2 Samuel 15 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Răzvrătirea lui Absalom

1 După aceea, Absalom și‑a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2 Absalom se scula dis‑de‑dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s‑o judece, Absalom îl chema la el și‑l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Robul tău este dintr‑una din semințiile lui Israel.“ 3 Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“ 4 Apoi Absalom spunea: „Dacă m‑ar pune pe mine judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine, iar eu i‑aș face dreptate!“ 5 Se mai întâmpla că oricine se apropia să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și‑i dădea sărutare. 6 Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel. 7 După o perioadă de patru ani, Absalom i‑a zis regelui: – Dă‑mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l‑am făcut DOMNULUI, 8 căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, robul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă DOMNUL mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji DOMNULUI!“ 9 Regele i‑a răspuns: – Mergi în pace. Absalom s‑a ridicat și a plecat la Hebron. 10 Dar Absalom a trimis cercetași în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței^[1], să ziceți: «Absalom s‑a întronat la Hebron!»“ (2 Sam 2:28) 11 Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic. 12 În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.

Fuga lui David

13 Atunci a venit un mesager la David, zicând: – Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom. 14 Atunci David le‑a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim: – Ridicați‑vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți‑vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei. 15 Slujitorii regelui i‑au zis acestuia: – Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele. 16 Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17 Regele a ieșit împreună cu toți cei care‑l urmau și s‑au oprit la cea din urmă casă. 18 Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții^[2] și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui. (2 Sam 8:18) 19 Regele i‑a zis atunci ghititului Itai: – Tu de ce vii cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regele Absalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20 De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce‑te și i‑ai cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine! 21 Itai i‑a răspuns regelui: – Viu este DOMNUL și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și robul tău. 22 Atunci David i‑a zis lui Itai: – Bine, vino și treci înainte! Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii și toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23 Toți oamenii acelui ținut plângeau cu voce tare, la trecerea întregului popor. Regele a trecut uedul^[3] Chidron și tot poporul s‑a îndreptat spre drumul dinspre pustie. 24 Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25 După aceea regele i‑a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea^[4] DOMNULUI, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26 Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată‑mă, El să facă cu mine ce este bine în ochii Lui!“ 27 Regele i‑a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți‑vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28 Eu voi aștepta la vadurile pustiei până voi primi vești de la voi.“ 29 Așadar, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30 David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și‑au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31 David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „DOAMNE, Te rog, fă din sfatul lui Ahitofel o nebunie!“ 32 Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33 David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34 Dacă însă te vei întoarce în cetate și‑i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea împiedica pentru mine sfatul lui Ahitofel. 35 Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu‑se în palatul regelui să le spui lor. 36 Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să‑mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla.“ 37 Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.

New International Reader’s Version

Absalom makes secret plans against David

1 Some time later, Absalom got a chariot and horses for himself. He also got 50 men to run in front of him. 2 He would get up early. He would stand by the side of the road that led to the city gate. Sometimes a person would come with a case for the king to decide. Then Absalom would call out to him, ‘What town are you from?’ He would answer, ‘I’m from one of the tribes of Israel.’ 3 Absalom would say, ‘Look, your claims are based on the law. So you have every right to make them. But the king doesn’t have anyone here who can listen to your case.’ 4 Absalom would continue, ‘I wish I were appointed judge in the land! Then anyone who has a case or a claim could come to me. I would make sure they are treated fairly.’ 5 Sometimes people would approach Absalom and bow down to him. Then he would reach out his hand. He would take hold of them and kiss them. 6 Absalom did that to all the Israelites who came to the king with their cases or claims. That’s why the hearts of the people were turned towards him. 7 After Absalom had lived in Jerusalem for four years, he went and spoke to the king. He said, ‘Let me go to Hebron. I want to keep a promise I made to the LORD. 8 When I was living at Geshur in Aram, I made a promise. I said, “If the LORD takes me back to Jerusalem, I’ll go to Hebron and worship him there.” ’ 9 The king said to him, ‘Go in peace.’ So he went to Hebron. 10 Then Absalom sent messengers secretly to all the tribes of Israel. They said, ‘Listen for the sound of trumpets. As soon as you hear them, say, “Absalom has become king in Hebron.” ’ 11 Absalom had taken 200 men from Jerusalem with him to Hebron. He had invited them to be his guests. They went without having any idea what was going to happen. 12 While Absalom was offering sacrifices, he sent for Ahithophel. Ahithophel was David’s adviser. He came to Absalom from Giloh, his home town. The number of people who followed Absalom kept growing. So he became more and more able to carry out his plans against David.

David runs away from Absalom

13 A messenger came and spoke to David. He told him, ‘The hearts of the Israelites are turned towards Absalom.’ 14 Then David spoke to all his officials who were with him in Jerusalem. He said, ‘Come on! We have to leave right away! If we don’t, none of us will escape from Absalom. He’ll move quickly to catch up with us. He’ll destroy us. His men will kill everyone in the city with their swords.’ 15 The king’s officials answered him, ‘You are our king and master. We’re ready to do anything you want.’ 16 The king started out. Everyone in his whole family went with him. But he left ten concubines behind to take care of the palace. 17 So the king and all those with him left. They stopped at the edge of the city. 18 All of David’s officials marched past him. All the Kerethites and Pelethites marched along with them. And all of the 600 men who had come with him from Gath marched in front of him. 19 The king spoke to Ittai. He was from Gath. The king said to him, ‘Why do you want to come along with us? Go back. Stay with King Absalom. You are an outsider. You left your own country. 20 You came to join me only a short time ago. So why should I make you wander around with us now? I don’t even know where I’m going. So go on back. Take your people with you. And may the LORD be kind and faithful to you.’ 21 But Ittai replied to the king, ‘You are my king and master. I want to be where you are. It doesn’t matter whether I live or die. And that’s just as sure as the LORD and you are alive.’ 22 David said to Ittai, ‘Go ahead then. Keep marching with my men.’ So Ittai, the Gittite, kept marching. All his men and their families marched with him. 23 All the people in the countryside wept out loud as David and all his followers passed by. The king went across the Kidron Valley. He and all the people with him moved on towards the desert. 24 Zadok also went with them. Some of the Levites went with him. They were carrying the ark of the covenant of God. They set down the ark. Abiathar offered sacrifices until all the people had left the city. 25 Then the king said to Zadok, ‘Take the ark of God back into the city. If the LORD is pleased with me, he’ll bring me back. He’ll let me see the ark again. He’ll also let me see Jerusalem again. That’s the place where he lives. 26 But suppose he says, “I am not pleased with you.” Then I accept that. Let him do to me what he thinks is best.’ 27 The king said again to Zadok the priest, ‘Do you understand? Go back to the city with my blessing. Take your son Ahimaaz with you. Also take Abiathar and his son Jonathan with you. 28 I’ll wait at the place in the desert where we can go across the River Jordan. I’ll wait there until you send word to let me know what’s happening.’ 29 So Zadok and Abiathar took the ark of God back to Jerusalem. They stayed there. 30 But David went on up the Mount of Olives. He was weeping as he went. His head was covered, and he was barefoot. All the people with him covered their heads too. And they were weeping as they went up. 31 David had been told, ‘Ahithophel, along with Absalom, is one of the people making secret plans against you.’ So David prayed, ‘LORD, make Ahithophel’s advice look foolish.’ 32 David arrived at the top of the Mount of Olives. That’s where people used to worship God. Hushai, the Arkite, was there to meet him. His robe was torn. There was dust on his head. 33 David said to him, ‘If you go with me, you will be too much trouble for me. 34 So return to the city. Say to Absalom, “Your Majesty, I’ll be your servant. In the past, I was your father’s servant. But now I’ll be your servant.” If you do that, you can help me by making sure Ahithophel’s advice fails. 35 Zadok and Abiathar, the priests, will be there with you. Tell them everything you hear in the king’s palace. 36 They have their sons Ahimaaz and Jonathan there with them. Send them to tell me everything you hear.’ 37 So David’s trusted friend Hushai went to Jerusalem. He arrived just as Absalom was entering the city.