Exodul 21 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Legi privind robia

1 Acestea sunt judecățile pe care trebuie să le pui înaintea lor: (Deut 15:12) 2 «Dacă vei cumpăra un rob evreu, el să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să plece liber, fără să plătească nimic. 3 Dacă a venit singur, va putea să plece singur. Dacă era căsătorit, să plece și soția lui împreună cu el. 4 Dacă stăpânul lui i‑a dat o soție și ea i‑a născut fii sau fiice, soția și copiii ei să rămână ai stăpânului, iar el să plece singur. 5 Dar dacă robul va zice: ‘Îmi iubesc stăpânul, soția și copiii și nu doresc să plec ca să fiu liber’, 6 atunci stăpânul lui să‑l aducă la judecători^[1], să‑l apropie de ușă sau de unul din stâlpii ușii și să‑i străpungă urechea cu o andrea. Astfel, el îi va sluji pentru totdeauna. 7 Dacă un om își vinde fata ca roabă, ea să nu plece așa cum pleacă robii.^[2] 8 De asemenea, dacă ea nu‑i va plăcea stăpânului care și‑a luat‑o pentru el^[3], acesta trebuie să permită răscumpărarea ei. Nu va avea dreptul s‑o vândă unui popor străin, pentru că a trădat‑o. 9 Dacă o va da fiului său, să se poarte cu ea după dreptul fiicelor. 10 Dacă însă își va lua o altă soție, nu va avea voie să‑i scadă celei dintâi nimic din hrana, îmbrăcămintea și drepturile ei de soție^[4]. 11 Dacă nu face aceste trei lucruri pentru ea, atunci ea va putea să plece de la el fără nicio despăgubire, fără să plătească argint.

Legi privind violența fizică

12 Când cineva lovește un om și acesta moare, să fie pedepsit cu moartea. 13 Dacă n‑a stat la pândă ca să‑l omoare, ci Dumnezeu a îngăduit să se întâmple aceasta prin mâna lui, îi voi pregăti un loc în care să fugă. 14 Însă dacă un om pune la cale să‑l ucidă pe semenul său prin vicleșug, chiar și de la altarul Meu să‑l iei ca să fie omorât! 15 Cel ce‑și lovește tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. 16 Cine răpește un om și‑l vinde – sau chiar dacă omul este găsit în mâna răpitorului – să fie pedepsit cu moartea. 17 Cel ce își blestemă tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea. 18 Dacă se vor certa doi oameni, și unul îl va lovi pe celălalt cu o piatră sau cu pumnul^[5], iar acesta din urmă nu va muri, ci va fi nevoit să stea la pat, 19 cel care l‑a lovit să nu fie pedepsit, dacă rănitul va putea să se ridice după o vreme și să umble afară cu ajutorul toiagului său. Va trebui însă să‑l despăgubească pe cel rănit pentru inactivitatea lui și să‑l îngrijească până când acesta se va vindeca. 20 Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său – sau pe roaba sa –, iar acesta va muri sub mâna lui, va trebui să fie răzbunat. 21 Dar dacă robul se ridică după o zi sau două, să nu fie răzbunat, căci este argintul stăpânului său. 22 Dacă se vor lupta niște bărbați și vor lovi o femeie însărcinată, iar copiii acesteia se vor naște înainte de vreme, fără nicio altă nenorocire, cel responsabil să plătească așa cum stabilește soțul femeii și să dea potrivit cu ce stabilesc judecătorii. 23 Dar, dacă se va întâmpla vreo nenorocire, vei da viață pentru viață, 24 ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, mână pentru mână, picior pentru picior, 25 arsură pentru arsură, rană pentru rană și vânătaie pentru vânătaie. 26 Dacă un om va lovi ochiul robului său sau ochiul roabei sale și‑l distruge, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru ochi. 27 Dacă va face să cadă un dinte al robului său sau un dinte al roabei sale, îi va lăsa să plece liberi ca despăgubire pentru dinte. 28 Dacă un bou va împunge și va omorî un bărbat sau o femeie, boul să fie omorât cu pietre. Să nu i se mănânce carnea, iar stăpânul boului va fi nevinovat. 29 Dar dacă boul împungea mai dinainte, și stăpânul său a fost avertizat, însă nu l‑a ținut sub pază, boul să fie omorât cu pietre, când va omorî un bărbat sau o femeie, iar stăpânul său să fie omorât și el. 30 Dacă stăpânului i se va stabili un preț de răscumpărare, să dea tot ce se va stabili pentru răscumpărarea vieții lui. 31 Dacă boul va împunge un băiat sau dacă va împunge o fată, să i se facă stăpânului după aceeași lege. 32 Dacă boul va împunge un rob sau o roabă, să se dea stăpânului acestora treizeci de șecheli^[6] de argint, iar boul să fie omorât cu pietre. (2 Sam 14:26) 33 Dacă un om descoperă o groapă sau dacă un om sapă o groapă și n‑o acoperă, iar un bou sau un măgar cade în ea, 34 stăpânul gropii să‑l despăgubească cu argint pe stăpânul animalului mort, iar animalul mort să‑i rămână lui. 35 Dacă boul unui om va împunge boul semenului său, iar boul acestuia moare, vor vinde boul viu, vor împărți argintul și vor împărți și boul mort. 36 Sau dacă se știa mai dinainte că boul obișnuia să împungă, și stăpânul său nu l‑a ținut sub pază, atunci stăpânul trebuie să plătească bou pentru bou, iar animalul mort să‑i rămână lui.

New International Reader’s Version

1 ‘Here are the laws you must explain to the people of Israel.

Other laws

Set your Hebrew servants free

2 ‘Suppose you buy a Hebrew servant. He must serve you for six years. But in the seventh year, you must set him free. He does not have to pay anything. 3 If he does not have a wife when he comes, he must go free alone. But if he has a wife when he comes, she must go with him. 4 Suppose his master gives him a wife. And suppose she has sons or daughters by him. Then only the man will go free. The woman and her children will belong to her master. 5 ‘But suppose the servant says, “I love my master and my wife and children. I don’t want to go free.” 6 Then his master must take him to the judges. His master must take him to the door or doorpost of his master’s house. His master must poke a hole through his servant’s earlobe into the door or doorpost. Then he will become his servant for life. 7 ‘Suppose a man sells his daughter as a servant. Then she can’t go free as male servants do. 8 But what if the master who has chosen her does not like her? Then he must let the man buy her back. He has no right to sell her to strangers. He has broken his promise to her. 9 What if he chooses her to marry his son? Then he must grant her the rights of a daughter. 10 What if her master marries another woman? He must still give the first one her food and clothes and sleep with her. 11 If he does not provide her with those three things, she can go free. She does not have to pay anything.

Laws about harming others

12 ‘Anyone who hits and kills someone else must be put to death. 13 Suppose they did not do it on purpose. Suppose I let it happen. Then they can escape to a place I will choose. 14 But suppose they kill someone on purpose. Then take them away from my altar and put them to death. 15 ‘Anyone who attacks their father or mother must be put to death. 16 ‘Anyone who kidnaps and sells another person must be put to death. If they still have the person with them when they are caught, they must be put to death. 17 ‘Anyone who asks for something bad to happen to their father or mother must be put to death. 18 ‘Suppose two people get into a fight and argue with each other. One hits the other with a stone or his fist. And the person who was hit does not die but has to stay in bed. 19 And later that person gets up and walks around outside with a walking stick. Then the person who hit the other person will not be held responsible. But that person must pay the one who was hurt for the time spent in bed. The one who hit the other person must be sure that person is completely healed. 20 ‘Suppose a person beats their male or female slave to death with a club. That person must be punished. 21 But they will not be punished if the slave gets up after a day or two. After all, the slave is their property. 22 ‘Suppose some people are fighting and one of them hits a pregnant woman. And suppose she has her baby early but is not badly hurt. Then the one who hurt her must pay a fine. That person must pay what the woman’s husband asks for and the court allows. 23 But if someone is badly hurt, a life must be taken for a life. 24 An eye must be put out for an eye. A tooth must be knocked out for a tooth. A hand must be cut off for a hand and a foot for a foot. 25 A burn must be given for a burn, a wound for a wound, and a bruise for a bruise. 26 ‘Suppose an owner hits a male or female slave in the eye and destroys it. Then the owner must let the slave go free to pay for the eye. 27 Suppose an owner knocks out the tooth of a male or female slave. Then he must let the slave go free to pay for the tooth. 28 ‘Suppose a bull kills a man or woman with its horns. Then you must kill the bull by throwing stones at it. Its meat must not be eaten. But the owner of the bull will not be held accountable. 29 But suppose the bull has had the habit of attacking people. And suppose the owner has been warned but has not kept it fenced in. Then if it kills a man or woman, you must kill it with stones. The owner must also be put to death. 30 But suppose payment is required of him instead. Then the owner can save his life by paying what is required. 31 The same law applies if the bull wounds a son or daughter with its horns. 32 Suppose the bull wounds a male or female slave. Then the owner must pay the slave’s master 360 grams of silver. You must kill the bull with stones. 33 ‘Suppose someone uncovers a pit or digs one and does not cover it. And suppose an ox or donkey falls into it. 34 Then the person who opened the pit must pay the animal’s owner for the loss. The dead animal will belong to the person who opened the pit. 35 ‘Suppose someone’s bull wounds a neighbour’s bull and it dies. Then the owner and the neighbour must sell the live one. And they must share the money and the dead animal equally. 36 But suppose people knew that the bull had the habit of attacking. And suppose the owner did not keep it fenced in. Then the owner must give another animal to pay for the dead animal. And the dead animal will belong to the owner.