Exodul 13 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Sărbătoarea Azimelor și răscumpărarea întâilor născuți

1 DOMNUL i‑a vorbit lui Moise, zicând: 2 „Sfințește^[1] pentru Mine orice întâi născut, care este băiat, dintre fiii lui Israel. Primul rod al pântecului, atât dintre oameni, cât și dintre animale, este al Meu.“ 3 Moise a zis poporului: „Aduceți‑vă aminte de ziua aceasta, în care ați ieșit din Egipt, din casa robilor, pentru că DOMNUL v‑a scos de acolo cu mână puternică. Să nu se mănânce pâine dospită. 4 Astăzi ieșiți, în luna Abib^[2]. 5 Când DOMNUL te va duce în țara canaaniților, a hitiților, a amoriților, a hiviților și a iebusiților, țară pe care El a jurat părinților tăi că ți‑o va da, – o țară în care curge lapte și miere –, să ții această slujbă în luna aceasta. 6 Șapte zile să mănânci azime, iar în a șaptea zi să fie o sărbătoare în cinstea DOMNULUI. 7 Timp de șapte zile să se mănânce azime. Să nu se vadă la tine pâine dospită și niciun fel de aluat să nu fie văzut pe întreg teritoriul tău. 8 Să istorisești copilului tău în ziua aceea, zicând: «Aceasta este o aducere-aminte a ceea ce a făcut DOMNUL pentru mine când am ieșit din Egipt.» 9 Să fie pentru tine ca un semn pe mână și ca un semn de aducere-aminte între ochii tăi, pentru ca Legea DOMNULUI să fie pe buzele tale. Căci cu mână puternică te‑a scos DOMNUL din Egipt. 10 Să ții această hotărâre la vremea ei, în fiecare an. 11 Când DOMNUL te va duce în țara canaaniților, așa cum ți‑a jurat ție și părinților tăi, și ți‑o va da, 12 să închini DOMNULUI pe toți aceia care vor fi primul rod al pântecului. Toți întâii născuți dintre vitele tale să fie ai DOMNULUI și anume fiecare mascul. 13 Dar orice întâi născut al măgăriței să‑l răscumperi cu un miel^[3], iar dacă nu‑l răscumperi, să‑i frângi gâtul^[4]. De asemenea, să răscumperi pe fiecare întâi născut dintre fiii tăi. 14 Și când fiul tău te va întreba într‑o bună zi: «Ce înseamnă aceasta?», tu să‑i răspunzi: «DOMNUL ne‑a scos cu mână puternică din Egipt, din casa robilor. 15 Când Faraon s‑a încăpățânat să nu ne lase să plecăm, DOMNUL i‑a ucis pe toți întâii născuți din țara Egiptului, de la întâiul născut al omului până la întâiul născut al animalelor. De aceea jertfesc DOMNULUI primul mascul al fiecărui animal și răscumpăr pe fiecare întâi născut dintre fiii mei. 16 Aceasta să‑ți fie ca un semn pe mână și ca niște bentițe între ochi^[5], căci DOMNUL ne‑a scos cu mână puternică din Egipt.»“ (Ex 13:1; Ex 13:11; Deut 6:4; Deut 11:13)

Ex 13:1Ex 13:11Deut 6:4Deut 11:13

Trecerea Mării Roșii

17 Când Faraon a lăsat poporul să plece, Dumnezeu nu i‑a condus pe drumul spre țara filistenilor, deși era mai aproape, pentru că Dumnezeu a zis: „Să nu cumva ca poporul, văzând războiul, să‑i pară rău și să se întoarcă în Egipt.“ 18 Astfel, Dumnezeu a condus poporul, punându‑l să ocolească pe drumul spre pustie, către Marea Roșie^[6]. Fiii lui Israel au ieșit din țara Egiptului pregătiți pentru război. (Ex 10:19) 19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif, care‑i pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Dumnezeu va veni sigur la voi. Să luați atunci oasele mele de aici.“^[7] (Gen 50:25) 20 Ei au plecat din Sucot și apoi și‑au așezat tabăra la Etam, la marginea pustiei. 21 Ca să‑i conducă pe drum, DOMNUL a mers înaintea lor într‑un stâlp de nor ziua și într‑un stâlp de foc noaptea, ca să le dea lumină, astfel că puteau călători atât ziua, cât și noaptea. 22 Nici stâlpul de nor din timpul zilei, nici stâlpul de foc din timpul nopții nu se depărta dinaintea poporului.

New International Reader’s Version

Setting apart the eldest sons

1 The LORD said to Moses, 2 ‘Set apart for me the first boy born in every family. The eldest son of every Israelite mother belongs to me. Every male animal born first to its mother also belongs to me.’ 3 Then Moses said to the people, ‘Remember this day. It’s the day you came out of Egypt. That’s the land where you were slaves. The LORD used his mighty hand to bring you out of Egypt. Don’t eat anything with yeast in it. 4 You are leaving today. It’s the month of Aviv. 5 The LORD will bring you into the land of the Canaanites, Hittites, Amorites, Hivites and Jebusites. He promised your people of long ago that he would give that land to you. It’s a land that has plenty of milk and honey. When you get there, celebrate this holy day in this month. 6 For seven days eat bread made without yeast. On the seventh day hold a feast to honour the LORD. 7 Eat bread made without yeast during those seven days. Nothing with yeast in it should be found among you. No yeast should be seen anywhere inside your borders. 8 On that day talk to your child. Say, “I’m doing this because of what the LORD did for me when I came out of Egypt.” 9 When you celebrate this holy day, it will be like a mark on your hand. It will be like a reminder on your forehead. This law of the LORD must be on your lips. The LORD used his mighty hand to bring you out of Egypt. 10 Obey this law at the appointed time year after year. 11 ‘The LORD will bring you into the land of Canaan. He will give it to you, just as he promised he would. He gave his word to you and your people of long ago. 12 After you arrive in the land, give to the LORD the eldest son of every mother. Every male animal born first to its mother among your livestock belongs to the LORD. 13 By sacrificing a lamb, buy back every male donkey born first to its mother. But if you don’t buy the donkey back, break its neck. Buy back every eldest son. 14 ‘In days to come, your child will ask you, “What does this mean?” Say to them, “The LORD used his mighty hand to bring us out of Egypt. That’s the land where we were slaves. 15 Pharaoh was stubborn. He refused to let us go. So the LORD killed every eldest son in Egypt. He also killed all those born first among the people and animals. That’s why I sacrifice to the LORD every male animal born first. And that’s why I buy back each of my eldest sons for the LORD.” 16 This holy day will be like a mark on your hand. It will be like a sign on your forehead. It will remind you that the LORD used his mighty hand to bring us out of Egypt.’

Israel goes through the Red Sea

17 Pharaoh let the people go. The shortest road from Goshen to Canaan went through the Philistine country. But God didn’t lead them that way. God said, ‘If they have to go into battle, they might change their minds. They might return to Egypt.’ 18 So God led the people towards the Red Sea by taking them on a road through the desert. The Israelites were ready for battle when they went up out of Egypt. 19 Moses took the bones of Joseph along with him. Joseph had made the Israelites give their word to do this. He had said, ‘God will surely come to help you. When he does, you must carry my bones up from this place with you.’ (Gen 50:25) 20 The people left Sukkoth. They camped at Etham on the edge of the desert. 21 By day the LORD went ahead of them in a pillar of cloud. It guided them on their way. At night he led them with a pillar of fire. It gave them light. So they could travel by day or at night. 22 The pillar of cloud didn’t leave its place in front of the people during the day. And the pillar of fire didn’t leave its place at night.