1Ein Lied von David.2Er schrieb es, nachdem der Prophet Nathan ihn wegen seines Ehebruchs mit Batseba zurechtgewiesen hatte.[1] (2Sam 12,1)3Du barmherziger Gott, sei mir gnädig! Lösche meine Vergehen aus, denn du bist voll Erbarmen!4Wasche meine ganze Schuld von mir ab und reinige mich von meiner Sünde!5Denn ich erkenne mein Unrecht, meine Schuld steht mir ständig vor Augen.6Gegen dich habe ich gesündigt – gegen dich allein! Was du als böse ansiehst, das habe ich getan. Darum bist du im Recht, wenn du mich verurteilst, dein Richterspruch wird sich als wahr erweisen.7Schon von Geburt an bestimmt die Sünde mein Leben; ja, seit ich im Leib meiner Mutter entstand, liegt Schuld auf mir.8Du freust dich, wenn ein Mensch von Herzen aufrichtig ist; verhilf mir dazu und lass mich weise handeln![2]9Reinige mich von meiner Schuld,[3] dann bin ich wirklich rein; wasche meine Sünde ab, dann bin ich weißer als Schnee!10Du hast mich hart bestraft; nun lass mich wieder Freude erfahren, damit ich befreit aufatmen kann!11Sieh nicht länger auf meine Schuld, vergib mir alle meine Sünden!12Erschaffe in mir ein reines Herz, o Gott; erneuere mich und gib mir die Kraft, dir treu zu sein[4]!13Verstoße mich nicht aus deiner Nähe und nimm deinen Heiligen Geist nicht von mir!14Schenk mir wieder Freude über deine Rettung und mach mich bereit, dir zu gehorchen!15Dann will ich den Gottlosen deine Wege zeigen, damit sie zu dir zurückkehren.16Ich habe das Blut eines Menschen vergossen – befreie mich von dieser Schuld, Gott, mein Retter! Dann werde ich deine Gnade preisen und jubeln vor Freude.17Herr, schenke mir die Worte, um deine Größe zu rühmen!18Du willst kein Schlachtopfer, sonst hätte ich es dir gebracht; nein, Brandopfer gefallen dir nicht.19Ich bin zerknirscht und verzweifelt über meine schwere Schuld. Solch ein Opfer gefällt dir, o Gott, du wirst es nicht ablehnen.20Zeige Zion deine Liebe und festige die Mauern Jerusalems!21Dann werden dir unsere Opfer wieder gefallen, die wir mit aufrichtigem Herzen darbringen. Dann werden wir wieder Stiere schlachten und sie zu deiner Ehre auf dem Altar verbrennen.
Psalm 51
Noua Traducere Românească
Pentru dirijor. Un psalm al lui David compus pe vremea când profetul Natan a venit la el, după ce păcătuise cu Batșeba.
1Arată‑Ți bunăvoința față de mine, Dumnezeule, după îndurarea Ta! În mila Ta cea mare, șterge fărădelegile mele!2Spală‑mă de nelegiuirea mea și curățește‑mă de păcatul meu!3Căci îmi cunosc fărădelegile, și păcatul meu stă neîncetat înaintea mea.4Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit și am făcut ce este rău în ochii Tăi, așa încât Tu să fii drept când vorbești și să fii fără pată când judeci.5Iată că am fost născut în nelegiuire și în păcat m‑a zămislit mama mea.6Iată, Tu dorești ca adevărul să fie în adâncurile ființei;[1] fă‑mi deci cunoscută înțelepciunea înăuntrul meu.[2]7Curățește‑mă cu isop și voi fi curat, spală‑mă și voi fi mai alb decât zăpada.8Fă‑mă să aud veselie și bucurie, iar oasele pe care Tu le‑ai zdrobit se vor veseli.9Ascunde‑Ți fața de păcatele mele, șterge toate nelegiuirile mele!10Zidește[3] în mine o inimă curată, Dumnezeule, și pune un duh nou și statornic înăuntrul meu! (1Mo 1,1)11Nu mă izgoni din prezența Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt!12Dă‑mi iarăși bucuria mântuirii Tale; sprijină‑mă cu un duh de bunăvoință!13Atunci îi voi învăța căile Tale pe cei ce calcă legea, și păcătoșii se vor întoarce la Tine.14Dumnezeule, eliberează‑mă de vina sângelui vărsat, Dumnezeul mântuirii mele, și limba mea va aclama cu bucurie dreptatea Ta!15Stăpâne, deschide‑mi buzele, iar gura mea va vesti lauda Ta!16Dacă Ți‑ar fi plăcut jertfele, Ți‑aș fi adus, dar Ție nu‑Ți plac arderile‑de‑tot.17Jertfa plăcută lui Dumnezeu[4] este un duh zdrobit; Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă frântă și mâhnită.18În bunăvoința Ta, fă bine Sionului și construiește zidurile Ierusalimului!19Atunci te vei bucura de jertfele dreptății, de arderi‑de‑tot întregi; atunci se vor aduce tauri pe altarul Tău.