Ieremia 20 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Ieremia și Pașhur

1 Preotul Pașhur, fiul lui Imer, conducător peste Casa DOMNULUI, l‑a auzit pe Ieremia profețind aceste lucruri. 2 Și Pașhur l‑a lovit pe profetul Ieremia și l‑a pus în butucii care se aflau la Poarta de Sus a lui Beniamin, în Casa DOMNULUI. 3 Totuși, a doua zi, Pașhur l‑a scos pe Ieremia din butuci. Ieremia i‑a zis atunci: „DOMNUL nu te mai numește Pașhur, ci Magor-Misabib^[1], 4 căci așa vorbește DOMNUL: «Iată, te voi face să fii o teroare atât pentru tine, cât și pentru toți prietenii tăi. Aceștia vor cădea uciși de sabia dușmanilor lor și ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Îi voi da, de asemenea, pe toți cei din Iuda în mâinile împăratului Babilonului, care‑i va duce captivi în Babilon și‑i va ucide cu sabia. 5 Toate bogățiile cetății acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump și toate bogățiile regilor lui Iuda le voi da în mâna dușmanilor lor. Aceștia le vor jefui, le vor lua și le vor duce în Babilon. 6 Chiar și tu, Pașhur, și toți cei ce locuiesc în casa ta veți merge în captivitate în Babilon. Acolo vei muri și acolo vei fi îngropat, tu și toți prietenii tăi, cărora le‑ai profețit minciuni.»“

Plângerea lui Ieremia

7 M‑ai amăgit, DOAMNE, iar eu m‑am lăsat amăgit. Ai fost mai tare decât mine și m‑ai învins. Sunt o pricină de râs toată ziua; fiecare își bate joc de mine. 8 Căci, ori de câte ori vorbesc, trebuie să strig, să proclam: „Violență și distrugere!“ Căci Cuvântul DOMNULUI îmi aduce dispreț și batjocură toată ziua. 9 Dacă mă gândesc să nu mai amintesc de El și să nu mai vorbesc în Numele Lui, iată că în inima mea este ceva ca un foc mistuitor, un foc închis în oasele mele.^[2] Mă obosesc să‑l țin, dar nu pot. 10 Căci aud șușoteala multora, „Teroare din toate părțile! Învinuiți‑l! Haideți să‑l învinuim!“ Toți cei ce trăiau în pace cu mine pândesc acum să vadă dacă mă clatin: „Poate că se va lăsa amăgit; îl vom învinge și ne vom răzbuna pe el!“ 11 Dar DOMNUL este cu mine ca un viteaz groaznic! De aceea, cei ce mă urmăresc se vor poticni și nu vor învinge. Vor fi plini de rușine, căci nu vor reuși, plini de o rușine veșnică, care nu va fi uitată. 12 DOAMNE al Oștirilor, Care cercetezi pe cel drept, Care vezi rărunchii și inima, lasă‑mă să văd răzbunarea Ta asupra lor! Căci Ție mi‑am încredințat cauza. 13 Cântați DOMNULUI! Lăudați‑L pe DOMNUL, căci El a scăpat sufletul celui nevoiaș din mâna răufăcătorilor. 14 Blestemată să fie ziua în care m‑am născut! Ziua în care m‑a născut mama mea să nu fie binecuvântată! 15 Blestemat să fie omul care i‑a dat de veste tatălui meu, zicând: „Ți s‑a născut un copil, un fiu!“, umplându‑l de bucurie cu ea! 16 Omul acela să fie ca și cetățile pe care DOMNUL le‑a distrus fără milă! Să audă strigăt dimineața și strigăte de război la amiază! 17 Căci nu m‑a omorât în pântecul mamei, ca să‑mi fi fost ea mormântul și pântecul ei să mă fi păstrat pe vecie. 18 De ce am ieșit din pântec, ca să văd necaz și durere și să‑mi sfârșesc zilele în rușine?

New International Reader’s Version

Jeremiah and Pashhur

1 Pashhur the priest was the official in charge of the LORD’s temple. He was the son of Immer. Pashhur heard Jeremiah prophesying that Jerusalem would be destroyed. 2 So he had Jeremiah the prophet beaten. Then Pashhur put him in prison at the Upper Gate of Benjamin at the LORD’s temple. 3 The next day Pashhur set him free. Jeremiah said to him, ‘The LORD’s name for you isn’t Pashhur. The LORD’s name for you is Terror on Every Side. 4 The LORD says to you, “I will make you a terror to yourself. You will also be a terror to all your friends. With your own eyes you will see them die. Their enemies will kill them with swords. I will hand over all the people of Judah to the king of Babylon. He will carry them away to Babylon or kill them with swords. 5 I will hand over all the wealth of this city to Judah’s enemies. I will give them all its products and everything of value. I will turn over to them all the treasures that belonged to the kings of Judah. They will take these things and carry them off to Babylon. 6 Pashhur, you and everyone who lives in your house will also be forced to go there. You have prophesied lies to all your friends. So all of you will die and be buried in Babylon.” ’

Jeremiah complains to the Lord

7 You tricked me, LORD, and I was tricked. You overpowered me and won. People make fun of me all day long. Everyone laughs at me. 8 Every time I speak, I cry out. All you ever tell me to talk about is fighting and trouble. Your message has brought me nothing but dishonour. It has made me suffer shame all day long. 9 Sometimes I think, ‘I won’t talk about his message anymore. I’ll never speak in his name again.’ But then your message burns in my heart. It’s like a fire deep inside my bones. I’m tired of holding it in. In fact, I can’t. 10 I hear many people whispering, ‘There is terror on every side! Bring charges against Jeremiah! Let’s bring charges against him!’ All my friends are waiting for me to slip. They are saying, ‘Perhaps he will be tricked into making a mistake. Then we’ll win out over him. We’ll get even with him.’ 11 But you are with me like a mighty warrior. So those who are trying to harm me will trip and fall. They won’t win out over me. They will fail. They’ll be totally put to shame. Their dishonour will never be forgotten. 12 LORD, you rule over all. You test those who do what is right. You see what is in people’s hearts and minds. So pay them back for what they’ve done. I’ve committed my cause to you. 13 Sing to the LORD, you people! Give praise to him! He saves the lives of people in need. He saves them from the power of sinful people. 14 May the day I was born be cursed! May the day I was born to my mother not be blessed! 15 May the man who brought my father the news be cursed! He’s the one who made my father very glad. He said, ‘You have had a baby! It’s a boy!’ 16 May that man be like the towns the LORD destroyed without pity. May that man hear loud weeping in the morning. May he hear a battle cry at noon. 17 He should have killed me in my mother’s body. He should have made my mother my grave. He should have let her body stay large for ever. 18 Why did I ever come out of my mother’s body? I’ve seen nothing but trouble and sorrow. My days will end in shame.