Ioan 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus spală picioarele ucenicilor

1 Înainte de Sărbătoarea Paștelui, Isus știa că I‑a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl. Și fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i‑a iubit până la sfârșit.^[1] 2 În timpul cinei, diavolul pusese deja în inima lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul, gândul să‑L trădeze^[2]. 3 Isus, știind că Tatăl I‑a dat toate lucrurile în mâini, că de la Dumnezeu a ieșit și la Dumnezeu Se duce, 4 S‑a ridicat de la cină, Și‑a pus deoparte hainele, a luat un ștergar și S‑a încins cu el. 5 Apoi a turnat apă într‑un lighean și a început să spele picioarele ucenicilor și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6 Când a ajuns la Simon Petru, acesta I‑a zis: – Doamne, Tu să‑mi speli mie picioarele?! 7 Isus a răspuns și i‑a zis: – Tu nu pricepi acum ce fac Eu, dar vei înțelege după aceea. 8 Petru I‑a zis: – În veci nu‑mi vei spăla picioarele! Isus i‑a răspuns: – Dacă nu te spăl, nu vei avea parte cu Mine. 9 Simon Petru I‑a zis: – Doamne, nu doar picioarele, ci și mâinile și capul! 10 Isus i‑a zis: – Cel ce s‑a îmbăiat nu are nevoie să‑și spele decât picioarele, dar el este curat în întregime. Și voi sunteți curați, dar nu toți. 11 Căci El îl știa pe cel ce urma să‑L trădeze. De aceea a spus: „Nu toți sunteți curați.“ 12 După ce le‑a spălat picioarele, Și‑a luat haina și S‑a așezat să mănânce din nou. El le‑a zis: – Înțelegeți voi ce v‑am făcut? 13 Voi Mă numiți „Învățătorul“ și „Domnul“ și bine ziceți, pentru că sunt. 14 Așadar, dacă Eu – Domnul și Învățătorul – v‑am spălat picioarele, atunci și voi sunteți datori să vă spălați picioarele unii altora. 15 Căci Eu v‑am dat un exemplu, ca să faceți și voi așa cum v‑am făcut Eu vouă. 16 Adevărat, adevărat vă spun că sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui, nici apostolul^[3] mai mare decât cel ce l‑a trimis. 17 Dacă știți aceste lucruri, sunteți fericiți dacă le faceți.

Descoperirea trădătorului

18 Nu vorbesc despre voi toți; Eu îi cunosc pe cei pe care i‑am ales. Dar trebuie să se împlinească Scriptura, care zice: „Cel ce mănâncă pâinea Mea și‑a ridicat călcâiul împotriva Mea!“^[4] (Ps 41:9; Mat 26:17; Mar 14:12; Lu 22:7)

Ps 41:9Mat 26:17Mar 14:12Lu 22:7

19 Vă spun lucrul acesta încă de pe acum, înainte să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să credeți că Eu sunt. 20 Adevărat, adevărat vă spun că cine‑l primește pe cel pe care‑l trimit Eu, pe Mine Mă primește, iar cel ce Mă primește pe Mine Îl primește pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 21 După ce a spus aceste lucruri, Isus S‑a tulburat în duhul Său și a mărturisit, zicând: – Adevărat, adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda. 22 Ucenicii se uitau unii la alții, fiind nedumeriți despre cine vorbește. 23 Unul dintre ucenicii Lui, cel pe care‑l iubea Isus^[5], ședea la masă rezemat pe pieptul lui Isus. (Ioan 21:24) 24 Simon Petru i‑a făcut semn să‑L întrebe pe Isus cine este cel despre care vorbește. 25 Atunci ucenicul acela care ședea rezemat pe pieptul lui Isus L‑a întrebat: – Doamne, cine este? 26 Isus a răspuns: – Este acela căruia îi voi înmuia bucățica de pâine și i‑o voi da. A înmuiat o bucățică de pâine și i‑a dat‑o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul. 27 Și imediat după ce a primit bucățica de pâine, Satan^[6] a intrat în el. Atunci Isus i‑a zis: – Ce ai să faci, fă repede! 28 Dar niciunul dintre cei ce ședeau la masă n‑a înțeles de ce îi spusese aceasta. 29 Unii credeau că, de vreme ce Iuda ținea punga, Isus îi spusese: „Cumpără ceea ce avem nevoie pentru sărbătoare!“ sau îi spusese să dea ceva celor săraci. 30 După ce a luat bucățica de pâine, Iuda a ieșit imediat afară. Era noapte.

Isus prezice lepădarea lui Petru

31 După ce acesta a ieșit afară, Isus a zis: – Acum Fiul Omului este proslăvit și Dumnezeu este proslăvit în El. (Mat 26:31; Mar 14:27; Lu 22:31) 32 Dacă Dumnezeu este proslăvit în El, atunci și Dumnezeu Îl va proslăvi în Sine Însuși și‑L va proslăvi îndată. 33 Copilași, mai sunt puțin cu voi. Mă veți căuta și, așa cum le‑am spus iudeilor că „Unde Mă duc Eu voi nu puteți veni“, tot așa vă spun și vouă acum. 34 Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții! Așa cum v‑am iubit Eu, tot așa să vă iubiți și voi unii pe alții. 35 Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții. 36 Simon Petru L‑a întrebat: – Doamne, unde Te duci? Isus i‑a răspuns: – Acolo unde Mă duc Eu, tu nu poți să Mă urmezi, dar mai târziu Mă vei urma. 37 Petru I‑a zis: – Doamne, de ce nu pot să Te urmez acum? Îmi voi da viața pentru Tine! 38 Isus a răspuns: – Îți vei da viața pentru Mine? Adevărat, adevărat îți spun că nicidecum nu va cânta cocoșul^[7] până nu te vei lepăda de Mine de trei ori.

New International Reader’s Version

Jesus washes his disciples’ feet

1 It was just before the Passover Feast. Jesus knew that the time had come for him to leave this world. It was time for him to go to the Father. Jesus loved his disciples who were in the world. So he now loved them to the very end. 2 They were having their evening meal. The devil had already tempted Judas, son of Simon Iscariot. He had urged Judas to hand Jesus over to his enemies. 3 Jesus knew that the Father had put everything under his power. He also knew he had come from God and was returning to God. 4 So he got up from the meal and took off his outer clothes. He wrapped a towel around his waist. 5 After that, he poured water into a large bowl. Then he began to wash his disciples’ feet. He dried them with the towel that was wrapped around him. 6 He came to Simon Peter. ‘Lord’, Peter said to him, ‘are you going to wash my feet?’ 7 Jesus replied, ‘You don’t realise now what I am doing. But later you will understand.’ 8 ‘No’, said Peter. ‘You will never wash my feet.’ Jesus answered, ‘Unless I wash you, you can’t share life with me.’ 9 ‘Lord’, Simon Peter replied, ‘not just my feet! Wash my hands and my head too!’ 10 Jesus answered, ‘People who have had a bath need to wash only their feet. The rest of their body is clean. And you are clean. But not all of you are.’ 11 Jesus knew who was going to hand him over to his enemies. That was why he said not every one was clean. 12 When Jesus finished washing their feet, he put on his clothes. Then he returned to his place. ‘Do you understand what I have done for you?’ he asked them. 13 ‘You call me “Teacher” and “Lord”. You are right. That is what I am. 14 I, your Lord and Teacher, have washed your feet. So you also should wash one another’s feet. 15 I have given you an example. You should do as I have done for you. 16 What I’m about to tell you is true. A slave is not more important than his master. And a messenger is not more important than the one who sends him. 17 Now you know these things. So you will be blessed if you do them.

Jesus tells what Judas will do

18 ‘I am not talking about all of you. I know the ones I have chosen. But this will happen so that this passage of Scripture will come true. It says, “The one who shared my bread has turned against me.” (Ps 41:9) 19 ‘I am telling you now, before it happens. When it does happen, you will believe that I am who I am. 20 What I’m about to tell you is true. Anyone who accepts someone I send accepts me. And anyone who accepts me accepts the one who sent me.’ 21 After he had said this, Jesus’ spirit was troubled. He said, ‘What I’m about to tell you is true. One of you is going to hand me over to my enemies.’ 22 His disciples stared at one another. They had no idea which one of them he meant. 23 The disciple Jesus loved was next to him at the table. 24 Simon Peter motioned to that disciple. He said, ‘Ask Jesus which one he means.’ 25 The disciple was leaning back against Jesus. He asked him, ‘Lord, who is it?’ 26 Jesus answered, ‘It is the one I will give this piece of bread to. I will give it to him after I have dipped it in the dish.’ He dipped the piece of bread. Then he gave it to Judas, son of Simon Iscariot. 27 As soon as Judas took the bread, Satan entered into him. So Jesus told him, ‘Do quickly what you are going to do.’ 28 But no one at the meal understood why Jesus said this to him. 29 Judas was in charge of the money. So some of the disciples thought Jesus was telling him to buy what was needed for the feast. Others thought Jesus was talking about giving something to poor people. 30 As soon as Judas had taken the bread, he went out. And it was night.

Peter will say he does not know Jesus

31 After Judas was gone, Jesus spoke. He said, ‘Now the Son of Man receives glory. And he brings glory to God. 32 If the Son brings glory to God, God himself will bring glory to the Son. God will do it at once. 33 ‘My children, I will be with you only a little longer. You will look for me. Just as I told the Jews, so I am telling you now. You can’t come where I am going. 34 ‘I give you a new command. Love one another. You must love one another, just as I have loved you. 35 If you love one another, everyone will know you are my disciples.’ 36 Simon Peter asked him, ‘Lord, where are you going?’ Jesus replied, ‘Where I am going you can’t follow now. But you will follow me later.’ 37 ‘Lord’, Peter asked, ‘why can’t I follow you now? I will give my life for you.’ 38 Then Jesus answered, ‘Will you really give your life for me? What I’m about to tell you is true. Before the cockerel crows, you will say three times that you don’t know me!