1Jeder soll sich den Behörden und Amtsträgern des Staates unterordnen. Denn es gibt keine staatliche Macht, die nicht von Gott kommt; jede ist von Gott eingesetzt.2Wer sich also den Regierenden widersetzt, handelt gegen die von Gott gegebene Ordnung und wird dafür von ihm verurteilt werden.3Wer gut und richtig handelt, braucht die staatliche Macht ohnehin nicht zu fürchten; das muss nur, wer Böses tut. Wollt ihr also ohne Angst vor Bestrafung leben, dann tut, was richtig und gut ist, und euer Verhalten wird Anerkennung finden.4Die Staatsgewalt steht im Dienst Gottes zum Nutzen jedes Einzelnen[1]. Wer aber Unrecht tut, muss sie fürchten, denn Gott hat ihr nicht ohne Grund die Macht übertragen, Strafen zu verhängen. Sie handelt im Auftrag Gottes, wenn sie unbestechlich alle bestraft, die Böses tun.5Es sind also zwei Gründe, weshalb ihr euch der staatlichen Macht unterordnen müsst: zum einen, weil euch sonst das Urteil Gottes droht, zum andern, weil schon euer Gewissen euch dazu auffordert.6Die Vertreter des Staates üben ihren Dienst im Auftrag Gottes aus, deshalb zahlt ihr ja auch Steuern.[2]7Gebt also jedem, was ihr ihm schuldig seid. Zahlt die Steuern, die man von euch verlangt, ebenso den Zoll. Unterstellt euch der staatlichen Macht und erweist denen, die Anspruch darauf haben, den notwendigen Respekt.[3]
Das wichtigste Gebot
8Bleibt keinem etwas schuldig! Was ihr einander allerdings immer schuldet, ist Liebe. Wer nämlich seine Mitmenschen liebt, der hat Gottes Gesetz erfüllt.9Die Gebote: »Du sollst nicht die Ehe brechen; du sollst nicht töten; du sollst nicht stehlen; begehre nicht, was anderen gehört« und alle anderen Gebote sind in einem Satz zusammengefasst: »Liebe deinen Mitmenschen wie dich selbst.« (2Mo 20,13; 3Mo 19,18)10Denn wer seinen Mitmenschen liebt, tut ihm nichts Böses. So wird durch die Liebe das ganze Gesetz erfüllt.
Leben im Licht Gottes
11Liebt also eure Mitmenschen, denn ihr wisst doch, dass es an der Zeit ist, aus aller Gleichgültigkeit aufzuwachen. Unserer endgültigen Erlösung sind wir jetzt näher als zu Beginn unseres Glaubens.12Bald ist die Nacht vorüber, und der Tag bricht an. Deshalb wollen wir uns von den Taten trennen, die zur Dunkelheit gehören, und uns stattdessen mit den Waffen des Lichts rüsten.13Lasst uns ein vorbildliches Leben führen, so wie es zum hellen Tag passt, ohne Fressgelage und Saufereien, ohne sexuelle Zügellosigkeit und Ausschweifungen, ohne Streit und Eifersucht.14Legt all das ab und zieht Jesus Christus wie ein neues Gewand an: Er soll der Herr eures Lebens sein. Darum passt auf, dass sich nicht alles um eure selbstsüchtigen Wünsche und Begierden dreht!
Römer 13
Noua Traducere Românească
Supunere față de autoritățile civile
1Orice persoană[1] să fie supusă înaltelor autorități. Căci nu există autoritate, decât prin Dumnezeu, iar cele care există au fost instituite de Dumnezeu.2Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește îndrumării lui Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea.3Căci conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu‑ți fie frică de autoritate? Fă ce este bine și vei avea laudă din partea ei!4Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a aduce mânia peste cel ce săvârșește răul.5De aceea, este nevoie să fii supus nu doar din cauza mâniei, ci și din cauza conștiinței.6Din același motiv, să plătiți și taxele[2], pentru că autoritățile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă neîncetat cu aceasta.7Dați tuturor ceea ce le datorați: taxe – cui datorați taxe, vamă – cui datorați vamă, teamă – cui datorați teamă, cinste – cui datorați cinste!
Dragostea față de semen
8Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că acela care‑și iubește semenul a împlinit Legea.9Căci „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“[3] și orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“[4] (2Mo 20,13; 2Mo 20,17; 3Mo 19,18; 5Mo 5,17; 5Mo 5,21)10Dragostea nu‑i face rău semenului; deci dragostea este împlinirea Legii.
Ziua Domnului este aproape
11Să faceți lucrul acesta[5], căci știți vremea în care ne aflăm: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci mântuirea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși.12Noaptea aproape a trecut, iar ziua se apropie. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura[6] luminii!13Să umblăm cuviincios, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în desfrânare și în depravare, nu în ceartă și în invidie.14Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați de grijă firii voastre, ca să‑i împliniți poftele!