Ioan 10 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Isus, Păstorul cel bun

1 Adevărat, adevărat vă spun că cel care nu intră pe poartă în staulul oilor, ci sare prin altă parte, este hoț și tâlhar. 2 Însă cel care intră pe poartă este păstorul^[1] oilor. (Ps 80:1; Is 40:10; Is 56:9; Ez 34:1; Ez 34:11; Ez 34:23)

Ps 80:1Is 40:10Is 56:9Ez 34:1Ez 34:11Ez 34:23

3 Portarul îi deschide, iar oile îi aud glasul. El își cheamă oile pe nume și le duce afară. 4 După ce le‑a adus afară pe toate care sunt ale lui, merge înaintea lor, iar oile îl urmează, pentru că îi cunosc glasul. 5 Ele nu urmează nicidecum un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. 6 Isus le‑a spus această alegorie^[2], dar ei n‑au înțeles ce le spunea. (Ioan 16:25) 7 Atunci Isus a vorbit din nou: – Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Poarta oilor. 8 Toți cei ce au venit înaintea Mea sunt hoți și tâlhari; dar oile n‑au ascultat de ei. 9 Eu sunt Poarta. Dacă intră cineva prin Mine va fi mântuit. Va intra, va ieși și va găsi pășune. 10 Hoțul nu vine decât ca să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca ele să aibă viață și s‑o aibă din belșug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun Își dă viața pentru oi. 12 Cel plătit, care nu este păstor și căruia nu‑i aparțin oile, când vede lupul venind, lasă oile și fuge, iar lupul le prinde și le împrăștie. 13 El fuge pentru că este plătit și nu‑i pasă de oi. 14 Eu sunt Păstorul cel bun și le cunosc pe cele care sunt ale Mele, iar cele care sunt ale Mele Mă cunosc pe Mine, 15 tot așa cum Tatăl Mă cunoaște pe Mine, și Eu Îl cunosc pe Tatăl. Iar Eu Îmi dau viața pentru oi. 16 Mai am și alte oi, care nu sunt din staulul acesta. Și pe acelea trebuie să le aduc. Ele vor asculta glasul Meu și vor fi o turmă și un Păstor. 17 De aceea Mă iubește Tatăl, pentru că Eu Îmi dau viața ca s‑o iau din nou. 18 Nimeni nu o ia de la Mine, ci Eu o dau de la Mine Însumi. Am autoritate s‑o dau și am autoritate s‑o iau din nou. Am primit această poruncă de la Tatăl Meu. 19 Din cauza acestor cuvinte s‑a făcut din nou dezbinare între iudei. 20 Mulți dintre ei spuneau: „Are demon și este nebun! De ce‑L ascultați?!“ 21 Alții ziceau: „Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de om demonizat. Poate un demon să deschidă ochii orbilor?!“

Necredința iudeilor

22 În Ierusalim avea loc atunci Sărbătoarea Dedicării Templului^[3]. Era iarnă. 23 Isus Se plimba prin Templu, în porticul lui Solomon. 24 Iudeii L‑au înconjurat și I‑au zis: – Până când ne mai ții sufletul în încordare? Dacă Tu ești Cristosul, spune‑ne‑o deschis! 25 Isus le‑a răspuns: – V‑am spus, dar nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu în Numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine. 26 Însă voi nu credeți, pentru că nu sunteți dintre oile Mele. 27 Oile Mele ascultă glasul Meu. Eu le cunosc, iar ele Mă urmează. 28 Eu le dau viață veșnică și în veci nu vor pieri. Și nimeni nu le va smulge din mâna Mea. 29 Tatăl Meu, Care Mi le‑a dat, este mai mare decât toți. Și nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui. 30 Eu și Tatăl una suntem. 31 Iudeii au luat din nou pietre ca să‑L omoare. 32 Isus le‑a răspuns: – V‑am arătat multe lucrări bune de la Tatăl. Pentru care din aceste lucrări vreți să Mă omorâți cu pietre? 33 Iudeii I‑au răspuns: – Nu pentru o lucrare bună vrem să Te omorâm cu pietre, ci pentru o blasfemie, pentru că Tu, Care ești om, Te faci Dumnezeu! 34 Isus le‑a răspuns: – Nu este scris în Legea^[4] voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? 35 Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i‑a numit „dumnezei“^[5], și Scriptura nu poate fi desființată, (Ps 82:6) 36 puteți spune voi despre Cel pe Care Tatăl L‑a sfințit și L‑a trimis în lume că blasfemiază, și aceasta pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!“?! 37 Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeți! 38 Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeți pe Mine, credeți lucrările acestea, ca să cunoașteți și să înțelegeți că Tatăl este în Mine și Eu în Tatăl. 39 Atunci au încercat din nou să‑L aresteze, dar El a scăpat din mâinile lor. 40 Apoi S‑a dus din nou dincolo de Iordan, în locul unde botezase Ioan mai înainte, și a rămas acolo. 41 Mulți veneau la El și ziceau: „Ioan n‑a făcut niciun semn, dar tot ce a spus Ioan despre Acesta era adevărat.“ 42 Și mulți au crezut în El acolo.

New International Reader’s Version

The good shepherd and his sheep

1 ‘What I’m about to tell you Pharisees is true. What if someone does not enter the sheepfold through the gate but climbs in another way? That person is a thief and a robber. 2 The one who enters through the gate is the shepherd of the sheep. 3 The gatekeeper opens the gate for him. The sheep listen to his voice. He calls his own sheep by name and leads them out. 4 When he has brought out all his own sheep, he goes on ahead of them. His sheep follow him because they know his voice. 5 But they will never follow a stranger. In fact, they will run away from him. They don’t recognise a stranger’s voice.’ 6 Jesus told this story. But the Pharisees didn’t understand what he was telling them. 7 So Jesus said again, ‘What I’m about to tell you is true. I am like a gate for the sheep. 8 All who have come before me are thieves and robbers. But the sheep have not listened to them. 9 I’m like a gate. Anyone who enters through me will be saved. They will come in and go out. And they will find plenty of food. 10 A thief comes only to steal and kill and destroy. I have come so they may have life. I want them to have it in the fullest possible way. 11 ‘I am the good shepherd. The good shepherd gives his life for the sheep. 12 The hired man is not the shepherd and does not own the sheep. So when the hired man sees the wolf coming, he leaves the sheep and runs away. Then the wolf attacks the flock and scatters it. 13 The man runs away because he is a hired man. He does not care about the sheep. 14 ‘I am the good shepherd. I know my sheep, and my sheep know me. 15 They know me just as the Father knows me and I know the Father. And I give my life for the sheep. 16 I have other sheep that do not belong to this sheepfold. I must bring them in too. They also will listen to my voice. Then there will be one flock and one shepherd. 17 The reason my Father loves me is that I give up my life. But I will take it back again. 18 No one takes it from me. I give it up myself. I have the authority to give it up. And I have the authority to take it back again. I received this command from my Father.’ 19 The Jews who heard these words could not agree with one another. 20 Many of them said, ‘He is controlled by a demon. He has gone crazy! Why should we listen to him?’ 21 But others said, ‘A person controlled by a demon does not say things like this. Can a demon open the eyes of someone who is blind?’

Another challenge to Jesus’ claims

22 Then came the Feast of Hanukkah at Jerusalem. It was winter. 23 Jesus was in the temple courtyard walking in Solomon’s Porch. 24 The Jews who were gathered there around Jesus spoke to him. They said, ‘How long will you keep us waiting? If you are the Messiah, tell us plainly.’ 25 Jesus answered, ‘I did tell you. But you do not believe. The works that I do in my Father’s name are a witness for me. 26 But you do not believe, because you are not my sheep. 27 My sheep listen to my voice. I know them, and they follow me. 28 I give them eternal life, and they will never die. No one will steal them out of my hand. 29 My Father, who has given them to me, is greater than anyone. No one can steal them out of my Father’s hand. 30 I and the Father are one.’ 31 Again the Jews who had challenged him picked up stones to kill him. 32 But Jesus said to them, ‘I have shown you many good works from the Father. Which good work are you throwing stones at me for?’ 33 ‘We are not throwing stones at you for any good work,’ they replied. ‘We are stoning you for saying a very evil thing. You are only a man. But you claim to be God.’ 34 Jesus answered them, ‘Didn’t God say in your Law, “I have said you are ‘gods’ ”? (Ps 82:6) 35 We know that Scripture is always true. God spoke to some people and called them “gods”. 36 If that is true, what about the one the Father set apart as his very own? What about this one the Father sent into the world? Why do you charge me with saying a very evil thing? Is it because I said, “I am God’s Son”? 37 Don’t believe me unless I do the works of my Father. 38 But what if I do them? Even if you don’t believe me, believe these works. Then you will know and understand that the Father is in me and I am in the Father.’ 39 Again they tried to arrest him. But he escaped from them. 40 Then Jesus went back across the River Jordan. He went to the place where John had been baptising in the early days. There he stayed. 41 Many people came to him. They said, ‘John never performed a sign. But everything he said about this man was true.’ 42 And in that place many believed in Jesus.