Psalm 49

Hoffnung für alle

1 Ein Lied der Nachkommen von Korach.2 Hört zu, all ihr Völker! Horcht auf, ihr Bewohner der Erde!3 Ob ihr einfache oder vornehme Leute seid, ob arm oder reich –4 ich habe euch Wichtiges zu sagen! Meine Worte sind die Worte eines Weisen, und tiefe Einsicht spricht aus ihnen.5 Denn ich höre genau zu, wenn Gott mir Sprüche der Weisheit vermittelt,[1] beim Spiel auf der Laute will ich euch nun ihre Bedeutung erklären.6 Warum sollte ich mich fürchten, wenn ein Unglück naht, wenn ich umgeben bin von boshaften und hinterhältigen Menschen?7 Sie verlassen sich auf ihren Reichtum, mit Geld und Luxus protzen sie.8 Doch niemand kann für das Leben seines Freundes bezahlen, niemand kann ihn bei Gott vom Tod freikaufen.9 Denn ein Menschenleben kann man nicht mit Gold aufwiegen – aller Reichtum dieser Welt wäre noch zu wenig!10 Keiner lebt hier ewig, niemand kann dem Grab entrinnen.11 Jeder kann es sehen: Auch die klügsten Menschen werden vom Tod ereilt, genauso wie Tagträumer und Dummköpfe. Ihren Besitz müssen sie zurücklassen – für andere!12 Sie bilden sich ein, dass ihre Häuser für die Ewigkeit gebaut sind und alle Generationen überdauern. Aber es hilft ihnen nichts, selbst wenn sie ganze Länder besessen haben.[2]13 Reichtum und Ansehen erhalten keinen Menschen am Leben; er verendet wie das Vieh.14 Dieses Schicksal trifft alle, die auf sich selbst vertrauen und sich in ihrem überheblichen Gerede gefallen:15 Ahnungslos wie Schafe trotten sie in die Totenwelt; ihr Hirte dort ist niemand anderes als der Tod. Ihr Körper verwest im Grab, und ihre vornehmen Häuser zerfallen. Dann bricht ein neuer Morgen an – der Tag, an dem die aufrichtigen Menschen über sie triumphieren.[3]16 Ich bin gewiss: Gott wird mich erlösen, er wird mich den Klauen des Todes entreißen.17 Lass dich nicht einschüchtern, wenn einer steinreich wird und sein Haus immer prachtvoller ausstattet!18 Nichts kann er davon mitnehmen, wenn er stirbt; was er angehäuft hat, folgt ihm nicht ins Grab.19 Er preist sich selbst: »Ich bin meines Glückes Schmied!«, und man schmeichelt ihm, weil er so erfolgreich ist.20 Und doch kommt auch er dorthin, wo seine Vorfahren sind, die nie mehr das Licht sehen.21 Ein Mensch mag zu Reichtum und Ansehen kommen; aber wenn er keine Einsicht erlangt, verendet er wie das Vieh.

Psalm 49

Noua Traducere Românească

1 Ascultați lucrul acesta, toate popoarele! Luați aminte, toți locuitorii lumii,2 fii ai lui Adam și fii ai omului, cei bogați și cei nevoiași laolaltă!3 Gura mea va vorbi cuvinte înțelepte, iar cugetarea inimii mele va fi cu pricepere.4 Îmi voi pleca urechea la un proverb; îmi voi începe ghicitoarea în sunet de liră.5 De ce să mă tem în zilele rele, când mă împresoară nelegiuirea urmăritorilor mei,6 a celor ce se încred în averile lor și se laudă cu mulțimea bogățiilor lor?7 Cu siguranță un om nu‑l poate răscumpăra pe fratele său, nici nu‑I poate da lui Dumnezeu prețul răscumpărării lui.8 Răscumpărarea sufletului său este atât de scumpă, încât nu va putea plăti niciodată9 ca să trăiască pentru totdeauna și să nu vadă groapa.10 Căci el vede că până și înțelepții mor; iar cel nesăbuit și cel nătâng pier împreună și își lasă averea altora.11 Mormintele lor le vor fi case pe vecie[1], locuințe din generație în generație, deși și‑au numit proprietățile după numele lor.12 Însă omul pus în cinste nu dăinuie; el se aseamănă cu vitele pentru tăiere.13 Aceasta este calea celor ce se încred în ei[2] și a celor ce‑i urmează, care își găsesc plăcerea în vorbele[3] lor.14 Sunt rânduiți pentru Locuința Morților, ca niște oi; moartea îi va paște. Cei drepți vor stăpâni peste ei dimineața. Chipul lor se va veșteji în Locuința Morților, departe de locuința lor.15 Dar Dumnezeu îmi va răscumpăra sufletul din mâna Locuinței Morților, căci El mă va lua.[4] Selah16 Nu te teme când se îmbogățește cineva, când sporește gloria casei lui,17 căci nu ia nimic cu el la moartea sa; gloria lui nu se coboară după el.18 Chiar dacă și‑a binecuvântat sufletul în timpul vieții lui, – iar ei te laudă că ți‑ai făcut bine –,19 tot va merge la generația părinților lui, și nu vor mai vedea lumina vreodată.20 Omul pus în cinste și fără pricepere se aseamănă cu vitele pentru tăiere.