1»Wendet euch mir schweigend zu, ihr Meeresländer. Die Völker sollen sich rüsten. Dann sollen sie kommen und reden. Lasst uns miteinander den Rechtsstreit beginnen. (Hab 2,20; Sach 2,17)2Wer hat den Mann aus dem Osten geschickt, dem die Gerechtigkeit unmittelbar folgt? Wer übergibt ihm die Völker und lässt ihn Könige bezwingen? Sein Schwert verwandelt sie in Staub, sein Bogen macht sie zu verwehtem Stroh. (2Chr 36,23; Jes 46,11)3Er jagt sie und geht ungehindert einen Weg, den seine Füße nie zuvor betreten haben.4Wer hat dies bewirkt und vollbracht? Er, der die Menschen von Anfang an ruft: Ich, der HERR! Ich war bei den Ersten und werde auch bei den Letzten noch derselbe sein.« (Jes 44,7; Jes 48,12; Offb 1,8; Offb 22,13)5Die Meeresländer sahen es und erschraken. Ferne Länder erzitterten, verbündeten sich und kamen näher. (Jos 5,1; Hes 26,15)6Einer half dem anderen und sagte: »Nur zu!« (Joe 4,9)7Der Gießer ermutigte den Goldschmied und der, der mit dem Hammer glättet, den, der auf den Amboss schlägt. Dieser sagte über die Lötung: »Sie ist gut.« Dann schlug er Nägel hinein, damit ihr Götzenbild nicht wackelt.[1]8»Doch was dich betrifft, Israel, mein Diener, Jakob, mein Erwählter, du Nachkomme meines Freundes Abraham: (Jes 51,2; Jak 2,23)9Dich habe ich von den Enden der Erde gepackt und aus der Ferne berufen und zu dir gesagt: ›Du bist mein Diener.‹ Denn ich habe dich erwählt und nicht verworfen. (5Mo 7,6; Jes 11,11)10Fürchte dich nicht, denn ich bin bei dir. Sieh dich nicht ängstlich nach Hilfe um, denn ich bin dein Gott: Meine Entscheidung für dich steht fest, ich helfe dir. Ich unterstütze dich, indem ich mit meiner siegreichen Hand Gerechtigkeit übe. (5Mo 31,6; Ps 89,14; Röm 8,31)11Alle, die wütend mit dir verfeindet sind, sollen beschämt werden und blamiert dastehen. Wer sich mit dir streitet, soll vergehen und umkommen. (Jes 29,5)12Du wirst alle, die dich bekämpft haben, suchen, aber nicht finden. Diejenigen, die gegen dich Krieg führten, werden alle vollkommen verschwinden, (Hi 20,7)13weil ich deine rechte Hand halte – ich, der HERR, dein Gott. Und ich sage dir: ›Hab keine Angst. Ich bin da und helfe dir. (Jes 45,1)14Du armer Wurm Jakob, du trauriger Haufen Israel, fürchte dich nicht, ich helfe dir, darauf hast du mein Wort. Dein Erlöser ist der Heilige Israels.‹ (Jes 43,14)15Ich habe dich zu einem neuen Dreschwagen mit scharfen Messern gemacht. Du wirst sowohl Hügel dreschen und zermalmen als auch Berge in Spreu verwandeln.16Du wirst sie in die Luft werfen und der Wind wird sie verwehen; ein Sturm wird sie zerstreuen. Dann wird dich die Freude des HERRN ganz erfüllen und du wirst dich des Heiligen Israels rühmen. (Jes 35,10)17Die Armen und Notleidenden suchen Wasser, doch sie finden keins und ihre Zunge vertrocknet vor Durst. Ich, der HERR, werde sie erhören. Ich, der Gott Israels, werde sie nicht im Stich lassen. (Jes 30,19; Jes 42,16; Jes 44,3)18Ich werde auf kahlen Höhen Flüsse entspringen lassen und in den Tälern Quellen öffnen. In den Wüsten werden Teiche entstehen. Das trockene, verdorrte Land wird Wasserquellen bekommen. (Ps 107,35; Jes 30,25)19Ich werde in der Wüste Zedern, Akazien, Myrten und wilde Olivenbäume wachsen lassen und Zypressen, Ulmen und Pinien in der Steppe pflanzen. (Jes 55,13)20Dadurch sollen alle sehen und erkennen, merken und verstehen, dass der HERR, der Heilige Israels, dies bewirkt und geschaffen hat. (Hi 12,7)21»Kommt, bringt eure Sache vor und legt Beweise auf den Tisch!«, spricht der HERR, der König von Israel[2].22»Sollen sie ihre Beweise vorlegen und uns sagen, was die Zukunft bringt. Lasst uns wissen, was unmittelbar bevorsteht, damit wir darüber Bescheid wissen und dann prüfen können, was daraus geworden ist. Oder sagt an, was in ferner Zukunft liegt. (Jes 43,9; Jes 45,21)23Ja, lasst uns wissen, was uns später noch erwartet, damit wir erkennen, dass ihr tatsächlich Götter seid. Legt euch fest, gleich worin, sei es etwas Gutes oder etwas Schlimmes. Dann wollen wir in einen Wettstreit miteinander treten und zusammen entscheiden, was daraus geworden ist. (Jer 10,5; Joh 13,19)24Aber nein! Ihr seid nichts; euer Tun ist nichtig. Wer euch erwählt, wird zu einem Gräuel. (1Kor 8,4)25Doch ich habe jemanden aus dem Norden losgeschickt und er ist gekommen. Der meinen Namen anrufen wird, kommt aus östlicher Richtung. Er zertritt Landesherren wie Lehm. Er stampft sie wie ein Töpfer den Ton. (Jer 50,3; Mi 7,10)26Wer hat es von Anfang an geweissagt, damit wir es erkennen können? Wer hat es vorhergesagt, sodass wir bestätigen könnten, dass er recht hatte? Niemand! Niemand hat etwas verkündet, keiner hat etwas angesagt. Nicht einer hat eine Weissagung von euch zu hören bekommen. (Jes 44,7)27Ich war der Erste, der zu Zion sagte: ›Sieh! Da sind sie! Ich werde einen Freudenboten nach Jerusalem senden.‹ (Jes 40,9)28Wenn ich mich umschaue, ist da niemand, auch keiner von ihnen, der Auskunft geben könnte oder der imstande wäre zu antworten, wenn ich ihn befragen würde.29Seht doch: Sie sind alle nichts. Ihr Tun führt zu nichts. Es sind nichtige, nutzlose Gegenstände. Eure Götzen sind hohl wie der Wind.« (Jer 5,13; Hab 2,18)
Jesaja 41
Noua Traducere Românească
Domnul, Ajutorul lui Israel
1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule, iar popoarele să‑și înnoiască puterea! Să se apropie și să vorbească! Să ne înfățișăm împreună la judecată!2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit, chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale? El îi dă în stăpânire neamurile și îi supune regi. Cu sabia îi preface în praf, iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.3Îi urmărește, mergând în siguranță pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.4Cine a făcut și a împlinit aceasta? Cine a chemat generațiile de la început? Eu, DOMNUL, am fost cu cei dintâi și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“5Insulele văd aceasta și se tem; marginile pământului se cutremură; ei se apropie și sosesc.6Oamenii se ajută între ei, zicându‑și: „Fii tare!“7Artizanul îl încurajează pe rafinor, iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala. El zice despre îmbinare: „Este bună!“, după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.8„Dar tu, Israel, robul Meu, tu, Iacov, pe care te‑am ales, tu, sămânță[1] a lui Avraam, prietenul Meu, (Gal 3,16)9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate, zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!», pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine! Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău! Eu te voi întări, te voi ajuta și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!11Iată, umiliți și făcuți de rușine vor fi toți cei furioși pe tine. Ca un nimic vor ajunge și vor pieri toți cei ce ți se opun.12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi, dar nu‑i vei mai găsi, fiindcă nimiciți de tot vor ajunge cei ce se luptă cu tine.13Căci Eu sunt DOMNUL, Dumnezeul tău, Care te apuc de mâna dreaptă și‑ți zic: «Nu te teme, Eu te voi ajuta!14Nu te teme, vierme al lui Iacov, rămășiță firavă a lui Israel! Eu Însumi te voi ajuta!», zice DOMNUL, Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită, nouă și cu două rânduri de dinți! Vei treiera munții și‑i vei zdrobi, iar dealurile le vei face ca pleava.16Le vei vântura și le va lua vântul, iar vijelia le va împrăștia. Dar tu te vei bucura în DOMNUL; te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc, iar limba li se usucă de sete. Însă Eu, DOMNUL, le voi răspunde! Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri, iar în mijlocul văilor – izvoare. Voi preface pustia într‑un iaz, și pământul uscat – în izvoare de apă.19În pustie voi planta cedri, salcâmi, mirt și măslini; în deșert voi planta laolaltă chiparoși, ulmi și pini,20pentru ca toți să vadă și să cunoască, să ia aminte și să înțeleagă că mâna DOMNULUI a făcut acestea, Sfântul lui Israel le‑a creat!“21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice DOMNUL. „Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună lucrurile care se vor întâmpla! Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt, ca să le punem la inimă și să le cunoaștem împlinirea! Sau făceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă, și vom ști că sunteți dumnezei! Faceți ceva – bine sau rău – ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic, iar lucrarea voastră este fără nicio valoare; o urâciune este cel ce vă alege.25Am stârnit pe cineva din nord și a venit – pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu. El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul și cum calcă olarul lutul în picioare.26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»? Nimeni n‑a vestit‑o, nimeni n‑a proclamat‑o, nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!» și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.28Mă uit și nu este nimeni – nu este printre ei niciunul care să sfătuiască, niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.29Iată că toți sunt falși, lucrările lor sunt un nimic, iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.