1 Samuel 9 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Saul, uns drept rege al lui Israel

1 Era un om cu renume din Beniamin, al cărui nume era Chiș. El era fiul lui Abiel, fiul lui Țeror, fiul lui Behorat, fiul lui Afiah, un beniamit. 2 Omul acesta avea un fiu, al cărui nume era Saul, un tânăr chipeș și fără egal printre fiii lui Israel. Era mai înalt cu un cap decât toți ceilalți din popor. 3 Într‑o zi, măgărițele lui Chiș, tatăl lui Saul, s‑au pierdut. Atunci Chiș i‑a zis fiului său, Saul: „Ia cu tine, te rog, pe unul dintre slujitori și duceți‑vă să căutați măgărițele!“ 4 Au traversat muntele lui Efraim și regiunea Șalișa fără să le găsească. După aceea, au traversat și regiunea Șaalim, însă tot nu le‑au găsit. Apoi au traversat și teritoriul lui Beniamin fără a le găsi. 5 Când au ajuns în regiunea Țuf, Saul i‑a zis slujitorului său, care era cu el: – Haide să ne întoarcem, ca nu cumva tatăl meu să fie îngrijorat mai degrabă pentru noi, decât pentru măgărițe! 6 Dar acesta i‑a zis: – Iată! În cetatea aceasta se află un om al lui Dumnezeu, un om respectat; tot ceea ce spune el, sigur se împlinește. Să mergem acolo acum și poate ne va spune pe ce drum să o luăm. 7 Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Dar dacă mergem, ce să‑i ducem acelui om? Pâinea din sacii noștri s‑a terminat și nu avem niciun dar pentru omul lui Dumnezeu. Deci ce avem? 8 Slujitorul i‑a zis din nou lui Saul: – Iată, am găsit la mine un sfert de șechel^[1] de argint. Îl voi da omului lui Dumnezeu ca să ne spună pe ce drum să mergem. (1 Sam 2:36) 9 Pe vremuri, în Israel, omul care mergea să‑L întrebe pe Dumnezeu zicea că merge la văzător. Căci cel care se numește astăzi profet, atunci se numea văzător. 10 Saul i‑a răspuns slujitorului său: – Bine ai spus! Hai să mergem! Astfel au intrat în cetatea în care se afla omul lui Dumnezeu. 11 În timp ce urcau dealul spre cetate, au întâlnit niște fete care ieșeau să scoată apă. Ei le‑au întrebat: – Este aici văzătorul? 12 Ele le‑au răspuns și au zis: – Iată, este în fața voastră! Acum deci grăbiți‑vă, căci a sosit în cetate chiar astăzi, deoarece poporul aduce o jertfă pe înălțime. 13 De îndată ce veți intra în cetate, îl veți găsi chiar înainte să se urce pe înălțime ca să mănânce. Căci poporul nu mănâncă până nu vine el, fiindcă el trebuie să binecuvânteze jertfa, și doar după aceea cei poftiți mănâncă. Suiți‑vă chiar acum și‑l veți găsi. 14 Ei s‑au suit în cetate. Cum au intrat în cetate, iată că Samuel venea înspre ei, urcând către locul înalt. 15 DOMNUL Se descoperise lui Samuel cu o zi înainte ca Saul să vină și‑i spusese: 16 „Mâine, cam pe timpul acesta, am să trimit la tine un bărbat din teritoriul lui Beniamin. Să‑l ungi drept conducător peste poporul Meu, Israel. El va izbăvi poporul Meu din mâna filistenilor. Voi face aceasta fiindcă am privit spre poporul Meu, căci strigătul lui a ajuns până la Mine.“ 17 Când Samuel l‑a văzut pe Saul, DOMNUL i‑a zis: „Iată bărbatul despre care ți‑am vorbit! El va domni peste poporul Meu!“ 18 Saul s‑a apropiat de Samuel în dreptul porții și i‑a zis: – Spune‑mi, te rog, unde se află casa văzătorului? 19 Samuel i‑a răspuns: – Eu sunt văzătorul. Urcă înaintea mea pe înălțime, căci astăzi vei mânca împreună cu mine. Dimineață te voi lăsa să pleci și‑ți voi spune tot ceea ce se află în inima ta. 20 În ceea ce privește măgărițele pe care le‑ai pierdut cu trei zile în urmă, nu pune la inimă pierderea lor, căci au fost găsite. Însă către cine este îndreptată toată dorința lui Israel, dacă nu către tine și către întreaga ta familie? 21 Dar Saul i‑a răspuns: – Nu sunt eu oare un beniamit, din cea mai mică seminție din Israel? Și clanul meu nu este cel mai neînsemnat dintre toate clanurile seminției lui Beniamin? De ce îmi vorbești în felul acesta? 22 Atunci Samuel l‑a luat pe Saul și pe slujitorul său, i‑a dus în sală^[2] și i‑a așezat în fruntea celor poftiți, vreo treizeci de oameni. 23 Samuel i‑a zis bucătarului: – Adu bucata de carne pe care ți‑am dat‑o și despre care ți‑am spus s‑o pui deoparte! 24 Bucătarul a luat coapsa cu ce era pe ea și a așezat‑o înaintea lui Saul. Samuel a zis: – Iată, aceasta a fost păstrată pentru tine. Mănâncă, pentru că am pus‑o deoparte pentru tine de când am chemat poporul. În ziua aceea, Saul a mâncat împreună cu Samuel. 25 După aceea au coborât de pe înălțime în cetate, iar Samuel a stat de vorbă cu Saul pe acoperiș. 26 S‑au sculat dis‑de‑dimineață, o dată cu ivirea zorilor, iar Samuel l‑a chemat pe Saul pe acoperiș, zicând: – Ridică‑te, căci urmează să te trimit acasă. Saul s‑a ridicat și au ieșit afară amândoi, el și Samuel. 27 În timp ce coborau spre marginea cetății, Samuel i‑a zis lui Saul: – Spune‑i slujitorului să treacă înaintea noastră. Și acesta a trecut înainte. Apoi Samuel a zis: – Oprește‑te acum, ca să auzi de la mine Cuvântul lui Dumnezeu.

New International Reader’s Version

Samuel anoints Saul to be Israel’s king

1 There was a man named Kish from the tribe of Benjamin. Kish was a very important person. He was the son of Abiel, the son of Zeror. Zeror was the son of Bekorath, the son of Aphiah from the tribe of Benjamin. 2 Kish had a son named Saul. Saul was a handsome young man. He was more handsome than anyone in Israel. And he was a head taller than anyone else. 3 The donkeys that belonged to Saul’s father Kish were lost. So Kish spoke to his son Saul. He said, ‘Go and look for the donkeys. Take one of the servants with you.’ 4 Saul and his servant went through the hill country of Ephraim. They also went through the area around Shalisha. But they didn’t find the donkeys. So they went on into the area of Shaalim. But the donkeys weren’t there either. Then Saul went through the territory of Benjamin. But they still didn’t find the donkeys. 5 When Saul and the servant with him reached the area of Zuph, Saul spoke to the servant. He said, ‘Come on. Let’s go back. If we don’t, my father will stop thinking about the donkeys. Instead, he’ll start worrying about us.’ 6 But the servant replied, ‘There’s a man of God here in Ramah. People have a lot of respect for him. Everything he says comes true. So let’s go and see him now. Perhaps he’ll tell us which way to go.’ 7 Saul said to his servant, ‘If we go to see the man, what can we give him? There isn’t any food in our sacks. We don’t have a gift for the man of God. So what can we give him?’ 8 The servant answered Saul again. ‘Look’, he said. ‘I’ve got 3 grams of silver. I’ll give it to the man of God. Then maybe he’ll tell us which way to go.’ 9 In Israel, prophets used to be called seers. So if someone wanted to ask God for advice, they would say, ‘Come on. Let’s go to the seer.’ 10 Saul said to his servant, ‘That’s a good idea. Come on. Let’s go and ask the seer.’ So they started out for the town where the man of God lived. 11 They were going up the hill towards the town. Along the way they met some young women who were coming out to get water from the well. Saul and his servant asked them, ‘Is the seer here?’ 12 ‘Yes, he is,’ they answered. ‘In fact, he’s just up ahead of you. So hurry along. He has just come to our town today. The people are going to offer a sacrifice at the high place where they worship. 13 As soon as you enter the town, you will find him. He’ll be there until he goes up to the high place to eat. The people won’t start eating until he gets there. He must bless the sacrifice first. After that, those who are invited will eat. So go on up. You should find him there just about now.’ 14 They went up to the town. As they were entering it, they saw Samuel. He was coming towards them. He was on his way up to the high place. 15 The LORD had spoken to Samuel the day before Saul came. He had said, 16 ‘About this time tomorrow I will send you a man. He is from the land of Benjamin. Anoint him to be the king of my people Israel. He will save them from the power of the Philistines. I have seen how much my people are suffering. Their cry for help has reached me.’ 17 When Samuel saw a man coming towards him, the LORD spoke to Samuel again. He said, ‘He is the man I told you about. His name is Saul. He will govern my people.’ 18 Saul approached Samuel at the gate of the town. He asked Samuel, ‘Can you please show me the seer’s house?’ 19 ‘I’m the seer,’ Samuel replied. ‘Go on up to the high place ahead of me. I want you and your servant to eat with me today. Tomorrow morning I’ll tell you what’s on your mind. Then I’ll send you on your way. 20 Don’t worry about the donkeys you lost three days ago. They’ve already been found. But who do all the Israelites want? You and your father’s whole family!’ 21 Saul answered, ‘But I’m from the tribe of Benjamin. It’s the smallest tribe in Israel. And my family group is the least important in the whole tribe of Benjamin. So why are you saying that to me?’ 22 Then Samuel brought Saul and his servant into the room where they would be eating. He seated them at the head table. About 30 people had been invited. 23 Samuel said to the cook, ‘Bring the piece of meat I gave you. It’s the one I told you to put to one side.’ 24 So the cook went and got a choice piece of thigh. He set it in front of Saul. Samuel said, ‘Here is what has been kept for you. Eat it. It was put to one side for you for this special occasion. We’ve saved it for you ever since I invited the guests.’ And Saul ate with Samuel that day. 25 They came down from the high place to the town. After that, Samuel talked with Saul on the roof of Samuel’s house. 26 The next day they got up at about the time the sun was rising. Samuel called out to Saul on the roof. He said, ‘Get ready. Then I’ll send you on your way.’ So Saul got ready. And he and Samuel went outside together. 27 As they were on their way down to the edge of town, Samuel spoke to Saul. He said, ‘Tell the servant to go ahead of us.’ So the servant went on ahead. Then Samuel continued, ‘Stay here for a while. I’ll give you a message from God.’