1 Împăraţi 22 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Micaia profețește împotriva lui Ahab

1 Timp de trei ani, n‑a mai fost niciun război între Aram și Israel. (2 Cro 18:1) 2 După trei ani, Iehoșafat, regele lui Iuda, a coborât la regele lui Israel. 3 Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Știți că Ramotul Ghiladului este al nostru, iar noi nu facem nimic ca să‑l luăm din mâna regelui Aramului!“ 4 El l‑a întrebat pe Iehoșafat: – Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramotului Ghiladului? Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Eu și cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău și caii mei ca ai tăi. 5 Însă Iehoșafat i‑a zis regelui lui Israel: – Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul DOMNULUI. 6 Regele lui Israel i‑a adunat pe profeți, aproape patru sute de bărbați, și i‑a întrebat: – Să merg la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunț? Ei au răspuns: – Suie‑te! Stăpânul îl va da în mâna regelui. 7 Dar Iehoșafat a zis: – Nu mai este aici niciun alt profet al DOMNULUI, ca să‑l putem întreba? 8 Regele lui Israel i‑a răspuns lui Iehoșafat: – Mai este un bărbat prin care putem să‑L întrebăm pe DOMNUL, dar îl urăsc, pentru că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai rău: este Micaia, fiul lui Imla. Iehoșafat a zis: – Să nu vorbească regele așa. 9 Atunci regele lui Israel a chemat un demnitar^[1] și a zis: – Cheamă‑l repede pe Micaia, fiul lui Imla! 10 Regele lui Israel și Iehoșafat, regele lui Iuda, îmbrăcați în hainele regale, ședeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porții Samariei, și toți profeții profețeau înaintea lor. 11 Zedechia, fiul lui Chenaana, își făcuse niște coarne de fier și spunea: „Așa vorbește DOMNUL: «Cu acestea îi vei străpunge pe aramei până îi vei mistui!»“ 12 Și toți profeții profețeau la fel, zicând: „Suie‑te la Ramotul Ghiladului și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui.“ 13 Mesagerul care s‑a dus să‑l cheme pe Micaia i‑a spus acestuia: – Iată, cuvintele profeților aduc regelui un singur mesaj de bine. Să fie și cuvântul tău, te rog, ca al fiecăruia dintre ei și să vorbești de bine! 14 Micaia i‑a răspuns: – Viu este DOMNUL că voi vorbi ceea ce‑mi va spune DOMNUL. 15 Când a ajuns la rege, acesta l‑a întrebat: – Micaia, să mergem la război împotriva Ramotului Ghiladului sau să renunțăm? El i‑a răspuns: – Suie‑te și învinge! DOMNUL îl va da în mâna regelui. 16 Regele i‑a zis: – De câte ori trebuie să te pun să juri că nu‑mi vei spune decât adevărul în Numele DOMNULUI? 17 Atunci el a zis: – Am văzut tot Israelul risipit pe munți ca niște oi care n‑au păstor, iar DOMNUL a zis: „Acestea nu au stăpân. Să se întoarcă fiecare în pace acasă.“ 18 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: – Nu ți‑am spus că nu profețește nimic bun cu privire la mine, ci numai de rău? 19 Micaia a zis: – Ascultă deci Cuvântul DOMNULUI! L‑am văzut pe DOMNUL șezând pe tronul Său și toată oștirea cerurilor am văzut‑o stând în picioare lângă El, la dreapta și la stânga Lui. 20 Și DOMNUL a întrebat: „Cine‑l va amăgi pe Ahab ca să se suie la Ramotul Ghiladului și să piară acolo?“ Unul a răspuns într‑un fel, altul a răspuns în alt fel. 21 Apoi a venit un duh, s‑a înfățișat înaintea DOMNULUI și I‑a zis: „Eu îl voi amăgi.“ „Cum?“ l‑a întrebat DOMNUL. 22 „Voi ieși, a răspuns el, și voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeților lui.“ Și DOMNUL i‑a zis: „Îl vei amăgi și vei reuși! Du‑te și fă așa!“ 23 Și acum, iată, DOMNUL a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeți ai tăi. DOMNUL a rostit nenorocirea împotriva ta. 24 Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s‑a apropiat, l‑a lovit pe Micaia peste obraz și i‑a zis: – Pe unde a ieșit Duhul DOMNULUI^[2] de la mine ca să‑ți vorbească? 25 Micaia a răspuns: – Iată, vei vedea în ziua în care vei fugi dintr‑o odaie în alta ca să te ascunzi! 26 După aceea, regele lui Israel a zis: – Ia‑l pe Micaia, du‑l înapoi la Amon, conducătorul cetății, și la Ioaș, fiul regelui, 27 și spune‑le: „Așa vorbește regele: «Puneți‑l pe acest om în temniță și hrăniți‑l cu pâinea întristării și cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!»“ 28 Dar Micaia a zis: – Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu DOMNUL a vorbit prin mine. Apoi a zis: – Să auziți, toate popoarele!

Moartea lui Ahab

29 Regele lui Israel împreună cu Iehoșafat, regele lui Iuda, s‑au suit la Ramotul Ghiladului. (2 Re 18:28) 30 Regele lui Israel i‑a zis lui Iehoșafat: „Eu mă voi deghiza și voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă‑te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s‑a deghizat și, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă. 31 Regele Aramului le poruncise celor treizeci și două de căpetenii ale carelor sale, zicând: „Să nu vă luptați nici cu cel mic, nici cu cel mare, ci numai cu regele lui Israel!“ 32 Când căpeteniile carelor l‑au văzut pe Iehoșafat, și‑au zis: „Cu siguranță acesta este regele lui Israel!“ Și s‑au întors spre el ca să‑l atace, dar Iehoșafat a strigat după ajutor. 33 Căpeteniile carelor, văzând că nu este el regele lui Israel, s‑au întors de la el. 34 După aceea un arcaș a tras cu arcul la întâmplare și l‑a lovit pe regele lui Israel între armură și zale. Regele i‑a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce‑ți mâna și scoate‑mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35 Lupta s‑a întețit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, împotriva arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i‑a curs în interiorul carului. 36 Când a apus soarele, s‑a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în țara lui!“ 37 Astfel, regele a murit și a fost dus la Samaria, unde l‑au înmormântat. 38 Când au spălat carul într‑un iaz din Samaria, câinii i‑au lins sângele, iar prostituatele s‑au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care‑l spusese DOMNUL. 39 Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeș pe care l‑a construit și toate cetățile pe care le‑a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40 Ahab a adormit alături de părinții săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.

Domnia lui Iehoșafat peste Iuda

41 Iehoșafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al lui Ahab, regele lui Israel. (2 Cro 20:31) 42 Iehoșafat avea treizeci și cinci de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de douăzeci și cinci de ani. Mama lui se numea Azuba și era fiica lui Șilhi. 43 El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, și nu s‑a abătut de la ele, făcând ce este drept în ochii DOMNULUI. Totuși, înălțimile nu au fost îndepărtate, poporul încă aducând jertfe și tămâie pe înălțimi. 44 De asemenea, Iehoșafat a trăit în pace cu regele lui Israel. 45 Celelalte fapte ale lui Iehoșafat, puterea pe care a arătat‑o și războaiele pe care le‑a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46 El i‑a nimicit pe bărbații care se prostituau^[3] și care rămăseseră în țară din zilele lui Asa, tatăl său. 47 În Edom nu era rege. În locul regelui era un guvernator. 48 Iehoșafat a făcut niște corăbii de Tarșiș^[4], care să meargă la Ofir după aur, dar n‑au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Ețion-Gheber. 49 Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i‑a zis lui Iehoșafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoșafat nu a vrut. 50 Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în cetatea tatălui său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.

Domnia lui Ahazia peste Israel

51 Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al șaptesprezecelea an al lui Iehoșafat, regele lui Iuda, și a domnit timp de doi ani peste Israel. 52 El a făcut ce este rău în ochii DOMNULUI și a umblat pe calea tatălui său, pe calea mamei sale și pe calea lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l‑a făcut pe Israel să păcătuiască. 53 El i‑a slujit lui BAAL^[5], i s‑a închinat și l‑a provocat astfel la mânie pe DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, așa cum făcuse și tatăl său. (1 Re 16:31)

New International Reader’s Version

Micaiah prophesies against Ahab

1 For three years there wasn’t any war between Aram and Israel. 2 In the third year Jehoshaphat went down to see Ahab, the king of Israel. Jehoshaphat was king of Judah. 3 The king of Israel had spoken to his officials. He had said, ‘Don’t you know that Ramoth Gilead belongs to us? And we aren’t even doing anything to take it back from the king of Aram.’ 4 So Ahab asked Jehoshaphat, ‘Will you go with me to fight against Ramoth Gilead?’ Jehoshaphat replied to the king of Israel, ‘Yes. I’ll go with you. My men will go with you. My horses will also go with you.’ 5 Jehoshaphat continued, ‘First ask the LORD for advice.’ 6 So the king of Israel brought about 400 prophets together. He asked them, ‘Should I go to war against Ramoth Gilead? Or should I stay here?’ ‘Go’, they answered. ‘The Lord will hand it over to you.’ 7 But Jehoshaphat asked, ‘Is there no longer a prophet of the LORD here? If there is, ask him what we should do.’ 8 The king of Israel answered Jehoshaphat. He said, ‘There is still one other man we can go to. We can ask the LORD for advice through him. But I hate him. He never prophesies anything good about me. He only prophesies bad things. His name is Micaiah. He’s the son of Imlah.’ ‘You shouldn’t say bad things about him,’ Jehoshaphat replied. 9 So the king of Israel called for one of his officials. He told him, ‘Bring Micaiah, the son of Imlah, right away.’ 10 The king of Israel and Jehoshaphat, the king of Judah, were wearing their royal robes. They were sitting on their thrones at the threshing-floor. It was near the entrance of the gate of Samaria. All the prophets were prophesying in front of them. 11 Zedekiah was the son of Kenaanah. Zedekiah had made horns out of iron. They looked like animal horns. He announced, ‘The LORD says, “With these horns you will drive back the men of Aram until they are destroyed.” ’ 12 All the other prophets were prophesying the same thing. ‘Attack Ramoth Gilead,’ they said. ‘Win the battle over it. The LORD will hand it over to you.’ 13 A messenger went to get Micaiah. He said to him, ‘Look. The other prophets agree. All of them are saying the king will have success. So agree with them. Say the same thing they do.’ 14 But Micaiah said, ‘You can be sure that the LORD lives. And here is something you can be just as sure of. I can only tell the king what the LORD tells me to say.’ 15 When Micaiah arrived, the king spoke to him. He asked, ‘Should we go to war against Ramoth Gilead, or not?’ ‘Attack’, he answered. ‘You will win. The LORD will hand Ramoth Gilead over to you.’ 16 The king said to him, ‘I’ve made you promise to tell the truth many times before. So don’t tell me anything but the truth in the name of the LORD.’ 17 Then Micaiah answered, ‘I saw all the Israelites scattered on the hills. They were like sheep that didn’t have a shepherd. The LORD said, “These people do not have a master. Let each of them go home in peace.” ’ 18 The king of Israel spoke to Jehoshaphat. He said, ‘Didn’t I tell you he never prophesies anything good about me? He only prophesies bad things.’ 19 Micaiah continued, ‘Listen to the LORD’s message. I saw the LORD sitting on his throne. All the angels of heaven were standing around him. Some were standing at his right side. The others were standing at his left side. 20 The LORD said, “Who will get Ahab to attack Ramoth Gilead? I want him to die there.” ‘One angel suggested one thing. Another suggested something else. 21 Finally, a spirit came forward and stood in front of the LORD. The spirit said, “I’ll get Ahab to do it.” 22 ‘ “How?” the LORD asked. ‘The spirit said, “I’ll go out and put lies in the mouths of all his prophets.” ‘ “You will have success in getting Ahab to attack Ramoth Gilead,” said the LORD. “Go and do it.” 23 ‘So the LORD has put lies in the mouths of all your prophets. He has said that great harm will come to you.’ 24 Then Zedekiah, the son of Kenaanah, went up and slapped Micaiah in the face. Zedekiah asked Micaiah, ‘Do you think the spirit sent by the LORD left me? Do you think that spirit went to speak to you?’ 25 Micaiah replied, ‘You will find out on the day you go to hide in an inside room to save your life.’ 26 Then the king of Israel gave an order. He said, ‘Take Micaiah away. Send him back to Amon. Amon is the ruler of the city of Samaria. And send him back to Joash. Joash is a member of the royal court. 27 Tell him, “The king says, ‘Put this fellow in prison. Don’t give him anything but bread and water until I return safely.’ ” ’ 28 Micaiah announced, ‘Do you really think you will return safely? If you do, the LORD hasn’t spoken through me.’ He continued, ‘All of you people, remember what I’ve said!’

Ahab is killed at Ramoth Gilead

29 So the king of Israel went up to Ramoth Gilead. Jehoshaphat, the king of Judah, went there too. 30 The king of Israel spoke to Jehoshaphat. He said, ‘I’ll go into battle wearing different clothes. Then people won’t recognise me. But you wear your royal robes.’ So the king of Israel put on different clothes. Then he went into battle. 31 The king of Aram had given an order to his 32 chariot commanders. He had said, ‘Fight only against the king of Israel. Don’t fight against anyone else.’ 32 The chariot commanders saw Jehoshaphat. They thought, ‘That has to be the king of Israel.’ So they turned to attack him. But Jehoshaphat cried out. 33 Then the commanders saw he wasn’t the king of Israel after all. So they stopped chasing him. 34 But someone shot an arrow without taking aim. The arrow hit the king of Israel between the parts of his armour. The king told his chariot driver, ‘Turn the chariot around. Get me out of this battle. I’ve been wounded.’ 35 All day long the battle continued. The king kept himself standing up by leaning against the inside of his chariot. He kept his face towards the men of Aram. The blood from his wound ran down onto the floor of the chariot. That evening he died. 36 As the sun was setting, a cry spread through the army. ‘Every man must go to his own town!’ they said. ‘Every man must go to his own land!’ 37 So the king died. He was brought to Samaria. They buried him there. 38 They washed the chariot at a pool in Samaria. It was where the prostitutes took baths. The dogs licked up Ahab’s blood. It happened exactly as the LORD had said it would. 39 The other events of Ahab’s rule are written down. Everything he did is written down. That includes the palace he built and decorated with ivory. It also includes the cities he built up and put high walls around. All these things are written in the official records of the kings of Israel. 40 Ahab joined the members of his family who had already died. Ahab’s son Ahaziah became the next king after him.

Jehoshaphat king of Judah

41 Jehoshaphat began to rule over Judah. It was in the fourth year that Ahab was king of Israel. Jehoshaphat was the son of Asa. 42 Jehoshaphat was 35 years old when he became king. He ruled in Jerusalem for 25 years. His mother’s name was Azubah. She was the daughter of Shilhi. 43 Jehoshaphat followed all the ways of his father Asa. He didn’t wander away from them. He did what was right in the sight of the LORD. But the high places weren’t removed. The people continued to offer sacrifices and burn incense at them. 44 Jehoshaphat was also at peace with the king of Israel. 45 The other events of Jehoshaphat’s rule are written down. The brave things he did in battle and everything else he accomplished are written down. All these things are written in the official records of the kings of Judah. 46 Jehoshaphat got rid of the rest of the male prostitutes who were at the temples. They had remained in the land even after the rule of his father Asa. 47 At that time Edom didn’t have a king. An area governor was in charge. 48 Jehoshaphat built many ships that he used to carry goods to be traded. The ships were supposed to go to Ophir for gold. But they never had a chance to sail. They were wrecked at Ezion Geber. 49 At that time Ahaziah, the son of Ahab, spoke to Jehoshaphat. He said, ‘Let my men sail with yours.’ But Jehoshaphat refused. 50 Jehoshaphat joined the members of his family who had already died. He was buried in the family tomb in the city of King David. Jehoshaphat’s son Jehoram became the next king after him.

Ahaziah king of Israel

51 Ahaziah became king of Israel in Samaria. It was in the 17th year that Jehoshaphat was king of Judah. Ahaziah ruled over Israel for two years. He was the son of Ahab. 52 Ahaziah did what was evil in the sight of the LORD. He lived the way his father and mother had lived. He lived the way Jeroboam, the son of Nebat, had lived. Jeroboam had caused Israel to sin. 53 Ahaziah served and worshipped the god named Baal. He made the LORD, the God of Israel, very angry. That’s exactly what Ahaziah’s father had done.