Iacov 2 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Prejudecățile și Legea împărătească

1 Frații mei, să nu țineți credința Domnului nostru Isus Cristos, Domnul slavei, într‑o atitudine părtinitoare. 2 Căci dacă intră în adunarea^[1] voastră un om cu un inel de aur, într‑o haină strălucitoare, și intră și un sărac, îmbrăcat într‑o haină murdară, 3 iar voi îi dați atenție celui ce poartă haina strălucitoare și‑i spuneți: „Tu așază‑te aici, pe locul acesta bun!^[2]“, pe când celui sărac îi spuneți: „Tu stai acolo!“ sau „Așază‑te lângă^[3] scăunașul^[4] meu!“, (2 Cro 9:18; Ps 110:1) 4 oare n‑ați făcut voi deosebire în voi înșivă și n‑ați devenit judecători cu gânduri rele? 5 Ascultați, frații mei preaiubiți! Nu i‑a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogați în credință și moștenitori ai Împărăției^[5] pe care le‑a promis‑o celor ce‑L iubesc? 6 Însă voi l‑ați disprețuit pe cel sărac! Oare nu cei bogați vă asupresc și vă târăsc prin tribunale? 7 Oare nu ei blasfemiază Numele bun care este chemat peste voi? 8 Așadar, dacă împliniți Legea împărătească, potrivit Scripturii: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți“^[6], bine faceți. (Lev 19:18) 9 Dar dacă sunteți părtinitori, săvârșiți un păcat și sunteți condamnați de Lege ca fiind unii care o încalcă. 10 Fiindcă oricine păzește întreaga Lege, dar se împiedică într‑o singură poruncă, s‑a făcut vinovat de încălcarea tuturor poruncilor. 11 Căci Cel Ce a spus: „Să nu comiți adulter“^[7] a spus și: „Să nu ucizi“^[8]. Așadar, dacă nu comiți adulter, dar ucizi, ai devenit unul care încalcă Legea. (Ex 20:13; Ex 20:14; Deut 5:17; Deut 5:18)

Ex 20:13Ex 20:14Deut 5:17Deut 5:18

12 Astfel să vorbiți și astfel să trăiți, ca unii care urmează să fie judecați prin legea libertății. 13 Căci judecata va fi fără milă față de cel ce n‑a arătat milă. Mila triumfă asupra judecății.

Credința și fapta

14 Frații mei, la ce folos dacă cineva spune că are credință, dar nu are fapte? Poate o astfel de credință să‑l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi și lipsiți de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceți‑vă în pace, încălziți‑vă și săturați‑vă!“, însă nu le dă cele necesare trupului, la ce folos? 17 Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși. 18 Dar va spune cineva: „Tu ai credință, iar eu am fapte. Arată‑mi credința ta fără fapte, iar eu îți voi arăta credința mea prin^[9] faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul^[10]; bine faci! Dar și demonii cred – și se înfioară!“ (Deut 6:4) 20 Ah, om de nimic, vrei deci să înțelegi că, fără fapte, credința este nefolositoare^[11]? 21 Avraam, tatăl nostru, n‑a fost el îndreptățit prin fapte, atunci când l‑a oferit pe altar pe fiul său, Isaac? 22 Vezi deci că credința lucra împreună cu faptele lui, și credința a fost făcută desăvârșită prin fapte. 23 Astfel, a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam a crezut în Dumnezeu, și aceasta i‑a fost considerată dreptate“^[12]. Și el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu“. (Gen 15:6) 24 Vedeți, așadar, că un om este îndreptățit prin fapte, și nu numai prin credință. 25 Tot așa și prostituata Rahab: n‑a fost ea îndreptățită prin fapte, atunci când i‑a primit ca oaspeți pe mesageri și i‑a trimis apoi pe un alt drum? 26 Căci așa cum trupul fără duh este mort, tot astfel și credința fără fapte este moartă.

New International Reader’s Version

Treat everyone the same

1 My brothers and sisters, you are believers in our glorious Lord Jesus Christ. So treat everyone the same. 2 Suppose a man comes into your meeting wearing a gold ring and fine clothes. And suppose a poor man in dirty old clothes also comes in. 3 Would you show special attention to the man wearing fine clothes? Would you say, ‘Here’s a good seat for you’? Would you say to the poor man, ‘You stand there’? Or ‘Sit on the floor by my feet’? 4 If you would, aren’t you treating some people better than others? Aren’t you like judges who have evil thoughts? 5 My dear brothers and sisters, listen to me. Hasn’t God chosen those who are poor in the world’s eyes to be rich in faith? Hasn’t he chosen them to receive the kingdom? Hasn’t he promised it to those who love him? 6 But you have disrespected poor people. Aren’t rich people taking advantage of you? Aren’t they dragging you into court? 7 Aren’t they speaking evil things against the worthy name of Jesus? Remember, you belong to him. 8 The royal law is found in Scripture. It says, ‘Love your neighbour as you love yourself.’ If you really keep this law, you are doing what is right. (Lev 19:18) 9 But you sin if you don’t treat everyone the same. The law judges you because you have broken it. 10 Suppose you keep the whole law but trip over just one part of it. Then you are guilty of breaking all of it. 11 God said, ‘Do not commit adultery.’ He also said, ‘Do not commit murder.’ Suppose you don’t commit adultery but do commit murder. Then you have broken the law. (Ex 20:13; Ex 20:14; Deut 5:17; Deut 5:18)

Ex 20:13Ex 20:14Deut 5:17Deut 5:18

12 Speak and act like people who are going to be judged by the law that gives freedom. 13 Those who have not shown mercy will not receive mercy when they are judged. To show mercy is better than to judge.

Show your faith by what you do

14 Suppose a person claims to have faith but doesn’t act on their faith. My brothers and sisters, can this kind of faith save them? 15 Suppose a brother or a sister has no clothes or food. 16 Suppose one of you says to them, ‘Go. I hope everything turns out fine for you. Keep warm. Eat well.’ And suppose you do nothing about what they really need. Then what good have you done? 17 It is the same with faith. If it doesn’t cause us to do something, it’s dead. 18 But someone will say, ‘You have faith. I do good deeds.’ Show me your faith that doesn’t cause you to do good deeds. And I will show you my faith by the goods deeds I do. 19 You believe there is one God. Good! Even the demons believe that. And they tremble! 20 You foolish person! Do you want proof that faith without good deeds is useless? 21 Our father Abraham offered his son Isaac on the altar. Wasn’t he considered to be right with God because of what he did? 22 So you see that what he believed and what he did were working together. What he did made his faith complete. 23 That is what Scripture means where it says, ‘Abraham believed God. God accepted Abraham because he believed. So his faith made him right with God.’ And that’s not all. God called Abraham his friend. (Gen 15:6) 24 So you see that a person is considered right with God by what they do. It doesn’t happen only because they believe. 25 Didn’t God consider even Rahab the prostitute to be right with him? That’s because of what she did for the spies. She gave them a place to stay. Then she sent them off in a different direction. 26 A person’s body without their spirit is dead. In the same way, faith without good deeds is dead.