Genesa 31 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Fuga lui Iacov de la Laban

1 Iacov a auzit că fiii lui Laban ziceau: „Iacov a luat tot ce era al tatălui nostru. Din ceea ce era al tatălui nostru și‑a strâns el toată această bogăție.“ 2 Iacov s‑a uitat la fața lui Laban și iată că acesta nu mai era binevoitor cu el, ca înainte. 3 Atunci DOMNUL i‑a zis lui Iacov: „Întoarce‑te în țara părinților tăi, la rudeniile tale, iar Eu voi fi cu tine.“ 4 Iacov a trimis să le cheme pe Rahela și pe Lea pe câmp, la turma sa, 5 și le‑a zis: – Mă uit la fața tatălui vostru și văd că acesta nu mai este binevoitor cu mine, ca înainte. Dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine. 6 Voi știți că i‑am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea. 7 Însă tatăl vostru m‑a înșelat și mi‑a schimbat plata de zece ori. Dar Dumnezeu nu i‑a îngăduit să‑mi facă rău. 8 Dacă el spunea: „Mieii pestriți vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei pestriți. Dacă el spunea: „Mieii vărgați vor fi plata ta“, atunci toate oile fătau miei vărgați. 9 Astfel, Dumnezeu a luat turmele tatălui vostru și mi le‑a dat mie. 10 Pe vremea când oile erau în călduri, am avut un vis în care am văzut că berbecii care săreau pe oi erau vărgați, pestriți și cu pete. 11 Apoi Îngerul lui Dumnezeu mi‑a zis în vis: „Iacov!“ Eu I‑am răspuns: „Iată‑mă!“ 12 El mi‑a zis: „Ridică‑ți ochii și privește că toți berbecii care sar pe oi sunt vărgați, pestriți și cu pete, căci am văzut tot ce ți‑a făcut Laban. 13 Eu sunt Dumnezeul Betelului, unde ai uns un stâlp și Mi‑ai făcut un jurământ. Acum ridică‑te, ieși din această țară și întoarce‑te în țara rudelor tale.“ 14 Atunci Rahela și Lea au răspuns și i‑au zis: – Mai este oare pentru noi parte și moștenire în casa tatălui nostru? 15 Nu suntem noi oare privite ca niște străine? Căci ne‑a vândut și ne‑a mâncat și tot argintul. 16 De fapt, toată bogăția pe care Dumnezeu a luat‑o de la tatăl nostru ne aparține nouă și copiilor noștri. Prin urmare, fă tot ceea ce ți‑a zis Dumnezeu. 17 Iacov s‑a ridicat și și‑a pus copiii și soțiile pe cămile. 18 El și‑a luat toate vitele și toate bunurile pe care le‑a adunat, – vitele aflate în posesiunea sa, pe care le‑a adunat în Padan-Aram, – ca să plece la Isaac, tatăl său, în țara Canaan. 19 În timp ce Laban s‑a dus să‑și tundă oile, Rahela a furat terafimii^[1] care‑i aparțineau tatălui ei. 20 Iacov l‑a înșelat pe arameul Laban, pentru că nu i‑a spus că fuge. 21 Astfel, el a fugit cu tot ce avea. S‑a ridicat, a trecut râul^[2] și s‑a îndreptat spre muntele Ghiladului.

Laban îl urmărește pe Iacov

22 După trei zile, lui Laban i s‑a spus că Iacov a fugit. 23 Atunci Laban a luat cu el pe frații^[3] săi, l‑a urmărit pe Iacov cale de șapte zile și l‑a ajuns la muntele Ghiladului. 24 Dar Dumnezeu i S‑a arătat arameului Laban noaptea într‑un vis și i‑a zis: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov^[4]!“ 25 Iacov își așezase cortul pe muntele Ghiladului când l‑a ajuns Laban, iar acesta și‑a așezat tabăra împreună cu frații săi tot acolo. 26 Laban i‑a zis lui Iacov: – Ce‑ai făcut? Ai furat de la mine^[5] și mi‑ai dus fiicele ca pe niște captive luate cu sabia. 27 De ce ai fugit pe ascuns, ai furat de la mine și nu m‑ai înștiințat? Te‑aș fi lăsat să pleci cu bucurie și cu cântece de tamburină și liră. 28 Nu m‑ai lăsat nici măcar să‑mi sărut nepoții și fiicele?! Te‑ai purtat nechibzuit. 29 Am putere să vă fac rău, dar Dumnezeul tatălui vostru mi‑a vorbit azi noapte, zicând: „Ai grijă să nu‑l ameninți cu nimic pe Iacov!“ 30 Acum, tu ai plecat definitiv, pentru că ți‑era tare dor de familia tatălui tău, dar de ce mi‑ai furat dumnezeii? 31 Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban: – Am plecat fiindcă m‑am temut, căci îmi ziceam ca nu cumva să‑ți iei fiicele de la mine cu forța. 32 Dar cel la care‑ți vei găsi dumnezeii nu va rămâne în viață. În prezența fraților noștri, cercetează dacă ceva de‑al tău este la mine și ia‑l. Iacov nu știa că Rahela îi furase. 33 Laban a intrat în cortul lui Iacov, în cortul Leei și în cortul celor două roabe, dar n‑a găsit nimic. După ce a ieșit din cortul Leei, a intrat în cortul Rahelei. 34 Rahela luase terafimii, îi pusese sub șaua cămilei și se așezase deasupra lor. Laban a căutat peste tot în cort, dar nu i‑a găsit. 35 Rahela i‑a zis tatălui său: „Să nu se mânie stăpânul meu pe mine din cauză că nu mă pot ridica înaintea ta, pentru că mi‑a venit rânduiala femeilor.“ El a căutat, dar nu a găsit terafimii. 36 Atunci Iacov s‑a mâniat și l‑a certat pe Laban. Iacov a răspuns și i‑a zis lui Laban: – Care este fărădelegea mea? Care este păcatul meu, de m‑ai urmărit cu atâta înverșunare? 37 Când ai căutat prin toate bunurile mele, ce ai găsit din toate lucrurile casei tale? Pune‑l aici, înaintea fraților mei și înaintea fraților tăi, pentru ca ei să judece între noi doi! 38 Am stat la tine timp de douăzeci de ani. Oile și caprele tale n‑au pierdut fătul, iar eu n‑am mâncat berbeci din turma ta. 39 Nu ți‑am adus niciun animal sfâșiat de fiare sălbatice, ci eu însumi sufeream pierderea. Îl cereai din mâna mea, fie că era furat ziua, fie că era furat noaptea. 40 Eram mistuit de căldură ziua și de frig noaptea, astfel încât îmi pierea somnul. 41 Așa am petrecut douăzeci de ani în casa ta. Ți‑am slujit paisprezece ani pentru cele două fiice ale tale și șase ani pentru turmele tale, dar tu mi‑ai schimbat plata de zece ori. 42 Dacă Dumnezeul tatălui meu, Dumnezeul lui Avraam și Groaza lui Isaac, n‑ar fi fost cu mine, cu siguranță m‑ai fi lăsat acum să plec cu mâinile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferința mea și truda mâinilor mele și te‑a mustrat azi noapte. 43 Laban i‑a răspuns lui Iacov, zicând: – Fetele sunt fetele mele, copiii sunt copiii mei, turmele sunt turmele mele: tot ce vezi îmi aparține. Dar ce pot face eu astăzi pentru aceste fete ale mele sau pentru copiii lor, pe care i‑au născut? 44 Acum, vino să încheiem amândoi un legământ care să fie mărturie între mine și tine. 45 Astfel, Iacov a luat o piatră și a ridicat‑o ca stâlp. 46 Iacov le‑a zis fraților săi: „Adunați niște pietre!“ Ei au luat niște pietre, le‑au făcut morman și au mâncat acolo lângă morman. 47 Laban l‑a numit Iegar-Sahaduta^[6], iar Iacov l‑a numit Galed^[7]. 48 Laban a zis: – Acest morman este astăzi martor între mine și tine. De aceea i s‑a pus numele Galed. 49 El a mai fost numit și Mițpa^[8], pentru că Laban a zis: – DOMNUL să vegheze între mine și tine când suntem departe unul de celălalt. 50 Dacă te vei purta rău cu fiicele mele sau dacă îți vei mai lua și alte soții pe lângă fiicele mele, ia aminte că, deși acum nu este niciun om cu noi, Dumnezeu este martor între mine și tine. 51 Laban i‑a zis lui Iacov: – Iată acest morman și iată stâlpul pe care l‑am așezat între mine și tine! 52 Acest morman și stâlpul sunt martori că nu voi trece de acest morman la tine, pentru a‑ți face rău, și că nici tu nu vei trece de acest morman și de acest stâlp la mine, pentru a‑mi face rău. 53 Fie ca Dumnezeul lui Avraam și dumnezeul lui Nahor, dumnezeul tatălui lor, să judece^[9] între noi. Iacov a jurat pe Groaza tatălui său Isaac. (Gen 31:19; Ios 24:15) 54 Apoi Iacov a adus o jertfă pe munte și i‑a invitat pe frații lui să mănânce pâine. După ce au mâncat, au înnoptat pe munte. 55 A doua zi, Laban s‑a sculat dis‑de‑dimineață, și‑a sărutat nepoții și fiicele și i‑a binecuvântat. Apoi Laban a plecat și s‑a întors acasă.

New International Reader’s Version

Jacob runs away from Laban

1 Jacob heard what Laban’s sons were saying. ‘Jacob has taken everything our father owned,’ they said. ‘He has gained all this wealth from what belonged to our father.’ 2 Jacob noticed that Laban’s feelings towards him had changed. 3 Then the LORD spoke to Jacob. He said, ‘Go back to your father’s land and to your relatives. I will be with you.’ 4 So Jacob sent word to Rachel and Leah. He told them to come out to the fields where his flocks were. 5 He said to them, ‘I see that your father’s feelings towards me have changed. But the God of my father has been with me. 6 You know that I’ve worked for your father with all my strength. 7 But your father has cheated me. He has changed my pay ten times. In spite of everything that’s happened, God hasn’t let him harm me. 8 Sometimes Laban would say, “The speckled ones will be your pay.” Then all the flocks had little ones with speckles. At other times he would say, “The striped ones will be your pay.” Then all the flocks had little ones with stripes. 9 So God has taken away your father’s livestock and given them to me. 10 ‘Once during the mating season I had a dream. In my dream I looked and saw male goats mating with the flock. The goats had stripes, speckles or spots. 11 The angel of God said to me in the dream, “Jacob”. I answered, “Here I am.” 12 He said, “Look around you. See the male goats mating with the flock. All of them have stripes, speckles or spots. That’s because I have seen everything that Laban has been doing to you. 13 I am the God of Bethel. That is where you poured olive oil on a sacred stone. There you made a promise to me. Now leave this land. Go back to your own land.” ’ 14 Rachel and Leah replied, ‘Do we still have any share of our father’s property? 15 Doesn’t our father think of us as outsiders? First he sold us. Now he has used up what he was paid for us. 16 All the wealth God took away from our father really belongs to us and our children. So do what God has told you to do.’ 17 Then Jacob put his children and wives on camels. 18 He drove all his livestock ahead of him. He also took with him everything he had acquired in Paddan Aram. He left to go to his father Isaac in the land of Canaan. 19 Laban had gone to clip the wool from his sheep. While he was gone, Rachel stole the statues of the family gods that belonged to her father. 20 And that’s not all. Jacob tricked Laban, the Aramean. He didn’t tell him he was running away. 21 So Jacob ran off with everything he had. He crossed the River Euphrates. And he headed for the hill country of Gilead.

Laban chases Jacob

22 On the third day Laban was told that Jacob had run away. 23 He took his relatives with him and went after Jacob. Seven days later he caught up with him in the hill country of Gilead. 24 Then God came to Laban, the Aramean, in a dream at night. He said to him, ‘Be careful. Do not say anything to Jacob, whether it is good or bad.’ 25 Jacob had set up his tent in the hill country of Gilead. That’s where Laban caught up with him. Laban and his relatives camped there too. 26 Laban said to Jacob, ‘What have you done? You have tricked me. You have taken my daughters away like prisoners of war. 27 Why did you run away in secret and trick me? Why didn’t you tell me? Then I could have sent you away happily. We could have sung to the music of tambourines and harps. 28 You didn’t even let me kiss my grandchildren and my daughters goodbye. You have done a foolish thing. 29 I have the power to harm you. But last night the God of your father spoke to me. He said, “Be careful. Do not say anything to Jacob, whether it is good or bad.” 30 Now you have run away. You longed to go back to your father’s home. But why did you have to steal the statues of my gods?’ 31 Jacob answered Laban, ‘I was afraid. I thought you would take your daughters away from me by force. 32 But if you find anyone who has the statues of your gods, that person will not remain alive. While our relatives are watching, look for yourself. See if there’s anything of yours here with me. If you find anything belonging to you, take it.’ But Jacob didn’t know that Rachel had stolen the statues. 33 So Laban went into Jacob’s tent and Leah’s tent. He went into the tent of their two female servants. But he didn’t find anything. After he came out of Leah’s tent, he entered Rachel’s tent. 34 Rachel was the one who had taken the statues of Laban’s family gods. She had put them inside her camel’s saddle. She was sitting on them. Laban searched the whole tent. But he didn’t find anything. 35 Rachel said to her father, ‘I’m sorry, sir. I can’t get up for you right now. But don’t be angry with me. I’m having my monthly period.’ So he searched everywhere but couldn’t find the statues of his gods. 36 Jacob was very angry with Laban. ‘What is my crime?’ he asked. ‘What have I done to you that you hunt me down like this? 37 You have searched through all my things. What have you found that belongs to your family? Put it here in front of your relatives and mine. Let them decide between the two of us. 38 ‘I’ve been with you for 20 years now. The little ones of your sheep and goats were not dead when they were born. I haven’t eaten rams from your flocks. 39 I didn’t bring you animals torn apart by wild beasts. I made up for the loss myself. Also, you made me pay for anything stolen by day or night. 40 And what was my life like? The heat burned me in the daytime. And it was so cold at night that I froze. I couldn’t sleep. 41 That’s what it was like for the 20 years I was living with you. I worked for 14 years to marry your two daughters. I worked for six years to get my share of your flocks. You changed my pay ten times. 42 But the God of my father was with me. He is the God of Abraham and the God Isaac worshipped. If he hadn’t been with me, you would surely have sent me away without anything to show for all my work. But God has seen my hard times. He has seen all the work my hands have done. So last night he warned you.’ 43 Laban answered Jacob, ‘The women are my daughters. The children are my children. The flocks are my flocks. Everything you see is mine. But what can I do today about these daughters of mine? What can I do about the children they’ve had? 44 Come now. Let’s make a formal agreement, you and I. Let it be a witness between us.’ 45 So Jacob set up a stone as a way to remember. 46 He said to his relatives, ‘Get some stones.’ So they took stones and put them in a pile. And they ate there by it. 47 Laban named the pile of stones Jegar Sahadutha. Jacob named it Galeed. 48 Laban said, ‘This pile of stones is a witness between you and me today.’ That’s why it was named Galeed. 49 It was also called Mizpah. That’s because Laban said, ‘May the LORD keep watch between you and me when we are away from each other. 50 Don’t treat my daughters badly. Don’t get married to any women besides my daughters. There isn’t anyone here to see what we’re doing. But remember that God is a witness between you and me.’ 51 Laban also said to Jacob, ‘Here is this pile of stones. And here is this stone I’ve set up. I’ve set them up between you and me. 52 This pile is a witness. And this stone is a witness. They are witnesses that I won’t go past this pile to harm you. And they are witnesses that you won’t go past this pile and this stone to harm me. 53 The God of Abraham and Nahor is also the God of their father. May their God decide which of us is right.’ So Jacob made a promise using the name of the God his father Isaac worshipped. 54 He offered a sacrifice there in the hill country. And he invited his relatives to a meal. After they had eaten, they spent the night there. 55 Early the next morning Laban kissed his grandchildren and his daughters. He gave them his blessing. Then he left and returned home.