1 Samuel 7 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

1 Oamenii din Chiriat-Iearim au venit și au luat Chivotul DOMNULUI, ducându‑l în casa lui Abinadab, pe deal, iar pe fiul său Elazar l‑au sfințit^[1] ca să aibă grijă de Chivotul DOMNULUI.

Prima victorie a lui Israel sub conducerea lui Samuel

2 Trecuse mult timp – douăzeci de ani – de când Chivotul se afla la Chiriat-Iearim, și întreaga Casă a lui Israel se tânguia după DOMNUL. 3 Atunci Samuel a vorbit întregii Case a lui Israel, zicând: – Dacă din toată inima voastră vă întoarceți la DOMNUL, atunci îndepărtați dumnezeii străini și AȘTORETELE^[2] din mijlocul vostru, îndreptați‑vă inima spre DOMNUL și slujiți‑I numai Lui. Și El vă va elibera din mâna filistenilor. 4 Fiii lui Israel au îndepărtat BAALII^[3] și AȘTORETELE și au slujit numai DOMNULUI. 5 Apoi Samuel a zis: – Adunați tot Israelul la Mițpa, și eu mă voi ruga DOMNULUI pentru voi. 6 S‑au adunat deci la Mițpa, au scos apă și au vărsat‑o înaintea DOMNULUI.^[4] În ziua aceea au postit și au zis acolo: „Am păcătuit împotriva DOMNULUI.“ Samuel îi judeca^[5] pe fiii lui Israel la Mițpa. 7 Filistenii au auzit că fiii lui Israel s‑au adunat la Mițpa. Atunci domnitorii filistenilor s‑au suit împotriva lui Israel. Când fiii lui Israel au auzit lucrul acesta, s‑au temut de filisteni 8 și i‑au zis lui Samuel: – Nu înceta să strigi pentru noi la DOMNUL, Dumnezeul nostru, ca să ne izbăvească din mâna filistenilor. 9 Samuel a luat un miel de lapte și l‑a adus întreg ca ardere‑de‑tot DOMNULUI. Apoi a strigat către DOMNUL pentru Israel, iar DOMNUL i‑a răspuns. 10 În timp ce Samuel aducea arderea‑de‑tot, filistenii se apropiau ca să se lupte cu Israel. DOMNUL însă a tunat în ziua aceea cu un vuiet puternic împotriva filistenilor, aducând panică între ei, încât au fost puși pe fugă dinaintea lui Israel. 11 Bărbații lui Israel au ieșit din Mițpa, i‑au urmărit pe filisteni și i‑au ucis până în apropiere de Bet‑Car. 12 Samuel a luat atunci o piatră și a așezat‑o între Mițpa și Șen. El i‑a pus numele Eben-Ezer^[6], zicând: „Până aici DOMNUL ne‑a ajutat.“ 13 Astfel, filistenii au fost supuși și n‑au mai invadat teritoriul Israelului, iar mâna DOMNULUI a fost împotriva filistenilor cât timp a trăit Samuel. 14 Cetățile pe care filistenii le‑au capturat de la Israel, cele de la Ekron și până la Gat, au fost luate înapoi. Israel și‑a eliberat teritoriile din mâna filistenilor. În același timp, a fost pace și între Israel și amoriți. 15 Samuel a continuat să judece Israelul în toate zilele vieții lui. 16 El mergea an de an, făcând înconjurul Betelului, al Ghilgalului și al Mițpei, și judeca Israelul în toate aceste locuri. 17 Apoi se întorcea la Rama – deoarece acolo era casa lui – judecând și acolo pe Israel. Tot acolo a construit un altar DOMNULUI.

New International Reader’s Version

1 So the men of Kiriath Jearim came and got the ark of the LORD. They brought it up to Abinadab’s house on the hill. They set his son Eleazar apart to guard the ark.

Samuel brings the Philistines under Israel’s control

2 The ark remained at Kiriath Jearim for a long time. It was there for a full 20 years. Then all the Israelites turned back to the LORD. 3 So Samuel spoke to all the Israelites. He said, ‘Do you really want to return to the LORD with all your hearts? If you do, get rid of your false gods. Get rid of your statues of female gods that are named Ashtoreth. Commit yourselves to the LORD. Serve him only. Then he will save you from the power of the Philistines.’ 4 So the Israelites put away their statues of gods that were named Baal. They put away their statues of female gods that were named Ashtoreth. They served the LORD only. 5 Then Samuel said, ‘Gather all the Israelites together at Mizpah. I will pray to the LORD for you.’ 6 When the people had come together at Mizpah, they went to the well and got water. They poured it out in front of the LORD. On that day they didn’t eat any food. They admitted they had sinned. They said, ‘We’ve sinned against the LORD.’ Samuel was serving as the leader of Israel at Mizpah. 7 The Philistines heard that Israel had gathered together at Mizpah. So the Philistine rulers came up to attack them. When the Israelites heard about it, they were afraid. 8 They said to Samuel, ‘Don’t stop crying out to the LORD our God to help us. Keep praying that he’ll save us from the power of the Philistines.’ 9 Then Samuel got a very young lamb. He sacrificed it as a whole burnt offering to the LORD. He cried out to the LORD to help Israel. And the LORD answered his prayer. 10 The Philistines came near to attack Israel. At that time Samuel was sacrificing the burnt offering. But that day the LORD thundered loudly against the Philistines. He threw them into such a panic that the Israelites were able to chase them away. 11 The men of Israel rushed out of Mizpah. They chased the Philistines all the way to a point below Beth Kar. They killed them all along the way. 12 Then Samuel got a big stone. He set it up between Mizpah and Shen. He named it Ebenezer. He said, ‘The LORD has helped us every step of the way.’ 13 So the Philistines were brought under Israel’s control. The Philistines didn’t attack their territory again. The LORD used his power against the Philistines as long as Samuel lived. 14 The Philistines had captured many towns between Ekron and Gath. But they had to give all of them back. Israel took back the territories near those towns from the control of the Philistines. During that time Israel and the Amorites were friendly towards each other. 15 Samuel continued to lead Israel all the days of his life. 16 From year to year he travelled from Bethel to Gilgal to Mizpah. He served Israel as judge in all those places. 17 But he always went back to Ramah. That’s where his home was. He served Israel as judge there too. And he built an altar there to honour the LORD.