One of them was where Jesus’ head had been laid. The other sat where his feet had been placed. 13 They asked her, ‘Woman, why are you crying?’ ‘They have taken my Lord away,’ she said. ‘I don’t know where they have put him.’ 14 Then she turned round and saw Jesus standing there. But she didn’t realise that it was Jesus. 15 He asked her, ‘Woman, why are you crying? Who are you looking for?’ She thought he was the gardener. So she said, ‘Sir, did you carry him away? Tell me where you put him. Then I will go and get him.’ 16 Jesus said to her, ‘Mary’. She turned towards him. Then she cried out in the Aramaic language, ‘Rabboni!’ Rabboni means Teacher. 17 Jesus said, ‘Do not hold on to me. I have not yet ascended to the Father. Instead, go to those who believe in me. Tell them, “I am ascending to my Father and your Father, to my God and your God.” ’ 18 Mary Magdalene went to the disciples with the news. She said, ‘I have seen the Lord!’ And she told them that he had said these things to her.

Jesus appears to his disciples

19 On the evening of that first day of the week, the disciples were together. They had locked the doors because they were afraid of the Jewish leaders. Jesus came in and stood among them. He said, ‘May peace be with you!’ 20 Then he showed them his hands and his side. The disciples were very happy when they saw the Lord. 21 Again Jesus said, ‘May peace be with you! The Father has sent me. So now I am sending you.’ 22 He then breathed on them. He said, ‘Receive the Holy Spirit. 23 If you forgive anyone’s sins, their sins are forgiven. If you do not forgive them, they are not forgiven.’

Jesus appears to Thomas

24 Thomas was one of the 12 disciples. He was also called Didymus. He was not with the other disciples when Jesus came. 25 So they told him, ‘We have seen the Lord!’ But he said to them, ‘First I must see the nail marks in his hands. I must put my finger where the nails were. I must put my hand into his side. Only then will I believe.’ 26 A week later, Jesus’ disciples were in the house again. Thomas was with them. Even though the doors were locked, Jesus came in and stood among them. He said, ‘May peace be with you!’ 27 Then he said to Thomas, ‘Put your finger here. See my hands. Reach out your hand and put it into my side. Stop doubting and believe.’ 28 Thomas said to him, ‘My Lord and my God!’ 29 Then Jesus told him, ‘Because you have seen me, you have believed. Blessed are those who have not seen me but still have believed.’

The purpose of John’s Gospel

30 Jesus performed many other signs in front of his disciples. They are not written down in this book. 31 But these are written so that you may believe that Jesus is the Messiah, the Son of God. If you believe this, you will have life because you belong to him.