1 Împăraţi 17 | Noua Traducere Românească

Noua Traducere Românească

Profetul Ilie anunță seceta

1 Ilie^[1] tișbitul, unul din locuitorii Ghiladului, i‑a zis lui Ahab: „Viu este DOMNUL, Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia stau, că nu va fi nici rouă, nici ploaie în acești ani decât la cuvântul meu.“ 2 Apoi Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit lui Ilie, zicând: 3 „Pleacă de aici, du‑te spre răsărit și ascunde‑te lângă uedul^[2] Cherit, care se află la răsărit de Iordan. (1 Re 2:37) 4 Vei bea apă din ued. Le‑am poruncit corbilor să‑ți asigure hrana acolo.“ 5 El a făcut potrivit Cuvântului DOMNULUI: s‑a dus și s‑a așezat lângă uedul Cherit, care se află la răsărit de Iordan. 6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața, și pâine și carne seara, iar el bea apă din ued. 7 După o vreme însă, uedul a secat, pentru că nu mai plouase în țară.

Ilie și văduva din Sarepta

8 Atunci Cuvântul DOMNULUI i‑a vorbit, zicând: 9 „Ridică‑te, du‑te la Sarepta care aparține de Sidon și locuiește acolo! Iată, i‑am poruncit unei văduve de acolo să‑ți asigure hrana.“ 10 El s‑a ridicat și s‑a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, iată că acolo era o văduvă care strângea lemne. El a strigat‑o și a zis: – Te rog, adu‑mi puțină apă într‑un vas ca să beau! 11 Ea a plecat să‑i aducă apă, dar Ilie a strigat‑o și a zis: – Te rog, adu‑mi și o bucată de pâine în mâna ta! 12 Ea a răspuns: – Viu este DOMNUL, Dumnezeul tău, că nu am pâine, ci doar un pumn de făină într‑un urcior și puțin ulei într‑un vas. Dar iată, strâng acum două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce acasă și voi pregăti cu acestea pâine pentru mine și pentru fiul meu, ca să mâncăm; după aceea vom muri. 13 Ilie i‑a zis: – Nu te teme. Du‑te și fă precum ai spus. Dar mai întâi fă din ceea ce ai o turtă mică pentru mine și adu‑mi‑o. După aceea vei face și pentru tine și pentru fiul tău, 14 căci așa vorbește DOMNUL, Dumnezeul lui Israel: „Făina din urcior nu se va termina, iar uleiul din vas nu se va împuțina, până în ziua în care DOMNUL va da ploaie pe fața pământului.“ 15 Ea s‑a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și astfel ea, Ilie și familia ei au avut de mâncare în fiecare zi. 16 Făina din urcior nu s‑a terminat și uleiul din vas nu s‑a împuținat, după Cuvântul DOMNULUI rostit prin Ilie. 17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s‑a îmbolnăvit. S‑a îmbolnăvit atât de grav, încât n‑a mai rămas suflare în el. 18 Atunci ea i‑a zis lui Ilie: – Ce ai împotriva mea, om al lui Dumnezeu? Ai venit aici să‑mi amintești nelegiuirea mea și să aduci moartea fiului meu? 19 El i‑a răspuns: – Dă‑mi‑l pe fiul tău. L‑a luat din brațele ei, l‑a dus în odaia de sus unde locuia el și l‑a așezat pe patul său. 20 Apoi a strigat către DOMNUL, zicând: „DOAMNE, Dumnezeul meu, de ce ai adus această nenorocire peste această văduvă la care locuiesc, făcând ca fiul ei să moară?“ 21 El s‑a întins de trei ori peste copil și a strigat către DOMNUL, zicând: „DOAMNE, Dumnezeul meu, Te rog, fă ca sufletul acestui copil să se întoarcă în lăuntrul lui!“ 22 DOMNUL a ascultat glasul lui Ilie. Sufletul copilului s‑a întors în lăuntrul lui și el a revenit la viață. 23 Ilie a luat copilul, l‑a coborât din odaia de sus în casă, i l‑a dat mamei sale și i‑a zis: – Iată, fiul tău trăiește! 24 Femeia i‑a zis lui Ilie: – Acum știu că ești un om al lui Dumnezeu, iar Cuvântul DOMNULUI este adevăr în gura ta!

New International Reader’s Version

1 Elijah was from Tishbe in the land of Gilead. He said to Ahab, ‘I serve the LORD. He is the God of Israel. You can be sure that he lives. And you can be just as sure that there won’t be any dew or rain on the whole land. There won’t be any during the next few years. It won’t come until I say so.’

Elijah announces no dew or rain Elijah is fed by ravens

2 Then a message came to Elijah from the LORD. He said, 3 ‘Leave this place. Go east and hide in the Kerith Valley. It is east of the River Jordan. 4 You will drink water from the brook. I have instructed some ravens to supply you with food there.’ 5 So Elijah did what the LORD had told him to do. He went to the Kerith Valley. It was east of the River Jordan. He stayed there. 6 The ravens brought him bread and meat in the morning. They also brought him bread and meat in the evening. He drank water from the brook.

Elijah and the widow at Zarephath

7 Some time later the brook dried up. It hadn’t rained in the land for quite a while. 8 A message came to Elijah from the LORD. He said, 9 ‘Go right away to Zarephath in the region of Sidon. Stay there. I have instructed a widow there to supply you with food.’ 10 So Elijah went to Zarephath. He came to the town gate. A widow was there gathering sticks. He called out to her. He asked, ‘Would you bring me a little water in a jar? I need a drink.’ 11 She went to get the water. Then he called out to her, ‘Please bring me a piece of bread too.’ 12 ‘I don’t have any bread,’ she replied. ‘And that’s just as sure as the LORD your God is alive. All I have is a small amount of flour in a jar and a little olive oil in a jug. I’m gathering a few sticks to take home. I’ll make one last meal for myself and my son. We’ll eat it. After that, we’ll die.’ 13 Elijah said to her, ‘Don’t be afraid. Go home. Do what you have said. But first make a small loaf of bread for me. Make it out of what you have. Bring it to me. Then make some for yourself and your son. 14 The LORD is the God of Israel. He says, “The jar of flour will not be used up. The jug will always have oil in it. You will have flour and oil until the day the LORD sends rain on the land.” ’ 15 She went away and did what Elijah had told her to do. So Elijah had food every day. There was also food for the woman and her family. 16 The jar of flour wasn’t used up. The jug always had oil in it. That’s what the LORD had said would happen. He had spoken that message through Elijah. 17 Some time later the son of the woman who owned the house became ill. He got worse and worse. Finally he stopped breathing. 18 The woman said to Elijah, ‘You are a man of God. What do you have against me? Did you come to bring my sin out into the open? Did you come to kill my son?’ 19 ‘Give me your son,’ Elijah replied. He took him from her arms. He carried him to the upstairs room where he was staying. He put him down on his bed. 20 Then Elijah cried out to the LORD. He said, ‘LORD my God, I’m staying with this widow. Have you brought pain and sorrow even to her? Have you caused her son to die?’ 21 Then he lay down on the boy three times. He cried out to the LORD. He said, ‘LORD my God, give this boy’s life back to him!’ 22 The LORD answered Elijah’s prayer. He gave the boy’s life back to him. So the boy lived. 23 Elijah picked up the boy. He carried him down from the upstairs room into the house. He gave him to his mother. He said, ‘Look! Your son is alive!’ 24 Then the woman said to Elijah, ‘Now I know that you are a man of God. I know that the message you have brought from the LORD is true.’