1In aller Frühe führte Gideon, den man auch Jerubbaal nannte, sein Heer zur Quelle Harod. Dort schlugen sie ihr Lager auf. Nördlich von ihnen im Tal lagerten die Midianiter am Fuß des Hügels More.2Der HERR sprach zu Gideon: »Du hast zu viele Soldaten! Diesem großen Heer will ich nicht den Sieg über die Midianiter schenken! Sonst werden die Israeliten mir gegenüber prahlen: ›Wir haben uns aus eigener Kraft befreit!‹3Ruf deshalb im Lager aus, dass alle, die Angst haben, umkehren sollen!« So verkleinerte Gideon sein Heer.[1] 22.000 Mann machten kehrt, und 10.000 blieben zurück.4Doch der HERR sagte zu Gideon: »Es sind immer noch zu viele! Führ sie zur Quelle hinab. Ich will sie dort selbst noch einmal prüfen und dir dann sagen, wer mit dir ziehen soll und wer nicht.«5Gideon ging mit den Männern an die Quelle. Der HERR befahl ihm: »Alle, die das Wasser auflecken wie ein Hund, stell auf die eine Seite! Auf die andere Seite lass alle gehen, die sich zum Trinken hingekniet haben.«6300 Mann führten das Wasser mit der Hand zum Mund und leckten es dann auf, alle anderen knieten zum Trinken nieder.[2]7Da sprach der HERR zu Gideon: »Durch die 300 Männer, die das Wasser aus der Hand getrunken haben, werde ich Israel befreien und die Midianiter in deine Gewalt geben! Alle anderen sollen nach Hause gehen.«8Gideon entließ die Männer und behielt nur die 300 bei sich. Sie übernahmen die Vorräte und die Signalhörner der anderen. All dies geschah oberhalb der Talebene, in der die Midianiter lagerten.
Gideon schlägt die Midianiter in die Flucht
9In der Nacht sprach der HERR zu Gideon: »Greif die Midianiter an! Ich gebe ihr Lager in deine Gewalt!10Wenn du aber Angst hast, dann geh vorher mit deinem Diener Pura hinunter11und hör dir an, was sie dort reden. Das wird dir Mut geben, sie anzugreifen!« Da ging Gideon mit Pura zum Lager hinab und schlich sich an die bewaffneten Vorposten heran.12Die Midianiter, Amalekiter und andere Völker aus dem Osten hatten sich im Tal ausgebreitet wie ein Heuschreckenschwarm. Ihre Kamele waren so zahlreich wie der Sand am Meer.13Gideon kam ganz nahe an die feindlichen Soldaten heran und hörte, wie ein Mann gerade zu seinem Kameraden sagte: »Ich muss dir etwas erzählen! Ich habe geträumt, dass ein riesiges Gerstenbrot in unser Lager gerollt ist. Es hat ein Zelt getroffen und umgerissen. Alles flog durcheinander und stürzte zu Boden.«14Der andere erwiderte: »Das kann nur eins bedeuten: das Schwert des Israeliten Gideon, des Sohnes von Joasch! Gott wird ihm den Sieg über uns Midianiter und unser ganzes Lager schenken!«15Als Gideon den Traum und die Deutung gehört hatte, warf er sich nieder und betete Gott an. Dann kehrte er ins israelitische Lager zurück und rief: »Los! Der HERR gibt die Midianiter in eure Gewalt!«16Er teilte seine 300 Soldaten in drei Gruppen und gab jedem Mann ein Signalhorn und einen Krug mit einer Fackel darin.17-18»Stellt euch rings um das ganze Heerlager auf«, befahl er, »und achtet genau auf das, was ich tue! Wenn ich mit meinen Leuten zu den Wachposten komme, blasen wir die Hörner. Sobald ihr das hört, tut ihr das Gleiche und schreit laut: ›Wir kämpfen für den HERRN und für Gideon!‹«19Gideon erreichte mit seinen 100 Mann den Rand des Lagers, als die mittlere Nachtwache begann und die Posten gerade abgelöst worden waren. Da bliesen sie die Hörner und zerschlugen ihre Krüge.20Sofort taten die Männer der beiden anderen Abteilungen das Gleiche. In der rechten Hand hielten sie die Hörner, in der linken die Fackeln und riefen: »Wir kämpfen für den HERRN und für Gideon!«21Dabei blieben sie rings um das Heerlager stehen. Die feindlichen Soldaten liefen durcheinander, schrien und versuchten zu entkommen.22Während die 300 Israeliten die Hörner bliesen, ließ der HERR überall im Lager Kämpfe unter den Verbündeten ausbrechen. Schließlich floh das ganze Heer in Richtung Bet-Schitta, Zereda[3], Abel-Mehola und Tabbat. (1Kön 11,26)23Gideon rief die Männer der Stämme Naftali, Asser und Manasse zusammen, um die Midianiter zu verfolgen.24Er sandte auch Boten zum Stamm Ephraim im Gebirge und ließ den Männern dort ausrichten: »Kommt herab und stellt euch den Midianitern in den Weg! Besetzt die Wasserstellen bis nach Bet-Bara und die Übergänge des Jordan!« Die Ephraimiter folgten der Anordnung,25sie nahmen zwei midianitische Fürsten, Oreb und Seeb, gefangen und töteten sie. Die Orte, wo dies geschah, nannten sie Oreb-Fels und Seeb-Kelter. Danach nahmen sie die Verfolgung der Midianiter wieder auf. Als sie den Jordan überquert hatten, trafen sie auf Gideon und übergaben ihm die abgeschlagenen Köpfe der beiden Fürsten.
Richter 7
Noua Traducere Românească
Ghedeon îi învinge pe midianiți
1Ierub-Baal, adică Ghedeon, împreună cu tot poporul care era cu el, s‑au sculat dis‑de‑dimineață, au plecat și apoi și‑au așezat tabăra lângă izvorul Harod. Tabăra lui Midian era la nord de ei, lângă dealul Moreh, în vale.2DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Poporul care este cu tine este prea numeros pentru ca Eu să‑l dau pe Midian în mâinile lor. S‑ar putea ca Israel să se mândrească împotriva Mea și să zică: «Mâna mea m‑a izbăvit.»3De aceea vestește acum în auzul oamenilor și zi‑le: «Cine este fricos și se teme să se întoarcă și să se depărteze de muntele Ghiladului!»“ Douăzeci și două de mii de oameni s‑au întors și au mai rămas zece mii.4DOMNUL i‑a zis din nou lui Ghedeon: „Oamenii sunt încă prea mulți. Coboară‑i la ape și ți‑i voi alege acolo. Acela despre care îți voi spune să meargă cu tine, va merge cu tine și toți aceia despre care îți voi spune să nu meargă cu tine, nu vor merge cu tine.“5Ghedeon a coborât poporul la apă și DOMNUL i‑a zis: „Pe cei care vor lipăi apa cu limba[1] așa cum lipăie câinele, să‑i separi de toți aceia care se vor pleca pe genunchi să bea apă!“6Numărul celor care au lipăit apa cu limba a fost de trei sute de bărbați. Restul poporului s‑a plecat pe genunchi să bea apă.7DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Cu cei trei sute de bărbați care au lipăit din apă cum lipăie câinele, vă voi izbăvi și‑i voi da pe midianiți în mâna ta. Toți ceilalți din popor să plece fiecare la locul lui.“8După ce poporul și‑a luat proviziile și trâmbițele[2] în mâini, Ghedeon i‑a trimis pe toți bărbații lui Israel acasă, pe fiecare la corturile lui, și i‑a ținut doar pe cei trei sute de bărbați. Tabăra lui Midian era în vale, mai jos de tabăra lui Ghedeon. (Ri 3,27)9Chiar în noaptea aceea, DOMNUL i‑a zis lui Ghedeon: „Ridică‑te! Coboară în tabără, căci am dat‑o în mâinile tale.10Dacă ți‑e teamă să te cobori, coboară‑te cu Pura, slujitorul tău.11Vei auzi ce vorbesc ei, apoi ți se vor întări mâinile și vei coborî în tabără.“ Atunci el și cu Pura, slujitorul lui, au înaintat până la avanpostul străjerilor care erau în tabără.12Midianiții, amalekiții și fiii Răsăritului erau răspândiți în vale, ca o mulțime de lăcuste. Cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe țărmul mării.13Ghedeon a sosit, și iată că un om îi povestea semenului său un vis. El zicea: – Am avut un vis: se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra midianiților. A ajuns până la cort, l‑a izbit și acesta a căzut răsturnându‑se cu susul în jos. Și astfel, cortul a fost distrus.14Semenul lui a răspuns și a zis: – Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioaș, un bărbat al lui Israel. Dumnezeu i‑a dat în mâna lui pe Midian și toată tabăra.15După ce a auzit Ghedeon povestirea visului și interpretarea lui, s‑a închinat și s‑a întors în tabăra lui Israel. El le‑a zis: „Ridicați‑vă, căci DOMNUL a dat în mâinile voastre tabăra lui Midian.“16A împărțit cei trei sute de bărbați în trei cete, a dat fiecăruia câte o trâmbiță și niște urcioare goale cu torțe în ele,17și le‑a zis: „Să vă uitați la mine și să faceți la fel! Când o să ajung la capătul taberei, să faceți așa cum voi face eu!18Când eu și cei care vor fi cu mine vom suna din trâmbițe, atunci să sunați și voi din trâmbițele voastre de jur împrejurul întregii tabere și să ziceți: «Pentru DOMNUL și pentru Ghedeon!»“19Ghedeon și cei o sută de bărbați care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la miezul nopții[3], chiar când se schimbau străjerii. Atunci au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele pe care le aveau în mâini.20Cele trei cete au sunat din trâmbițe și au spart urcioarele. Au apucat torțele cu mâna stângă, în timp ce în mâna dreaptă țineau trâmbițele ca să sune. Apoi au strigat: „Sabia DOMNULUI și sabia lui Ghedeon!“21Fiecare rămăsese la locul lui în jurul taberei. Și toată tabăra a alergat, a strigat și a fugit.22Când ei au sunat din cele trei sute de trâmbițe, DOMNUL a făcut ca oamenii care erau în tabără să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit către Bet‑Șita, înspre Țerera, lângă hotarul de la Abel-Mehola, în apropiere de Tabat.23Bărbații lui Israel din Neftali, din Așer și din întregul Manase au fost chemați să‑i urmărească pe midianiți.24Ghedeon a trimis mesageri prin tot muntele lui Efraim, zicând: „Coborâți, urmăriți‑i pe midianiți și capturați‑i la apele de lângă Bet‑Bara și la Iordan.“ Și toți bărbații lui Efraim s‑au strâns și au pus stăpânire pe apele de lângă Bet‑Bara și pe Iordan.25Le‑au prins pe cele două căpetenii ale midianiților, pe Oreb și pe Zeeb. Pe Oreb l‑au ucis la Țur‑Oreb[4], iar pe Zeeb l‑au ucis la Iecheb-Zeeb.[5] După ce i‑au urmărit pe midianiți, i‑au adus lui Ghedeon, dincolo de Iordan, capetele lui Oreb și Zeeb.