1Danach sah ich am Himmel eine andere große und beeindruckende Erscheinung: Sieben Engel waren dort, und ihre Aufgabe war es, sieben Katastrophen auf die Erde zu bringen. Erst danach sollte sich Gottes Zorn legen.2Ich sah so etwas wie ein Meer, durchsichtig wie Glas. Es hatte den Anschein, als sei es mit Feuer vermischt. An seinem Ufer standen alle, die Sieger geblieben waren über das Tier, die seine Statue nicht angebetet und die Zahl seines Namens nicht angenommen hatten[1]. In ihren Händen hielten sie Harfen, die Gott ihnen gegeben hatte. (Offb 13,14)3Sie sangen das Lied des Lammes. Es ist dasselbe Lied, das schon Mose, der Diener Gottes, gesungen hatte:[2] »Groß und wunderbar sind deine Taten, Herr, du allmächtiger Gott! Gerecht und zuverlässig sind deine Wege, du König aller Völker!4Wer sollte dir, Herr, nicht in Ehrfurcht begegnen und wer deinen Namen nicht rühmen und ehren? Nur du allein bist heilig! Alle Völker werden kommen und vor dir niederfallen, um dich anzubeten. Denn alle werden erkennen, wie vollkommen gerecht dein Handeln ist!«5Dann sah ich, wie im Himmel der Tempel, das heilige Zelt, weit geöffnet wurde.6Aus dem Tempel kamen die sieben Engel, die sieben Katastrophen über die Erde bringen sollten. Sie trugen Leinengewänder, rein und strahlend weiß, und einen goldenen Gürtel um die Brust.7Eine von den vier mächtigen Gestalten gab den sieben Engeln sieben goldene Schalen. Jede von ihnen war gefüllt mit dem Zorn des Gottes, der ewig lebt.8Die Wolke[3] der Herrlichkeit und Macht Gottes erfüllte den Tempel. Niemand konnte ihn betreten, bevor die sieben Engel die sieben Katastrophen zum Abschluss gebracht hatten. (Jes 6,4)
Offenbarung 15
Noua Traducere Românească
Îngerii cu ultimele șapte urgii
1Am văzut în cer un alt semn mare și minunat: erau șapte îngeri, având ultimele șapte urgii, întrucât cu ele ia sfârșit furia lui Dumnezeu.2Am văzut ceva ca o mare de sticlă amestecată cu foc și pe cei ce au învins fiara, chipul ei și numărul numelui ei, stând lângă marea de sticlă, cu kitharele[1] lui Dumnezeu. (Offb 5,8; Offb 14,2)3Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului, zicând: „Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor!4Cine nu se va teme, Doamne, și nu va slăvi Numele Tău?! Fiindcă numai Tu ești sfânt, fiindcă toate neamurile vor veni și se vor închina înaintea Ta, fiindcă faptele Tale drepte au fost descoperite!“5După acestea, m‑am uitat și, în cer, a fost deschis Templul, Cortul Mărturiei.[2]6Și din Templu au ieșit șapte îngeri care aveau șapte urgii, îmbrăcați în haine de in curat, strălucitor și fiind încinși împrejurul pieptului cu brâie de aur.7Una dintre cele patru ființe vii le‑a dat celor șapte îngeri șapte vase de aur, pline cu furia Dumnezeului Care este viu în vecii vecilor.8Templul s‑a umplut de fum din slava lui Dumnezeu și din puterea Sa. Nimeni nu putea să intre în Templu, până când nu se vor fi sfârșit cele șapte urgii ale celor șapte îngeri.